2ra-1134/20 — constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti, repararea prejudiciului material și moral

2ra-1134/20 — constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1134/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Cotorobai, V. Clima)

DECIZIE

29 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Parasca Mihail, reprezentat de avocatul Vera

Coșleț,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Parasca Mihail

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorii

judecătorești Roman Talmaci și Oleg Ungureanu cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

irevocabile, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Parasca Mihail și a fost admis apelul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 20 februarie 2018 Parasca Mihail, reprezentat de avocatul Vera Coșleț în baza

mandatului seria MA nr. 0905927 din 03 februarie 2018, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorii judecătorești

Roman Talmaci și Oleg Ungureanu cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești irevocabile, repararea

prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a fost angajat în cadrul

Departamentului Situației Excepționale pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, timp în

care împreună cu membrii familiei sale nu au fost asigurați cu spațiu locativ.

1

A menționat că la 30 ianuarie 2008, s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva

Consiliului municipal Chișinău cu privire la contestarea refuzului de a-l asigura cu spațiu

locativ. Prin hotărârea din 09 iunie 2008 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea lui a fost

respinsă ca neîntemeiată. Însă, prin decizia din 10 octombrie 2008 a Curții Supreme de

Justiție, a fost admis recursul lui și a fost casată hotărârea din 09 iunie 2008 a Curții de

Apel Chișinău, fiind emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, prin care a fost obligat

Consiliul municipal Chișinău să îl asigure cu spațiu locativ conform legislației locative

în vigoare.

Reclamatul a invocat că decizia irevocabilă din 10 octombrie 2008 a Curții

Supreme de Justiție nu a fost executată până în prezent, din care considerente a fost

nevoit să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la constatarea

încălcării termenului de executare a hotărârii judecătorești irevocabile, repararea

prejudiciului material și moral.

Astfel, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 februarie 2015

(cererea nr. 17986/09, Parasca vs. Moldova), s-a admis parțial cererea lui și s-a încasat

din contul Statului Republica Moldova în beneficiul lui suma de 12 750 de Euro cu titlu

de prejudiciu material pentru chiria spațiului locativ în perioada 10 noiembrie 2008 – 10

februarie 2013, 3600 de Euro cu titlu de prejudiciu moral și 300 de Euro cu titlu de

costuri și cheltuieli.

Parasca Mihail a menționat că în toată perioadă de referință, adică de la 10

octombrie 2008 – până în prezent, a întreprins mai multe acțiuni în scopul obligării

Consiliului municipal Chișinău să îl asigure cu spațiul locativ, însă nu s-au soldat cu

succes. În legătură cu faptul că nu a fost asigurat cu spațiu locativ, a fost nevoit să

încheie la 30 ianuarie 2014 un contract de locațiune, prin care împreună cu membrii

familiei sale au închiriat apartamentul nr. XXXXX cu 3 odăi din str. XXXXX, la prețul

de 360 de Euro lunar.

A precizat că în perioada de la 01 septembrie 2016 până la 31 decembrie 2016, a

suportat cheltuieli pentru chiria spațiului locativ în sumă de 1440 de Euro (4 luni × 360

de Euro). La 03 ianuarie 2017 a reîncheiat contractul de locațiune pentru perioada 01

ianuarie 2017 – 31 decembrie 2018, suportând cheltuieli pentru chiria spațiului locativ în

anul 2017 în sumă de 4320 de Euro (12 luni ×360 de Euro). Astfel, pentru perioada 01

septembrie 2016 – 31 decembrie 2017 a suportat cheltuieli pentru închirierea spațiului

locativ în sumă totală de 5760 de Euro.

A notat că decizia din 10 octombrie 2008 a Curții Supreme de Justiție timp de 9 ani

nu se execută și împreună cu membrii familiei lui, până la moment sunt nevoiți să

închirieze o locuință, suportând cheltuieli pentru chirie. Mai mult ca atât, familia Parasca

nu deține în proprietate vreun bunul imobil cu destinație locativă.

Consideră că pentru încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești irevocabile din 10 octombrie 2008, urmează să-i fie compensat

prejudiciul material în mărime de 5760 de Euro suportat în perioada 01 septembrie 2016

– 31 decembrie 2017 pentru chiria spațiului locativ și prejudiciul moral cauzat pentru

suferințele psihice, incertitudine, frustrare și disperare, pe care îl estimează în mărime de

100 000 de lei.

