2ra-1114/20 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1114/20 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1114/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. C. Troianovschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, I. Țurcan, L.Pruteanu)

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Gheorghii Sînchestru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghii

Sînchestru împotriva Mariei Budurin cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 29 martie 2019 Gheorghii Sînchestru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Mariei Budurin cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 22 martie 2018, în

calitate de împrumutător și Budurin Maria în calitate de împrumutat a fost semnată o

recipisă.

A menționat că, obiectul recipisei a constituit transmiterea de către el a sumei de

1 000 de euro în baza recipisei, iar Maria Budurin s-a obligat să restituie suma de

bani în termenul stipulat în recipisă, adică la 23 martie 2019.

A afirmat că în calitate de martori al executării obligațiilor de către

împrumutatul Maria Budurin a semnat: Ștefan Sînchetru și Lilia Sînchetru.

A specificat că, suma de bani a fost transmisă la data de 22 martie 2018, pe un

termen de 12 luni, adică până la 23 martie 2019. Însă, în termenul fixat, Maria

Budurin nu și-a executat obligația.

A precizat că întrucât conform recipisei este stabilit un termen limită în care

împrumutatul urma să execute obligația, decade obligația reclamantului de a o soma

în vederea executării obligației.

1

Gheorghii Sînchetru a solicitat încasarea din contul Mariei Budurin a datoriei în

mărime de 1 000 de euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost

admisă acțiunea depusă de Gheorghii Sînchetru. S-a încasat de la Maria Budurin în

beneficiul lui Gheorghii Sînchetru datoria în mărime de 1 000 de euro sau

echivalentul sumei menționate în lei moldovenești la momentul executării hotărârii și

cheltuielile de judecată ce constau din taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în

mărime de 596 de lei.

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Maria Budurin în interesele căreia acționează avocatul-stagiar Cliucinicov

Valentina, s-a casat hotărârea din 20 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea depusă de Gheorghii Sînchetru a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Gheorghii Sînchetru în

beneficiul Mariei Budurin cheltuielile de judecată suportate în instanța de apel în

mărime de 460 de lei.

La 23 iunie 2020, Gheorghii Sînchetru a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs a indicat că decizia instanței de apel o consideră ca

fiind una ilegală și neîntemeiată.

A menționat că la emiterea deciziei instanța de apel s-a bazat pe trei

argumente/probe pe care le-a considerat importante întru casarea hotărârii instanței de

fond. Instanța inferioară nu a ținut cont de faptul că aceste argumente sunt

neîntemeiate, nu pot fi folosite ca probe și contravin legii.

A adăugat că instanța de apel nu a luat considerare declarațiile martorului – pe

când art. 211 alin. (1) Cod civil, decade părțile din acest drept. La fel, instanța

ierarhic inferioară a făcut trimitere la art. 967 alin. (3) Cod civil (actual în vigoare),

pe când norma juridică dată nu este aplicabilă situației de față. Iar, referitor la

aplicația Viber anexată de reprezentantul pârâtului, se reține că aceste extrase nu au

nici o valoare juridică.

A afirmat că instanța de apel a făcut trimitere la art. 967 alin. (3) Cod civil și a

menționat că în cazul imposibilității de a cere creditorului chitanță, debitorul poate

face dovada plății cu orice mijloc de probă. Nu a fost demonstrată imposibilitatea de

a cere chitanța de la creditor. Instanța a depășit limitele și din oficiu a constatat

precum că pârâta a fost în imposibilitate de a cere chitanța, chiar dacă aceasta nici nu

a invocat că a fost în imposibilitate să ceară chitanța.

A susținut că instanța de apel a apreciat aplicația Viber mai presus ca exigențele

stabilite de lege, ceea ce constituie o încălcare.

Prin referința depusă la 14 august 2020 Maria Budurin a solicitat respingerea

recursului declarat de către Gheorghii Sînchestru cu menținerea deciziei instanței de

apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

2

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa participanților la proces la 8 mai 2020 (f.d.103), însă careva date ce ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc.

Prin urmare, recursul din 23 iunie 2020, este declarat în termen.

Prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Gheorghii Sînchestru a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 Cod de procedură civilă consemnează că, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în

vigoare a hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel

și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

Conform art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, la data de 29 martie 2019 Gheorghii

Sînchestru a depus prezenta acțiune împotriva Mariei Budurin cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, Judecătoria Orhei, sediul Central,

prin hotărârea din 20 iunie 2019 a admis acțiunea depusă de Gheorghii Sînchetru. A

încasat de la Maria Budurin în beneficiul lui Gheorghii Sînchetru datoria în mărime

de 1 000 de euro sau echivalentul sumei menționate în lei moldovenești la momentul

executării hotărârii și cheltuielile de judecată ce constau din taxa de stat achitată la

înaintarea acțiunii în mărime de 596 de lei.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului, a admis apelul

declarat de Maria Budurin în interesele căreia acționează avocatul-stagiar Cliucinicov

Valentina, a casat hotărârea din 20 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, și

a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea depusă de Gheorghii Sînchetru a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. A încasat din contul lui Gheorghii Sînchetru în

beneficiul Mariei Budurin cheltuielile de judecată suportate în instanța de apel în

mărime de 460 de lei.

3

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat legea și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la

dosar, pe când prima instanță, justificat, pronunțându-se asupra aspectelor importante,

având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la concluzia temeiniciei

acțiunii înaintate de către Gheorghii Sînchetru.

În acest sens se invocă prevederile art. 8 alin.(1) Cod civil (în redacția de până la

1 martie 2019), care notează că drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii,

precum și în baza actelor persoanelor fizice și juridice care, deși nu sânt prevăzute de

lege, dau naștere la drepturi și obligații civile, pornind de la principiile generale și de

la sensul legislației civile, iar potrivit alin.(2) lit. a) al aceluiași articol, drepturile și

obligațiile civile apar din contracte și din alte acte juridice.

