2ra-263/20 — încasarea datoriei

2ra-263/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-263/20

Prima instanță: (Judecătoria Drochia, sediul Glodeni) A. Țihonschi

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin

”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Aramă

Grigore cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Aramă Grigore, s-a casat integral hotărârea din 19 februarie

2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 30 iulie 2018, Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate cu

Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Aramă

Grigore cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate

cu Răspundere Limitată a menționat că prin factura fiscală nr. DV9805368 din 18

mai 2015, a livrat marfă lui Aramă Grigore în sumă totală de 50 000 lei, care însă

nu a fost achitată.

La data de 11 iulie 2016 și respectiv 02 iulie 2018, în adresa lui Aramă Grigore

au fost expediate reclamațiile, prin care ultimul a fost informat despre existența

datoriei, însă nu a răspuns în nici un fel la reclamațiile adresate.

A solicitat reclamantul Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate

cu Răspundere Limitată încasarea de la Aramă Grigore a sumei de 50 000 lei cu titlu

de datorie, încasarea sumei de 13 154,79 de lei cu titlu de dobândă de întârziere,

încasarea sumei de 6 750 de lei cu titlu de inflație și încasarea sumei de 2 097,14 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital

Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată.

S-a încasat de la Aramă Grigore în beneficiul Întreprinderii cu Capital Străin

”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată suma de 50 000 lei cu titlu de datorie

și suma de 13 154,79 de lei cu titlu de dobândă de întârziere.

S-a încasat de la Aramă Grigore în beneficiul Întreprinderii cu Capital Străin

”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată suma de 1 894,64 de lei cu titlu de

taxă de stat achitată de reclamant.

În rest, acțiunea s-a respins.

Prin decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de Aramă Grigore, s-a casat integral hotărârea din 19 februarie 2019 a

Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins

ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital

Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată.

La 18 decembrie 2019, Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate

cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

în vigoare a hotărârii primei instanțe.

Recurentul Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate cu

Răspundere Limitată, în motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat

eronat legea, fapt ce a dus la emiterea unei decizii ilegale.

Recurentul a menționat că în speță, relațiile contractuale între părți sunt

reglementate prin factura fiscală nr. DV9805368 din 18 mai 2015.

Respectiv, obligația de plată a datoriei constituie data când a fost solicitată în

scris achitarea datoriei prin reclamația din 11 iulie 2016, care a devenit scadentă spre

plată la data de 18 iulie 2016.

Deci, termenul general de prescripție urmează a fi calculat din data de 18 iulie

2016, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 30 iulie 2018, în

interiorul termenului de prescripție.

Totodată, recurentul a specificat că instanța de apel a acceptat tardivitatea

acțiunii, cu toate că aceasta nu a fost invocată în instanța de fond, iar intimatul a

recunoscut existența datoriei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 26 septembrie 2019, iar la

01 noiembrie 2019, recurentul a recepționat decizia motivată a instanței de apel, fapt

confirmat prin avizul de recepție (f.d. 116).

Astfel recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd”

Societate cu Răspundere Limitată la 18 decembrie 2019, se consideră depus în

termenul prevăzut de lege.

2

Prin încheierea din 12 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate cu

Răspundere Limitată a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Examinând materialele dosarului în raport cu temeiurile cererii de recurs,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul declarat de Întreprinderea cu

Capital Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele cauzei rezultă că la 18 mai 2015, Întreprinderea cu Capital

Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată a livrat lui Aramă Grigore

mărfuri în sumă totală de 50 000 lei, fapt confirmat prin factura fiscală seria DV

nr. 9805368 (f.d. 6).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că Aramă Grigore nu contestă faptul

recepționării mărfii, însă nu și-a onorat obligațiile de achitare a prețului pentru marfa

livrată.

Astfel la 11 iulie 2016, Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate

cu Răspundere Limitată a expediat în adresa lui Aramă Grigore reclamația, prin care

a fost informat despre faptul că datoria față de companie constituie suma de

76 301,37 de lei, inclusiv suma de 50 000 lei – datoria pentru marfa livrată, suma de

25 000 lei și 1 301,37 de lei – dobânda de întârziere (f.d. 11).

Reclamația respectivă a fost recepționată de Aramă Grigore la data de 13 iulie

2016, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 11 verso), însă aceasta a fost lăsată

fără răspuns.

Ulterior, la 02 iulie 2018, în adresa lui Aramă Grigore a fost expediată

reclamația, prin care ultimul a fost informat despre existența datoriei de 50 000 lei

în temeiul facturii din 18 mai 2015, solicitându-i în termen de 5 zile bancare să vireze

suma datoriei restante, iar în caz contrar va fi calculată penalitatea contractuală și

dobânda de întârziere (f.d. 12).

Reclamația a fost recepționată de Aramă Grigore la data de 17 iulie 2018, însă

a rămasă fără răspuns (f.d. 12 verso).

3

Înaintând prezenta acțiune, Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd”

Societate cu Răspundere Limitată a solicitat încasarea de la Aramă Grigore a sumei

de 50 000 lei cu titlu de datorie, încasarea sumei de 13 154,79 de lei cu titlu de

dobândă de întârziere, încasarea sumei de 6 750 de lei cu titlu de inflație și suma de

2 097,14 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a reținut că pârâtul

nu a făcut dovada achitării integrale sau parțiale a datoriei pentru marfa livrată, fapt

ce denotă că nu și-a onorat obligația de plată în baza facturii fiscale din 18 mai 2015,

acumulând o datorie de 50 000 lei.