2

În contextul expus, Parasca Mihail a solicitat constatarea încălcării dreptului lui la

executarea în termen rezonabil a deciziei irevocabile din 10 octombrie 2008 a Curții

Supreme de Justiție, începând cu 10 octombrie 2008 – până la data pronunțării hotărârii

pe cazul dat, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul său a sumei de 5760 de Euro cu titlu de prejudiciu material pentru perioada 01

septembrie 2016 – 31 decembrie 2017, 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și

5000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de Parasca Mihail a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului lui

Parasca Mihail la executarea în termen rezonabil a deciziei din 10 octombrie 2008 a

Curții Supreme de Justiție, începând cu 10 octombrie 2008 până la data adoptării

hotărârii pe cazul dat. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Parasca Mihail suma de 5760 de Euro cu titlu de prejudiciu

material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din 10 octombrie 2008 a

Curții Supreme de Justiție pentru perioada 01 septembrie 2016 – 31 decembrie 2017,

1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 de lei cheltuieli de asistență juridică. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 31 iulie 2018 Ministerul Justiției a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

primei instanțe, iar la 22 octombrie 2018 a fost prezentată partea motivată a cererii de

apel, solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii din 20 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii

ca neîntemeiată.

La 31 iulie 2018 Parasca Mihail, reprezentat de avocatul Vera Coșleț, a declarat

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 22 martie 2019 a prezentat

cererea de apel motivată, solicitând admiterea acesteia, casarea parțială a hotărârii din 20

iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea respingerii acțiunii privind

repararea prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei cauzat prin neexecutarea în

termen rezonabil a deciziei irevocabile din 10 octombrie 2008 a Curții Supreme de

Justiție, începând cu 10 februarie 2015 – până la data adoptării hotărârii definitive pe

cazul dat, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Parasca Mihail, reprezentat de avocatul Vera Coșleț, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Justiției și a fost casată integral hotărârea din 20 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind emisă o hotărâre nouă de respingere a acțiunii

ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Mihail Parasca și a fost casată integral decizia din 21 mai 2019 a

Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Prin decizia din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Parasca Mihail și a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a casat

hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre

nouă de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

3

La 30 iunie 2020 Parasca Mihail, reprezentat de avocatul Vera Coșleț a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, casarea parțială a

hotărârii din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii

pretenției privind repararea prejudiciului moral în sumă de 99 000 de lei, cu emiterea în

această parte a unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului avocatul Vera Coșleț a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și aplicarea

eronată a normelor de drept material, în special nu a fost aplicată legea materială care

trebuia să fie aplicată - art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, care

stipulează că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în

judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

A indicat că instanța de apel urma să constatate încălcarea dreptului lui Parasca

Mihail la executarea hotărârii irevocabile din 10 octombrie 2008 a Curții Supreme de

Justiție, prin care Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să-l asigure pe recurent cu

spațiu locativ, or, încălcarea respectivă deja a fost constatată de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în hotărârea din 10 februarie 2015 emisă în cauza Parasca vs.

Moldova, cererea nr. 17986/09, unde Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a art.

6§1 a CtEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CtEDO din cauza eșecului autorităților de a

executa într-un termen rezonabil o hotărâre irevocabilă în favoarea reclamantului. Mai

mult ca atât, Guvernul a recunoscut că neexecutarea deciziei judecătorești irevocabile în

favoarea lui Parasca Mihail a constituit o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

A menționat că au fost întreprinse mai multe acțiuni în vederea obligării Consiliului

mun. Chișinău de a-l asigura pe recurent cu spațiu locativ: s-a adresat cu cereri către

executorii judecătorești, s-a adresat cu notificare către Departamentului pentru

Executarea Hotărârilor CEDO, Direcția Generală a Drepturilor Omului și Statul de Drept

al Consiliului Europei, Primarului General al mun. Chișinău, însă măsurile întreprinse nu

s-au soldat cu succes, or, unicul argument al autorităților de stat, a fost și este, lipsa

spațiului locativ.

Consideră că instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare constatărilor

privind încălcarea art. 6§1 al CtEDO efectuate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, nu a motivat soluția privind respingerea acestui capăt de cerere și nici nu a

argumentat aprecierea distinctă de CEDO a faptului încălcării dreptului la executarea

hotărârii judecătorești în termen rezonabil.

