3ra-1049/20 — contestarea actului administrativ

3ra-1049/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1049/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Z. Talpalaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Inesa Popov, reprezentată de

avocatul Dorin Trestianu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Inesa Popov împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”,

Departamentul Cadastru, persoane terțe, Tudor Golubenco, Elena Golubenco,

Consiliul municipal Chișinău și Agenția Proprietății Publice, privind contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 iunie 2017 Inesa Popov a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎS ,,Cadastru”(reorganizat în IP „Agenția Servicii Publie”), intervenienți accesorii

Tudor Golubenco și Elena Golubenco cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că coproprietarii bunului imobil din

XXX, numărul cadastral XXX, sunt Inesa Popov care deține de facto cu drept de

proprietate o suprafață mai mare de 1/2 cotă-parte din bunul imobil, și Tudor

Golubenco și Elena Golubenco cărora le aparține o suprafață mai mică decât este

înscrisă în Registrul bunurilor imobile.

Reclamanta a susținut că a depus Direcției Generale Locativ-Comunale și

Amenajare cerere cu privire la demararea acțiunilor în sensul excluderii din evidența

autorităților administrației publice locale a 1/2 cotă-parte din imobilul din XXX,

numărul cadastral XXX și recunoașterea dreptului de proprietate conform Raportului

de constatare tehnico-științifică cu nr. 509 din 30 septembrie 2016, elaborat de Centrul

de Expertize Independente „CEXIN” SRL.

Coproprietarii Tudor Golubenco și Elena Golubenco au depus cereri la Consiliul

municipal Chișinău, prin care au solicitat recunoașterea dreptului de proprietate

conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 509 din 30 septembrie 2016

elaborat de Centrul de Expertize Independente „CEXIN”SRL, și nota informativă a

1

Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare nr.1638/16 din 27 octombrie

2016.

Prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/11-4 din 11 aprilie 2017 „Cu

privire la excluderea imobilului din XXX din evidența autorităților administrației

publice locale”s-a decis excluderea din evidența autorităților administrației publice

locale a cotei-părți din imobilul din XXX, numărul cadastral XXX; recunoașterea a

62,29% din imobilul cu nr. cadastral XXX din XXX, proprietatea privată a Inesei

Popov, iar 37,71% proprietatea privată a lui Tudor Golubenco și Elenei Golubenco;

obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău de a înregistra dreptul de proprietate

privată a Inesei Popov, a lui Tudor Golubeneo și a Elenei Golubenco asupra

imobilului cu nr. cadastral XXX din XXX. Totodată, a fost abrogată decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 4/16-1 din 18 decembrie 2015 „Despre excluderea

imobilului din XXX din evidența contabilă a Direcției Generale Locativ-Comunale și

Amenajare”.

La 03 mai 2017, Dorin Trestianu acționând în interesele Inesei Popov, s-a adresat

OCT Chișinău, solicitând rectificarea înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile

XXX cu înscrierea dreptului de proprietate a 62,29 % din casa individuală cu nr.

cadastral XXX, din XXX după Inesa Popov, anexând la cerere procura, copia

buletinului de identitate, decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/11-4 din 11

aprilie 2017 și copia cererii lui Tudor Golubenco și Elenei Golubenco.

Prin decizia din 04 mai 2017 a OCT Chișinău a fost respinsă cererea de

înregistrare a bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, motivându-se că în

conformitate cu datele din dosarul cadastral și a Registrului bunurilor imobile, Tudor

Golubenco și Elena Golubenco dețin dreptul de proprietate asupra 1/2 cotă-parte din

construcția nr. XXX, iar Inesa Popov deține dreptul de proprietate asupra 1.0 cotă-

parte din încăperea locativă cu numărl cadastral XXX, parte componentă a

construcției menționate. Totodată, i-a fost comunicat că în conformitate cu legislația

în vigoare cotele-părți din proprietate se calculează de către notar sau de către instanța

de judecată, iar Consiliul mun. Chișinău nu are competență să calculeze cotele-părți,

ca urmare decizia consiliului nu corespunde cerințelor stabilite de legislație, iar

dreptul de proprietate asupra construcției căreia este solicitată înregistrarea este notată

pe numele altei persoane, fapt care face imposibilă primirea cererii la înregistrare.

