2r-655/20 — incasarea datoriei

Dosarul nr.2r-655/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A.Ciubotaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, I.Țurcan, L.Pruteanu)

D E C I Z I E

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Liudmila Ghețiu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Meleșco Victor

împotriva executorului judecătoresc Ghețiu Liudmila cu privire la încasarea

sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 07 octombrie 2019 Meleșco Victor a depus cerere de chemare în

judecată împotriva executorului judecătoresc Ghețiu Liudmila cu privire la

încasarea sumei.

Prin hotărârea din 05 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis integral acțiunea. S-a încasat de la Ghețiu Liudmila în beneficiul lui

Meleșco Victor suma de 1361,20 de lei cu titlu de cheltuieli nejustificate și suma

de 150 de lei taxa de stat.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanței de fond, la data de 22 iulie 2020, prin

intermediul poștei electronice, executorul judecătoresc Liudmila Ghețiu a

declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

ca fiind depusă în afara termenului legal, cererea de apel depusă de executorul

judecătoresc Liudmila Ghețiu împotriva hotărârii din 05 iunie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 09 noiembrie 2020 (conform plicului anexat) executorul

judecătoresc Liudmila Ghețiu a declarat recurs împotriva încheierii din 13

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii recurate și restituirea cauzei în instanța de apel

pentru judecarea apelului în fond.

1

În motivarea recursului au indicat că nu este de acord cu încheierea

instanței de apel, deoarece concluzia instanței de apel este neîntemeiată, fiind

apreciate eronat circumstanțele cauzei.

A menționat că hotărârea din 05 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru i s-a comunicat prin intermediul oficiului poștal la data de 22 iulie 2020.

Prin urmare, instanța de apel eronat a apreciat faptele privind data când i-a fost

comunicat dispozitivul hotărârii din 05 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Mai mult ca atât, faptul recepționării dispozitivului hotărârii din 05 iunie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru la data de 22 iulie 2020 se confirmă

prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei.

Consideră recurenta că apelul depus la 22 iulie 2020 a fost declarat cu

respectarea termenului legal de 30 de zile de la data publicării/comunicării

hotărârii adoptate în ordinea procedurii reduse.

Dispozitivul hotărârii a fost publicat la 25 iunie 2020, apelul nemotivat a

fost depus la 22 iulie 2020, cu 3 zile înainte de expirare a termenului de 30 de

zile.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Conform materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel, a

fost pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 13 octombrie 2020, fiind

expediată recurentei pentru cunoștință la 15 octombrie 2020 (f.d.84), însă date

de confirmare a încheierii recurate la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, Colegiul constată că recursul înregistrat la 09 noiembrie 2020 a fost

declarat în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și

fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și

în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă,

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii

2

curgerii termenului de declarare a apelului –data pronunțării dispozitivului

hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3)al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui

act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere

în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen

(să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru), prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată

depusă de Meleșco Victor a fost pronunțată la 05 iunie 2020, fără citarea părților

în temeiul art. 276 2-2764 Cod de procedură civilă și a fost expediată în adresa

părților la 09 iunie 2020, fapt indicat prin număr de ieșire a scrisorii (f.d.28).

Astfel, termenul de 30 zile, stabilit de art. 362 CPC, a început să curgă din

06 iunie 2020, și care a expirat 06 iulie 2020, întrucât potrivit legii dacă

termenul expiră în zile nelucrătoare acesta este prelungint pînă în următoarea zi

lucrătoare.

Recurenta Liudmila Ghețiu a depus cerere de apel la 22 iulie 2020 prin

intermediul poștei electronice (f.d.31-32), însă nu a solicitat repunerea în

termen.

Așadar, după cum a fost reiterat supra, termenul stabilit de lege pentru

exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării

dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la proces, la caz

Liudmila Ghețiu, a omis acest termen, urma să invoce motivele omiterii

(comunicarea defectuoasă a actului de procedură, recepționarea cu întârziere a

hotărârii etc.) într-o eventuală cerere de repunere în termen și expres să solicite

acest fapt.

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces

echitabil garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță,

de dreptul de a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica

Moldova, hotărârea din 16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în proceduri

civile, o persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența

posibilității de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United

Kingdom, hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom,

hotărâre din 10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura

sa, supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din

partea statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță

care să hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”,

articolul 6 § 1 acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie

utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 §1,

3

decât dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate

rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea,

Tinnelly & Sons Ltd and Others și McElduff and Others vs. the United

Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una

întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și

probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației

procesuale și lipsite de relevanță.

Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de a reitera prevederile art. 56

alin. (3) al Codului de procedură civilă, potrivit căruia, participanții la proces

sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În

cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

În situația de fapt, contrară cadrului legal relatat, în corespundere cu

prevederile art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recurenta Liudmila

Ghețiu, va suporta consecințele nefavorabile, adică, sancțiunile procedurale

stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul

obligat în raport procedural, în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire

defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a

unui drept procedural.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de

apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

art. 6 CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza,

în acest mod principiul securității raporturilor juridice.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza Popov 2 vs. Moldova, hotărâre din

06 decembrie 2005, cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie

2006), Curtea a constatat că, prin neprezentarea motivelor de repunere în

termenul de prescripție constituie o violare a art. 6 § 1.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de

soarta dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie

2007, cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și

cauza SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de

recurs împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

urmează a fi respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

4

decide:

Se respinge recursul declarat de către Liudmila Ghețiu.

Se menține încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Meleșco Victor

împotriva executorului judecătoresc Ghețiu Liudmila cu privire la încasarea

sumei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5