La fel, reprezentantul recurentului a precizat că instanța de apel nu a ținut cont că

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea 10 februarie 2015 a obligat statul

Republica Moldova să compenseze lui Parasca Mihail prejudiciul material în sumă de 12

750 de Euro pentru chiria pe care a fost nevoit să o achite în perioada de neexecutare a

hotărârii judecătorești. Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin hotărârea

4

definitivă și irevocabilă din 25 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

menținută prin decizia din 04 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 06

decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă acțiunea lui Parasca Mihail,

s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Mihail Parasca suma de 11 160 de Euro cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din 10 octombrie 2008 a Curții Supreme de

Justiție în perioada 01 februarie 2014 – 31 august 2016 și 5.000 de lei cheltuieli de

asistență juridică. Astfel, există deja un precedent judiciar național privind încasarea

prejudiciului material pentru o perioadă de chirie anterioară în privința recurentului.

A notat că la rejudecarea cauzei instanța de apel trebuia să încaseze prejudiciul

material în sumă de 5 760 de Euro ce constituie cheltuielile pentru chirie suportate

pentru perioada 01 septembrie 2017 – 31 decembrie 2017, însă a încălcat normele de

drept material și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume, art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 coroborat cu art. 123 alin. (2) din Codul de

procedură civilă. Este eronată concluzia instanței de apel că culpabil de neexecutarea

hotărârii judecătorești este debitorul administrația publică locală a mun. Chișinău și

nicidecum autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești din care cauză

speța dedusă judecății nu cade sub incidența Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, iar

prejudiciul suportat de către Parasca Mihail nu poate fi reparat prin prisma acestei legi,

or, unicul remediu pentru repararea prejudiciului cauzat pentru neexecutarea unei

hotărâri judecătorești irevocabile este înaintarea unei acțiuni în baza Legii nominalizate

împotriva statutului reprezentat de Ministerul Justiției, nu și împotriva autorității publice

locale – debitori în cadrul procedurilor de executare instrumentate de executori

judecătorești.

Avocatul Vera Coșleț a susținut că Statul prin intermediul Ministerului Justiției,

care este obligat să respecte hotărârile judecătorești irevocabile naționale, cât și

internaționale, încearcă să scape de această responsabilitate, învinuindu-l pe recurent

precum că a înaintat o acțiune împotriva unui pârât necorespunzător, limitându-l astfel

pe Parasca Mihail de dreptul la acces la justiție.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 12 februarie 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa lui Parasca Mihail la 16 martie 2020 (f.d. 146, vol. II), recepționată de recurent la

20 mai 2020 (f.d. 162, vol. II).

Totodată, se reține că potrivit pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18 martie

2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de

urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă,

iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite

potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 (17 martie - 15 mai 2020).

Astfel, recursul declarat la 30 iunie 2020, este în termen.

5

La 14 iulie 2020 în adresa Ministerului Justiției și a executorilor judecătorești

Roman Talmaci și Oleg Ungureanu a fost expediată copia recursului declarat de Parasca

Mihail, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, însă intimații nu și-au

valorificat dreptul procedural respectiv (f.d. 171-174, vol. II).

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 30 ianuarie 2008

Mihail Parasca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal

Chișinău cu privire la contestarea refuzului de a-l asigura cu spațiu locativ, invocând că

prin ordinul nr. 307 din 27 octombrie 2000 a fost angajat în cadrul Departamentului

Situații Excepționale pe lângă Ministerul Afacerilor Interne al RM, iar la 16 noiembrie

2006 a demisionat, pe parcursul activității în organele afacerilor interne nefiind asigurat

cu spațiu locativ.

Prin hotărârea din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Mihail Parasca și a fost casată hotărârea din 09 iunie 2008 a Curții

de Apel Chișinău, fiind emisă o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost admisă și a fost

obligat Consiliul municipal Chișinău să îl asigure pe Mihail Parasca cu spațiu locativ

conform legislației locative în vigoare (f.d. 7-8, volumul I).

Decizia irevocabilă din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție nu a fost

executată până în prezent.

Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 februarie 2015

(cererea nr. 17986/09, Parasca vs. Moldova), a fost admisă parțial cererea lui Mihail

Parasca și s-a încasat din contul Statului Republica Moldova în beneficiul lui suma de 12

750 de Euro cu titlu de prejudiciu material pentru chiria spațiului locativ în perioada

10 noiembrie 2008 – 10 februarie 2013, 3 600 de Euro cu titlu de prejudiciu moral și 300

de Euro cu titlu de costuri și cheltuieli (f.d. 10-13, volumul I).