În temeiul art. 9 alin.(1) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019),

persoanele fizice și juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să își

exercite drepturile și să își execute obligațiile cu bunăcredință, în acord cu legea, cu

contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până

la proba contrară, iar în conformitate cu alin. (2), neexercitarea de către persoanele

fizice și juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu

excepția cazurilor prevăzute de lege.

Conform art. 512 alin.(1) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019), în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute.

În temeiul art. 514 Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019), obligațiile se

nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se denotă cu certitudine că

la 22 martie 2018, Gheorghii Sînchestru a transmis cu titlu de împrumut Mariei

Budurin suma de 1 000 de euro, pe o perioadă de un an, până la data de 23 martie

2019.

Încheierea contractului de împrumut și transmiterea banilor împrumutați se

atestă prin recipisa întocmită de către Gheorghii Sînchestru și Maria Budurin (f.d.14).

Conform art. 210 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019),

trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre

persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea

obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege,

indiferent de valoarea obiectului.

Potrivit art. 210 alin. (2) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019), în

cazul în care, conform legii sau învoielii între părți, actul juridic trebuie încheiat în

scris, el poate fi încheiat atât prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părți, cât

și printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate

de partea care le-a expediat.

Prevederile art. 666 alin. (1) și (2) Cod civil (în redacția de până la 1 martie

2019), statuează că contractul este acordul de voință realizat între două sau mai multe

persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Contractului îi sunt aplicabile normele cu privire la actul juridic.

Art. 867 alin. (1) și (2) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019),

stipulează că prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în

4

proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se

obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate

la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

În sensul normei enunțate este de înțeles că, contractul de împrumut reprezintă o

înțelegere (acord) conform căreia împrumutătorul se obligă să dea în proprietate

împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiași

sumă de bani sau bunuri de același gen, calitate sau cantitate.

Contractul de împrumut impune condiția ca în cazul împrumuturilor bănești

predarea cu titlu de împrumut în vederea încheierii contractului să fie efectuată în așa

mod încât împrumutatul să poată dispune de sumele împrumutate din momentul

acordării împrumutului.

Prin urmare, deoarece contractul este translativ de proprietate, atât

împrumutătorul, cât și împrumutatul, trebuie să aibă capacitatea să îndeplinească

condițiile cerute de lege pentru actele de dispoziție și capacitatea de a încheia astfel

de acte.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție evidențiază că părțile unui contract de împrumut sunt elemente

obligatorii ale acestui contract și urmează a fi identificate, fără a exista careva dubii

în privința identității acestora.

La caz, înscrisul menționat mai sus atestă că părțile în litigiu Gheorghii

Sînchestru, pe de o parte și Maria Budurin pe de altă parte, au dat naștere unui raport

juridic civil rezultat din contractul de împrumut.

În temeiul art. 871 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019),

împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit în

contract. Dacă nu au fost stabilite dobânzi, el are dreptul să restituie împrumutul și

până la expirarea termenului.

În corespundere cu art. 572 alin. (1), (2) Cod civil (în redacția în vigoare la

momentul înaintării acțiunii), temeiul executării rezidă în existența unei obligații.

Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit.

Având în susținere aceste prevederi legale, se constată că, instanța de fond just a

reținut că la data scadenței Maria Budurin nu și-a onorat obligațiile asumate prin

contractul de împrumut, precum și nu a demonstrat prin probe pertinente și admisibile

restituirea sumei împrumutate.

Totodată, instanța de recurs notează că instanța de fond întemeiat a apreciat

critic argumentele reprezentantului pârâtei referitor la faptul că Maria Budurin a

restituit lui Gheorghii Sînchestru suma de 1 050 de euro prin intermediul surorii sale.

Or, restituirea datoriei urma a fi probată prin înscrisuri, în aceeași formă prevăzută de

art. 210 Cod civil, un astfel de înscris în speță lipsind, iar Gheorghii Sînchestru neagă

restituirea împrumutului.

În același timp, nu pot fi reținute ca probe pertinente prezentate de pârâtă întru

confirmarea executării obligației extrasul discuției prin aplicația Viber. Din pozele

anexate nu se poate stabili cu certitudine persoanele discuției, cît și faptul că aceste

discuții se referă la suma împrumutului din litigiu.

Astfel fiind, instanța de recurs apreciază critic concluzia instanței de apel privind

aplicarea art. 967 alin. (3) Cod civil (redacția din 1 martie 2019) care indică că în

5

cazul imposibilității de a cere creditorului chitanța, debitorul poate face dovada plății

cu orice mijloc de probă.

În acest sens, Maria Budurin nu a prezentat careva probe ce ar confirma

imposibilitatea obținerii de la Gheorghii Sînchestru a chitanței sau a recipisei de

restituire a datoriei, iar probele prezentate de aceasta nu pot fi reținute ca pertinente

întru confirmarea restituirii împrumutului.

Cât privește cheltuielile de judecată pretinse conform acțiunii înaintate de către

Gheorghii Sînchestru, pornind de la prevederile art. 94 alin.(1) Cod de procedură

civilă, prima instanță corect le-a pus pe seama pârâtei Mariei Budurin, care în speță

nu are câștig de cauză.

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță a stabilit corect

circumstanțele cauzei și nu este necesară verificarea suplimentară și administrarea unor

noi dovezi, însă instanța de apel a încălcat normele de drept material și a apreciat

arbitrar probele, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către

Gheorghii Sînchestru, de a casa integral decizia instanței de apel și a menține hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Gheorghii Sînchestru.

Se casează integral decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 20 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghii Sînchestru

împotriva Mariei Budurin cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6