Nefiind de acord cu refuzul registratorului OCT Chișinău la 05 mai 2017 a depus

contestație către ÎS „Cadastru”, prin care a solicitat revocarea refuzului și a deciziei

OCT Chișinău din 03 mai 2017, rectificarea datelor din Registrul bunurilor imobile

și intabularea drepturilor sale.

Prin decizia ÎS „Cadastru” din 05 iunie 2017 nr. col/307/2017/52/2017 decizia

contestată a fost menținută.

Reclamanta Inesa Popov a solicitat constatarea ilegalității refuzului OCT

Chișinău din 04 mai 2017, anularea deciziei OCT Chișinău din 04 mai 2017 și a

deciziei ÎS „Cadastru” din 05 iunie 2017 cu nr. col/307/2017/52/2017, obligarea ÎS

„Cadastru” să rectifice dreptul de proprietate a Inesei Popov asupra apartamentului

XXXXXX, nr. cadastral XXX. XXX, amplasat în bunul imobil (casă individuală) cu

nr. cadastral XXX din XXX și să înscrie dreptul de proprietate la nivel de construcție

asupra a 62,29% din imobilul cu nr. cadastral XXX din XXX, după Inesa Popov (f.d.

3-6, vol.I).

2

Ulterior, la 02 august 2017 Inesa Popov a depus cerere de concretizare a cererii

de chemare în judecată, indicând că la 27 iunie 2012 dânsa și Raisa Mereuță au

încheiat contractul de donație a imobilului, potrivit căruia a primit apartamentul nr. 2,

situat în XXX, cu suprafața totală de 109,0 m.p. La aceiași dată a solicitat OCT

Chișinău să înregistreze în Registrul public, dreptul de proprietate.

Potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile rezultă, că pe terenul cu nr.

cadastral XXX amplasat în XXX, se află două construcții una cu modul de folosință

casă individuală, având suprafața de 132, 6 m.p., iar altă construcție fiind cu modul

de folosință construcție accesorie, având suprafața de 22,5 m.p.

A precizat că casa individuală cu indicele (01) este proprietatea comună pe cote-

părți, asupra căruia Tudor Golubenco și Elena Golubenco dețin dreptul de proprietate

asupra la 1/2 cotă-parte, obținut în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6845

din 12 octombrie 2004, iar dânsa potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile

deține încăpere izolată în continuare apartamentul nr. 2, având suprafața de 109,0 m.p.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 509 din 30 septembrie

2016 elaborat de expertul din cadrul Centrului de Expertize Independente „CEXIN”

SRL, inginer constructor Oleg Mocanu, la cererea privind recalcularea cotelor-părți

ideale deținute de fiecare proprietar din imobilul cu nr. XXX amplasat în XXX, s-a

stabilit că suprafața totală interioară a bunului imobil cu nr. cadastral XXX din XXX,

constituie în total 175,0 m.p., dintre care 109, 0 m.p. se dețin în apartamentul cu nr. 2

identificat prin nr. cadastral XXX, iar restul suprafeței de 66,0 m.p. (după calculele

175,0 – 109,0 = 66,0 m.p.) se dețin în casa individuală identificată prin nr. cadastral

XXX (1/2 cotă-parte).

Specialistul a constatat că proprietarul XXX identificat prin nr. cadastral XXX

ce aparține dânsei, deține 109,1 m.p., adică 62,29% ceia ce constituie 5/8 cote-părți,

iar proprietarii bunului imobil cu nr. cadastral XXX, Tudor Golubenco și Elena

Golubenco dețin în proprietate comună în devălmășie 66,0 m.p., adică 37,71 % ce

constituie, 3/8 cote-părți.