6

La 19 septembrie 2016, Mihail Parasca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă acțiunea lui Mihail Parasca și s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Mihail Parasca suma de 11 160 de euro cu titlu de

prejudiciu material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din

10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție pentru perioada 01 februarie 2014 – 31

august 2016 și 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică (f.d. 111-114,

volumul I). Hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă la 06 decembrie 2017 (f.d. 115-

117, volumul I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată Mihail Parasca a solicitat

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei irevocabile

din 10 octombrie 2008 a Curții Supreme de Justiție, începând cu 10 octombrie 2008 –

până la data pronunțării hotărârii pe cazul dat, încasarea din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său a sumei de 5760 de Euro cu titlu de

prejudiciu material pentru perioada 01 septembrie 2016 – 31 decembrie 2017, 100 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii depuse de Mihail Parasca și a constatat încălcarea dreptului

lui Parasca Mihail la executarea în termen rezonabil a deciziei din 10 octombrie 2008 a

Curții Supreme de Justiție, începând cu 10 octombrie 2008 până la data adoptării

hotărârii pe cazul dat, încasând din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul lui Parasca Mihail suma de 5760 de Euro cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din 10 octombrie 2008 a Curții

Supreme de Justiție pentru perioada 01 septembrie 2016 – 31 decembrie 2017, 1000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral și 5000 de lei cheltuieli de asistență juridică. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat de

Parasca Mihail și a admite apelul declarat de Ministerul Justiției, cu casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în cadrul procedurii de

executare, de către executorii judecătorești au fost întreprinse multiple tentative în

vederea determinării Consiliului municipal Chișinău să execute decizia din 10 octombrie

2008 a Curții Supreme de Justiție, însă măsurile de executare întreprinse nu s-au soldat

cu succes, motivul fiind lipsa spațiului locativ liber în raza mun. Chișinău.

În aceste condiții, instanța de apel a considerat că, culpabil de neexecutarea

hotărârii judecătorești se face debitorul - administrația publică locală a municipiului

Chișinău și nicidecum autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești. Prin

urmare, speța dedusă judecății nu cade sub incidența Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, iar

prejudiciul suportat de Parasca Mihail nu poate fi reparat prin prisma acestei legi,

7

pretențiile reclamantului cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin neexecutare

urmând a fi înaintate nemijlocit față de debitor.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că instanța de apel, la examinarea cauzei, a apreciat eronat

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai

pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Conform art. 2 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice

persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată privind

constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această

încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se repară

indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului

responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.

Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a

delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se repară de către stat. Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat.

După repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, statul are drept de regres față de persoana vinovată.

Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de

circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile

invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de

8

conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante,

de durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

Organul care reprezintă statul în instanță de judecată pe această categorie de cauze

este Ministerul Justiției.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina probațiunii

lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea

prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și

cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării

faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, instanța de judecată decide

asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării

prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Analizând prevederile legale citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că este eronată concluzia

instanței de apel precum că speța dedusă judecății nu cade sub incidența Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011, iar prejudiciul suportat de Parasca Mihail nu poate fi reparat prin prisma

acestei legi, pretențiile reclamantului cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

neexecutare urmând a fi înaintate nemijlocit față de debitor, care este culpabil de

neexecutarea hotărârii.

Or, această concluzie vine în contradicție cu prevederile Legii privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, care

stipulează expres că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță

de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Respectiv, este irelevant argumentul instanței de apel precum că, culpabil de

neexecutarea hotărârii judecătorești se face debitorul - administrația publică locală a

municipiului Chișinău și nicidecum autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești, deoarece în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 este indicat

expres că prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului

de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau

a instituției de stat debitoare.

Deci, prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a

delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se repară de către stat, care este reprezentat pe această

categorie de cauze de Ministerul Justiției, reparația prejudiciului făcându-se de la

bugetul de stat. După repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

9

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărîrii judecătorești, statul are drept de regres față de persoana vinovată.

În circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiată și legală concluzia instanței de

fond cu privire la aplicarea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și constatarea în temeiul

acestei Legi a încălcării dreptului lui Parasca Mihail la executarea în termen rezonabil a

deciziei din 10 octombrie 2008 a Curții Supreme de Justiție, începând cu 10 octombrie

2008 până la data adoptării hotărârii pe cazul dat.

Or, materialele cauzei atestă cert că decizia irevocabilă din 10 octombrie 2008 a

Curții Supreme de Justiție nu este executată până în prezent pe parcursul a 12 ani,

termen care nu este rezonabil.