De asemenea, instanța de fond a concluzionat că reclamantul a pretins încasarea

de la Aramă Grigore a dobânzii de întârziere pe perioada 19 iulie 2016-26 iulie 2018

în sumă de 13 154,79 de lei, cerința în cauză fiind întemeiată și care urmează a fi

admisă în cuantumul pretins.

Totodată, prima instanță a stabilit netemeinicia pretenției privind încasarea de

la pârât a inflației monedei naționale pe perioada întârzierii.

Contestând cu apel hotărârea primei instanțe, Aramă Grigore a invocat

tardivitatea acțiunii depusă de Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd”

Societate cu Răspundere Limitată.

Analizând argumentele apelantului în acest sens, instanța de apel a reținut că

apelantul este în drept de a invoca termenul de prescripție și după emiterea hotărârii

instanței de fond.

Deci instanța de apel a stabilit că factura fiscală a fost eliberată la data de 18

mai 2015 și prin urmare dreptul creitorului de a solicita de la Aramă Grigore

achitarea datoriei a început să curgă de la data de 19 mai 2015, fiind scadent la

19 mai 2018.

La fel, instanța de apel a invocat că până la somarea debitorului la data de

11 iulie 2016 și respectiv la 02 iulie 2018, Întreprinderea cu Capital Străin

”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată nu a întreprins nici o acțiune în

vederea restituirii datoriei rezultată din factura fiscală din 18 mai 2015.

Astfel instanța de apel a constatat că termenul scadent pentru solicitarea

restituirii datoriei a constituit data de 19 mai 2018, însă cererea de chemare în

judecată a fost depusă numai la data de 30 iulie 2018, cu omiterea termenului de

prescripție extinctivă.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră eronată concluzia instanței de apel privind tardivitatea

acțiunii înaintate de Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate cu

Răspundere Limitată.

La caz, se reține că Întreprinderea cu Capital Străin ”Viknograd” Societate cu

Răspundere Limitată pretinde încasarea de la Aramă Grigore a datoriei formate

conform facturii fiscale din 18 mai 2015, ca rezultat al expedierii în adresa ultimului

a mărfurilor în sumă totală de 50 000 lei.

Conform art. 575 alin. (1) din Codul civil (în redacția de până la 01 martie

2019), în cazul în care termenul de executare a obligației nu este determinat și nici

nu rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricînd executarea

ei, iar debitorul este îndreptățit să o execute oricînd. Dacă datoria de a executa

4

imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura obligației, debitorul trebuie să

execute obligația în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului.

Colegiul reține că în speță, lipsește un contract ce ar prevedea termenul scadent

al obligației de plată pentru mărfurile livrate în baza facturii fiscale din 18 mai 2015,

astfel litigiului sunt aplicabile prevederile art. 575 alin. (1) din Codul civil civil (în

redacția de până la 01 martie 2019), or, factura fiscală nu este decât un document

justificativ, ce stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului, fiind un mijloc

de probă al operațiunii efectuate.

Conform art. 267 alin. (1) din Codul civil civil (în redacția de până la 01 martie

2019), termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Articolul 272 alin. (3) din Codul civil civil (în redacția de până la 01 martie

2019), prevede că, în raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării

obligației sau în care executarea poate fi cerută oricînd, termenul de prescripție

extinctivă începe să curgă de la data cînd debitorul trebuie să execute obligația.

De asemenea, din materialele cauzei rezultă că la 11 iulie 2016, Întreprinderea

cu Capital Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată a expediat în adresa

lui Aramă Grigore reclamația, prin care ultimul a fost informat despre existența

datoriei, cu solicitarea achitării integrale a acesteia în termen de 5 zile.

Având temei prevederile enunțate supra, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că reclamația a

fost recepționată de Aramă Grigore la data de 13 iulie 2016 (f.d. 11 verso), prin

urmare termenul de prescripție a început să curgă pentru Întreprinderea cu Capital

Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată la data de 19 iulie 2016, data

când intimatul urma să achite datoria conform reclamației din 11 iulie 2016

(recepționată la data de 13 iulie 2016).

Astfel acțiunea a fost înaintată de Întreprinderea cu Capital Străin

”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată la 26 iulie 2018, prin intermediul

oficiului poștal, în interiorul termenului prevăzut de lege, termenul limită fiind data

de 19 iulie 2019.

Prin urmare, instanța ierarhic inferioară neîntemeiat a respins acțiunea ca fiind

depusă cu omiterea termenului de prescripție, fapt ce condiționează necesitatea

examinării cauzei pe marginea fondului.

Avînd în vedere cele menționate și ținînd cont de faptul că instanța de apel nu

s-a expus asupra fondului cauzei și a respins acțiunea ca fiind depusă tardiv, instanța

de recurs fiind în imposibilitate de a corecta eroarea judiciară, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată, de a casa integral decizia instanței

de apel și de a trimte cauza spre rejudecare în instanța de apel, pentru examinarea

cauzei în fond.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și, reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

5

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin

”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital

Străin ”Viknograd” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Aramă Grigore

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

6