A subliniat că Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 509 din 30

septembrie 2016 elaborat de expertul din cadrul Centrului de Expertize Independente

„CEXIN” SRL, a indicat că coproprietari Tudor Golubenco și Elena Golubenco s-au

familiarizat și nu au careva pretenții cu calculele efectuate, iar notarial au declarat că

sunt de acord cu cotele-părți stabilite.

Prin urmare, reclamanta a considerat că actul emis de registratorul OCT Chișinău

nu corespunde prevederilor art. 31 alin. (1) lit. d) și art. 33 din Legea cadastrului

bunurilor imobile cu nr. 1543-XIII din 25 februarie1998, cât și pct. 39 al Instrucțiunii

din 22 iunie 2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra

lor.

Totodată, registratorul nu a indicat în actul emis, care norme au fost încălcate și

care acte nu corespund legislației în vigoare, la fel nu a menționat care sunt temeiurile

stabilite de art. 33 al Legii cadastrului bunurilor imobile cu nr. 1543-XIII din 25

februarie 1998 care au stat la baza refuzului. Totodată, în temeiul pct. 39 al

Instrucțiunii din 22 iunie 2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a

drepturilor asupra lor, registratorul nu a elaborat decizia argumentată de refuz a

înregistrării dreptului așa cum prevede instrucțiunea menționată, ca un act separat.

Inesa Popov prin cererea de chemare în judecată inițială și prin cererea de

concretizare a pretențiilor din 02 august 2017, a solicitat recunoașterea ilegalității

3

refuzului OCT Chișinău, ÎS ,,Cadastru” din 04 mai 2017 și anularea refuzului OCT

Chișinău din 04 mai 2017 și a deciziei ÎS ,,Cadastru” din 05 iunie 2017 cu nr.

col/307/2017/52/2017, obligarea IP ,,Agenția Servicii Publice”, Departamentul

Cadastru să modifice înscrierile din Registrul bunurilor imobile 0100218.524 și să

înregistreze după Inesa Popov dreptul de proprietate asupra a 62,29%, echivalentul a

5/8 cotă-parte din valoarea bunului integru cu nr. cadastral XXX din XXX, la nivel

de construcție, iar după Tudor și Elena Golubenco 37,71% echivalentul a 3/8 cotă-

parte din bunul imobil cu nr. cadastral XXX din XXX (f.d. 44-49, 76-83, vol.I).

Prin încheierea din 19 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost substituit în proces ÎS „Cadastru” cu succesorul în drepturi și obligațiuni IP

„Agenția Servicii Publice” (f.d. 59, vol.I).

Prin hotărârea din 16 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea

a fost admisă. Au fost recunoscute ca neîntemeiate refuzul registratorului OCT

Chișinău din 04 mai 2017 și decizia ÎS „Cadastru” din 05 iunie 2017, nr.

col/307/2017/52/2017 (după reorganizare IP„Agenția Servicii Publice”), prin care s-

a refuzat înregistrarea și recunoașterea dreptului.

A fost anulat refuzul registratorului OCT Chișinău din 04 mai 2017 și decizia ÎS

„Cadastru” (după reorganizare Agenția Servicii Publice) din 05 iunie 2017 nr.

col/307/2017/52/2017, ca ilegale.

A fost obligat Departamentul Cadastru al IP „Agenția Servicii Publice”să

modifice înscrisurile din Registrul bunurilor imobile XXX și să înregistreze după

Inesa Popov, dreptul de proprietate asupra 62,29% sau 5/8 cote-părți din bunul imobil

nr.cadastral XXX din XXX la nivel de construcție, iar după Tudor Golubenco și Elena

Golubenco 37,71% sau 3/8 cote-părți din bunul imobil, nr. cadastral XXX din XXX

(f.d. 103, 109-115, vol.I).