Mai mult ca atât, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10

februarie 2015 (cererea nr. 17986/09, Parasca vs. Moldova) s-a constat cert că din cauza

eșecului autorităților de a executa, într-un termen rezonabil, o hotărâre irevocabilă în

favoarea reclamantului, a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a articolului 1 din Protocolul

nr. 1.

Ca urmare a constatării faptului că a fost încălcat dreptul la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de fond întemeiat a concluzionat asupra

reparării prejudiciului cauzat prin această încălcare, încasând din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Parasca Mihail suma de 5760 de Euro

cu titlu de prejudiciu material.

Din materialele cauzei rezultă că urmare a neexecutării hotărârii judecătorești

irevocabile prin care Mihail Parasca a fost asigurat cu spațiu locativ conform legislației

locative în vigoare, ultimul a fost nevoit să închirieze spațiu locativ pentru el și membrii

familiei lui.

Astfel, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 februarie 2015,

s-a încasat din contul Statului Republica Moldova în beneficiul lui suma de 12.750 de

Euro cu titlu de prejudiciu material pentru chiria spațiului locativ în perioada

10 noiembrie 2008 – 10 februarie 2013, iar, prin hotărârea din 25 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Mihail Parasca suma de 11 160 de euro cu titlu de

prejudiciu material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din 10

octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție pentru perioada 01 februarie 2014 – 31

august 2016.

În speță, Mihail Parasca a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției a sumei de 5760 de Euro cu titlu de prejudiciu material, ce

constituie plata chiriei pentru perioada 01 septembrie 2016 – 31 decembrie 2017.

În acest sens a fost prezentat contractul de locațiune din 30 ianuarie 2014, încheiat

între Benu Tatiana – locator și Mihail Parasca – locatar, obiectul căruia a constituit

apartamentul nr. XXXXX cu 2 odăi din str. XXXXX. Plata chiriei a fost stabilită în

mărime de 360 de euro pe lună, iar termenul locațiunii 01 februarie 2014 – 31 decembrie

2016 (f.d. 14, volumul I).

10

La 03 ianuarie 2017 Benu Tatiana și Mihail Parasca au încheiat un nou contract de

locațiune, obiectul căruia a constituit locațiunea aceluiași apartament la prețul de 360 de

euro pe lună, pentru termenul 01 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2018 (f.d. 19, volumul I).

La materialele cauzei au fost anexate recipise și odine de încasare a numerarului,

care atestă achitarea de către recurent a plății chiriei pentru perioada 01 septembrie 2016

– 31 decembrie 2017 în mărime totală de 5760 de Euro (f.d. 15-18, 20-31, volumul I).

Prin urmare, instanța de recurs consideră întemeiată și probată pretenția

recurentului cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Cu referire la prejudiciul moral, instanța de recurs conchide că Judecătoria

Chișinău, sediul Centru just a încasat din contul Ministerului Justiției suma de 1000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral, cuantum ce reprezintă o satisfacție echitabilă pentru

reclamant, nefiind proporțională prejudiciului moral suferit.

Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

Potrivit jurisprudenței CEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că suma de 1000 de lei încasată de instanța de fond pentru

repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, constituie o satisfacției echitabilă a despăgubirilor.

Or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte

criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie

juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o

compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca astfel să fie menținut echilibrul

între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele recurentului Mihail Parasca precum că

suma de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru suferințele suportate este reală

și echitabilă, deoarece aceasta este vădit disproporțională și excesivă, nefiind în relație

de proporționalitate cu gravitatea suferințelor psihice suportate.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă

parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,

11

necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a

avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

La examinarea prezentei cauze, Mihail Parasca a fost reprezentat de avocatul Vera

Coșleț în baza mandatului seria MA nr. 0905927 din 03 februarie 2018 (f.d. 5, volumul

I), achitând pentru serviciile acestuia suma de 5000 de lei, conform bonului de plată

seria PL nr. 639362 din 03 februarie 2018 (f.d. 85, volumul I).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că prima instanță întemeiat a compensat recurentului cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 5000 de lei, sumă care este reală, necesară și rezonabilă

în raport cu complexitatea cauzei.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, decizia instanței de apel fiind emisă cu aprecierea

eronată a circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a menține

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Parasca Mihail, reprezentat de avocatul Vera

Coșleț.

Se casează integral decizia din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Parasca Mihail împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorii

judecătorești Roman Talmaci și Oleg Ungureanu cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

irevocabile, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

12