2ra-1703/20 — cu privire la incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1703/20

Prima instanță: Judecătoria Drochia sediul Glodeni (jud. A. Țihonschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Grigore

Aramă, reprezentat de avocatul Violina Munteanu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital

Străin „Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Grigore Aramă

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Grigore Aramă și menținută hotărârea din 19 februarie

2019 a Judecătoriei Drochia sediul Glodeni, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 30 iulie 2018, ÎCS „Viknograd” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grigore Aramă cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în conformitate cu contractul de vânzare-

cumpărare, exprimat prin factura fiscală nr. DV9805368 din 18 mai 2015,

ÎCS „Viknograd” SRL a livrat lui Grigore Aramă marfă în sumă totală de 50 000 de

lei, care însă nu a fost achitată în termenii stabiliți.

A comunicat că la 11 iulie 2016 și respectiv, la 2 iulie 2018, în adresa lui

Grigore Aramă au fost expediate reclamațiile, prin care ultimul a fost informat

despre existența datoriei, însă nu a răspuns în niciun fel la reclamațiile adresate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166 CPC, art. 512, 602, 753-

785 Cod civil.

A solicitat încasarea de la Grigore Aramă a sumei de 50 000 de lei cu titlu de

datorie, a sumei de 13 154,79 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, a sumei de

6 750 de lei cu titlu de inflație și a sumei de 2 097,14 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Drochia sediul Glodeni, a

fost admisă acțiunea parțial.

1

Au fost încasate de la Grigore Aramă în beneficiul ÎCS „Viknograd” SRL

suma de 50 000 de lei cu titlu de datorie, suma de 13 154,79 de lei cu titlu de dobândă

de întârziere și suma de 1 894,64 de lei cu titlu de taxă de stat achitată de reclamant.

În rest, a fost respinsă acțiunea.

Prin decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Grigore Aramă, casată integral hotărârea din 19 februarie 2019 a

Judecătoriei Drochia sediul Glodeni și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de ÎCS „Viknograd” SRL, casată integral din 26 septembrie 2019

a Curții de Apel Bălți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți,

în alt complet de judecată.

Prin decizia din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Grigore Aramă și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au apreciat ca fiind întemeiată pretenția reclamantei privind încasarea de la Grigore

Aramă a datoriei în mărime de 50 000 de lei, deoarece a fost formată ca rezultat al

neexecutării prestației în baza facturii fiscale nr. DV9805368 din 18 mai 2015.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferuiare, având în vedere

prevederile art. 123 alin. (6) CPC, au constatat că pârâtul a confirmat faptul că a

primit de la ÎCS „Viknograd” SRL marfa indicată în factura fiscală nr. DV9805368

din 18 mai 2015 în sumă totală de 50 000 de lei și și-a asumat obligația să achite

pentru aceasta în măsura posibilității.

La 2 octombrie 2020, Grigore Aramă, reprezentat de avocatul Violina

Munteanu a declarat recurs împotriva deciziei din 14 iulie 2020 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind

tardivă.

În motivarea recursului a invocat că actul care a născut obligațiile între părți

este factura fiscală nr. DV9805368 din 18 mai 2015, prin urmare, dreptul

creditorului ÎCS„Viknograd” SRL de a solicita achitarea datoriei a început să curgă

la 19 mai 2015, fiind scadent la 19 mai 2018.

A menționat că până la somarea debitorului la 13 iulie 2016 și respectiv, la

17 iulie 2018, ÎCS „Viknograd” SRL nu a întreprins nicio acțiune în vederea

restituirii datoriei rezultată din factura fiscală nr. DV9805368 din 18 mai 2015 și nu

a avut niciun interes general, în aceea de a cere debitorului stingerea datoriei prin

înaintarea unei acțiuni.

Reieșind din prevederile art. 572, 575 Codul civil în coroborare cu art. 267

alin. (1) și 272 alin. (1), (3) Codul civil, a remarcat că termenul de adresare în

instanta de judecată, peste 3 ani, este depășit pentru acțiunile de încasare a datoriei

restante și existente.

Deci, ÎCS „Viknograd” SRL nu a fost lipsită de protecția procedurală, de a

solicita achitarea datoriei în interiorul termenului legal, care a început să curgă la

19 mai 2015, fiind scadent la 19 mai 2018.

La 9 noiembrie 2020, în adresa ÎCS „Viknograd” SRL a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de Grigore Aramă, cu înștiințarea despre necesitatea

2

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 213).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 5 august 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 175), fiind recepționată de către reprezentantul recurentului, avocatul Violina

Munteanu la 10 august 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele

cauzei (f. d. 176).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 2 octombrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Grigore Aramă, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Grigore Aramă, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Grigore Aramă, reprezentat de avocatul Violina Munteanu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Grigore Aramă, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

4