La 02 aprilie 2018, IP „Agenția Servicii Publice” a declarat apel nemotivat, iar

la 13 august 2018 apel motivat, împotriva hotărârii din 16 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de IP „Agenția Servicii Publice” și a fost menținută hotărârea din 16

martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.175, 176-191, vol.I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a

determinat corect raportul juridic litigios, iar circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că potrivit Raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 509 din 30 septembrie 2016 elaborat de expertul din cadrul Centrului de

Expertize Independente „CEXIN” SRL, inginer constructor Oleg Mocanu, la cererea

privind recalcularea cotelor-părți ideale deținute de fiecare proprietar din imobilul cu

nr. XXX amplasat în XXX, s-a constatat că proprietarul apartamentului nr. 2

identificat prin nr. cadastral XXX ce aparține Inesei Popov, deține 109,1 m.p. –

62,29% ceia ce constituie 5/8 cote-părți, iar proprietarii bunului imobil cu nr. cadastral

XXX Tudor Golubenco și Elena Golubenco dețin în proprietate comună în

devălmășie 60,0 m.p. – 37,71 % ceia ce constituie - 3/8 cote-părți.

Totodată, a mai evidențiat că atât refuzul din 03 mai 2017, cât și prin decizia din

05 iunie 2017, registratorul a făcut referire la faptul că Consiliul mun. Chișinău nu

4

are dreptul de a stabili cotele-părți ale unui bun imobil, fără a face referire la un temei

legal sau la anumite norme ce nu au fost respectate de către Inesa Popov.

Instanța de apel a specificat că împărțirea a fost efectuată la înțelegerea părților,

fapt ce se confirmă prin cererile coproprietarilor către Direcția Locativ-Comunală și

Consiliul mun. Chișinău, declarațiile notariale, prin care se solicită recunoașterea

acestor drepturi și prin Raportul de constatare tehnico-științifică.

Mai mult, coproprietarii Tudor Golubenco și Elena Golubenco prin referința

depusă la materialele cauzei au susținut cererea de chemare în judecată și au solicitat

admiterea acesteia în sensul formulat, deoarece materialele cauzei, atestă că Inesa

Popov are drept de proprietate asupra a 62,99 % sau 5/8 cote-părți din bunul imobil

nr. cadastral XXX din XXX la nivel de construcție, iar Tudor Golubenco și Elena

Golubenco 37,71 % sau 3/8 cote-părți din bunul imobil nr. cadastral XXX din XXX,

fapt recunoscut de către părți și confirmat prin înscrisurile anexate la materialele

cauzei.

Prin decizia din 06 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul depus

de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” s-a admis, a fost casată integral

decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei la

Curtea de Apel Chișinău (f.d. 13-25, vol.II).

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost atrase

în proces, în calitate de terțe persoane Consiliul mun.Chișinău și Agenția Proprietății

Publice (f.d. 45-48, vol.II).

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

IP „Agenția Servicii Publice”, a fost casată hotărârea din 16 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea

depusă de Inesa Popov a fost respinsă (f.d. 81, 82-87, vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Inesa Popov a obținut

dreptul de proprietate asupra XXX, în temeiul contractului de donație nr. 6-10096 din

27 iunie 2012, fără a fi inserată în contractul nominalizat informația despre

transmiterea dreptului de proprietate și asupra construcției cu nr. cadastral XXX.

Totodată, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, cel de-al doilea

proprietar a 1/2 cotă-parte din construcția cu nr. cadastral XXX din XXX, nu este

Unitatea Administrativ Teritorială Chișinău – Consiliul mun. Chișinău. Prin urmare,

Colegiul civil a notat că, doar proprietarul celeilalte cote-părți din imobilul cu nr.

cadastral XXX din XXX, avea dreptul de a dispune de cota sa parte. La caz, Consiliul

mun. Chișinău nu a demonstrat calitatea de proprietar asupra imobilului de care a

dispus, nefiind prezentat instanței de judecată un extras din Registrul bunurilor

imobile, care să confirme înregistrarea dreptului de proprietate.

Instanța a conchis că Consiliul mun. Chișinău, prin decizia emisă, nu putea să-și

asume calitatea de proprietar asupra cotei-părți din bunul imobil menționat or,

conform Legii cu privire la administrația publică locală din 28 decembrie 2006, acesta

nu dispune de astfel de competențe, având în vedere că nu este proprietarul bunului

imobil cu nr. cadastral XXX din XXX și terenului litigios cu nr. cadastral XXX din

XXX.

Instanța a reținut că recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile, ține de competența instanțelor de judecată, iar stabilirea cotelor-părți a Inesei

Popov și a soților Golubenco asupra bunului imobil litigios, de notar, în baza

acordului coproprietarilor bunului imobil.

5

În consecință, instanța a concluzionat că decizia Consiliului mun. Chișinău nr.

3/11-4 din 11 aprilie 2017 nu reprezintă un act administrativ emis de autoritatea

publică locală, care ar putea fi pus la baza înregistrării dreptului reclamantei asupra

ap. 2 din XXX precum și nu servește temei pentru înregistrarea dreptului în Registrul

bunurilor imobile în conformitate cu art. 28 al Legii cadastrului bunurilor imobile.

La 02 iunie 2020 Inesa Popov, reprezentată de avocatul Dorin Trestianu, a depus

recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea deciziei instanței de apel, cu restituirea cauzei în instanța de apel (f.d. 98-104,

vol.II).

În motivarea recursului recurenta a invocat temeiurile de recurs prevăzute de

art. 432 alin. (2) lit.a), b), c) dar și alin. (4) din Codul de procedură civilă, și anume

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea, cât și a apreciat arbitrar

probele prezentate.

Recurenta a menționat că în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) lit.d) al

Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998, cererea se respinge

dacă documentele prezentate nu corespund cerințelor stabilite de legislație. Conform

pct. 39 al Instrucțiunii din 22.06.2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și

a drepturilor asupra lor, în cazul existenței temeiurilor pentru refuzul înregistrării

drepturilor, prevăzute de legislație (art. 33 din Legea cadastrului bunurilor imobile),

Registratorul indică acest fapt (Refuz) în rubrica din cerere „În rezultatul examinării

s-a decis”, semnează, indicând data emiterii refuzului și elaborează decizia de refuz a

înregistrării dreptului.

La caz, refuzul registratorului OCT Chișinău, cât și decizia ÎS „Cadastru” sunt

contrare prevederilor art. 31 alin. (1) lit. d) și art. 33 din Legea cadastrului bunurilor

imobile cu nr. 1543-XIII din 25.02.1998, cât și pct. 39 din Instrucțiunea cu privire la

înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor din 22.06.2005, din motivul

că registratorul în refuzul elaborat nu a indicat care norme au fost încălcate și care

acte nu corespund legislației în vigoare. La fel, registratorul în actul emis nu a indicat

care sunt temeiurile stabilite de art. 33 al Legii cadastrului bunurilor imobile, care au

stat la baza refuzului, motive care nu au fost examinate de instanța de apel, ori anume

pe aceste temeiuri a fost întemeiată cererea de chemare în judecată, concretizată

ulterior.

Recurenta a specificat că în temeiul competențelor atribuite în conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) al Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administrația

publică locală, art. 6 din Legea nr. 136 din 17.06.2016 privind statutul municipiului

Chișinău și art. 4 alin. (3) din Legea privind descentralizarea administrativă nr. 35 din

28.12.2006, autoritățile publice locale de nivelurile întâi și al doilea, în limitele legii,

dispun de libertate deplină de acțiune în reglementarea și gestionarea oricărei

chestiuni de interes local care nu este exclusă din competența lor și nu este atribuită

unei alte autorități. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea privatizării fondului de

locuințe nr. 1324-XII din 10.03.1993, organul abilitat cu dreptul de a efectua

privatizarea fondului de locuințe, este Consiliul municipal, motiv pentru care a și fost

decisă excluderea din evidența autorităților locale bunul imobil din XXX, care

anterior a fost privatizat.

Consideră recurenta că instanța de apel a examinat superficial cauza civilă și în

final a aplicat eronat norma materială or, în corespundere cu normele sus-menționate,

6

competența în emiterea deciziei privind excluderea imobilului din evidența

autorităților administrației publice locale, aparține anume Consiliului mun.Chișinău,

întrucât cererea recurentei către Direcția generală locativ-comunală și amenajare

reprezintă o chestiune de interes local care nu este exclusă din competența lor și nu

este atribuită unei alte autorități.

Recurenta remarcă că instanța de apel a examinat arbitrar materialele cauzei

civile, intrucât a ignorat răspunsul Direcției Generale Locativ-Comunale și

Amenajare cu nr. 1658/17 din 11.09.2017; răspunsul Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat cu nr. 1304/oT4-2092 din 27.12.2017, care a supus controlului

obligatoriu decizia Consiliului mun.Chișinău și respectiv nu a notificat autoritatea

publică locală emitentă despre ilegalitatea actului administrativ vizat. Mai mult,

instanța a lăsat fără apreciere și răspunsul Agenției Proprietății Publice, prin care se

indică că chestiunea abordată de petiționară ține de competența Consiliului

mun.Chișinău.

Prin urmare decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/11-4 din 11 aprilie

2017, care a fost emisă la cererea coproprietarilor bunului imobil din XXX, cu

nr.cadastral XXX în baza Raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 509 din

30 septembrie 2016 elaborat de Centrul de Expertize Independente „CEXIN” SRL,

nu a fost contestată de nimeni, OCT Chișinău urmând să înregistreze drepturile în

forma solicitată. Totodată, emiterea deciziei de către Consiliul municipal Chișinău în

altă formulă nu era posibilă, or în alt caz se afecta dreptul de proprietate a Inesei

Popov.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Aici, Completul reține că potrivit pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18

martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata

stării de urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu

încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de

urgență instituite potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020.

Potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea

stării de urgență, a fost declarată stare de urgență pe teritoriul Republicii Moldova pe

perioada 17 martie –15 mai 2020.

Totodată, potrivit pct. 4 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, cauzele civile, cu

excepția, celor care se examinează conform legii în lipsa părților, care au fost amânate

pentru pronunțare, ce vizează eliberarea ordonanțelor de protecție, acțiunile privind

confiscarea averii nejustificate, încuviințarea spitalizării forțate și tratamentului

forțat, se suspendă de drept, iar reieșind din pct. 8 al actului menționat, termenele de

exercitare a căilor de atac în cauzele care se suspendă de drept aflate în curs la data

7

instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termen, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

Prin urmare, reieșind din prevederile sus-menționate, completul de

admisibilitate consideră că, la demararea căii de atac a fost respectat termenul

prevăzut de lege, deoarece decizia Curții de Apel Chișinău datează cu 19 februarie

2020, a fost notificată avocatului recurentei Dorin Trestianu la 12 martie 2020 (f.d.

94, vol.II), iar recursul a fost depus la 02 iunie 2020 de către Inesa Popov,

reprezentată de avocatul Dorin Trestianu, în termen, după exprirarea perioadei în care

a fost instituită starea de urgență (17 martie 2020–15 mai 2020).

În adresa intimaților, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 108, vol.II).

Referințe pe marginea cererii de recurs nu au fost depuse de către părțile la

proces.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

8

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursul depus de către Inesa Popov, reprezentată de avocatul Dorin

Trestianu, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Inesa Popov, reprezentată de avocatul Dorin Trestianu,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

9