2ra-1394/20 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

2ra-1394/20 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1394/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – A. Mardari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai

D E C I Z I E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru,

Mariana Pitic,

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Rabovil Ruslan și avocatul acestuia Coptu

Sergiu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rabovil Ruslan

către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Primarul General al mun. Chișinău

și Consiliul Municipal Chișinău, executorii judecătorești Prutean Viorica, Tcacenco

Alexandru și Doroftei Igor, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și moral cauzat, compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Rabovil Ruslan, a fost admis apelul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea din 22 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere

integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 19 februarie 2019, Rabovil Ruslan, s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii (ulterior atrași în proces)

Primarul General al mun. Chișinău și Consiliul Municipal Chișinău, executorii

judecătorești Prutean Viorica, Tcacenco Alexandru și Doroftei Igor, solicitând

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii instanței

de contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2010,

încasarea prejudiciului material și moral, cu compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că activează în cadrul Organelor

Afacerilor Interne începând cu 30 iulie 2003, deținând inițial funcția de inspector

operativ de sector în cadrul SP-6 al CPs Rîșcani, mun. Chișinău. La 28 octombrie

2007 s-a căsătorit și din căsătorie s-au născut 2 copii: XXXXXXX și XXXXXXX.

În momentul angajării în OAI a fost inclus în rândul pentru acordarea spațiului

locativ la locul de muncă CPs Rîșcani, mun. Chișinău, a început inițial a locui singur,

1

ulterior cu familia, la gazdă cu chirie în mun. Chișinău pentru care achita diferite

sume de bani imense din salariul de colaborator de poliție.

Potrivit reclamantului, din momentul angajării în funcție de colaborator de poliție

a început să se adreseze către Primăria mun. Chișinău și Consiliul Municipal

Chișinău cu solicitări cu privire la asigurarea cu spațiu locativ, însă permanent se

invoca faptul lipsei spațiului locativ disponibil pentru a fi acordat. După ce a primit

un răspuns la o adresare de a sa de la Consiliul Municipal Chișinău în anul 2009, a

depus o cerere de chemare în instanța de contencios administrativ a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat obligarea Consiliul Municipal Chișinău să-l asigure ca

și colaborator de poliție, precum și familia acestuia, cu spațiu locativ, iar prin

hotărârea instanței de contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău din 11

februarie 2010, s-a dispus admiterea cererii depuse, fiind obligat Consiliul

Municipal Chișinău să-i acorde spațiu locativ reclamantului.

La 11 martie 2011, executorul judecătoresc Doroftei Igor a intentat procedura de

executare, reclamantul fiind nevoit în toată perioada să închirieze spațiu locativ,

conform contractelor de locațiune.

Astfel în rezultatul neexecutării hotărârii judecătorești din 11 februarie 2010,

reclamantul a fost nevoit să suporte cheltuieli enorme pentru închirierea spațiului

locativ, cheltuieli solicitate a fi încasate din contul statului, precum și a suferit un

prejudiciu moral considerabil, pe care l-a estimat la suma de 100 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 noiembrie 2019,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul neexecutării în termen rezonabil

a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2010, prin care a fost obligat

Consiliul Municipal Chișinău să acorde lui Rabovil Ruslan cu toți membrii familiei

sale spațiu locativ conform normelor în vigoare. S-au încasat din contul bugetului

de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului Rabovil

Ruslan suma prejudiciului material cauzat prin faptul neexecutării în termen

rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2010 în mărime de

89600 lei, prejudiciul moral în mărime de 2000 lei și cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 2000 lei. În rest acțiunea s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției sale, instanța de fond a stabilit că, reclamantul a fost lipsit

de dreptul la un spațiu locativ începând cu luna noiembrie 2010, reținând în acest

sens prevederile art. 32 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, concluzionând

că, persoana care are dreptul la un spațiu locativ, însă căruia statul nu-i poate oferi o

locuință de serviciu, beneficiază de o compensație a costurilor de închiriere a unei

locuințe, fiind realizat scopul legii, adică beneficierea de un spațiu locativ achitat de

stat pe perioada angajării. Totodată instanța de fond a menționat faptul că

reclamantul nu a ridicat careva obiecții față de activitatea executorilor judecătorești

care la rândul lor au întreprins măsuri de executare silită, însă neexecutarea nu se

datorează unei pasivități din partea autorităților, ci unor circumstanțe obiective

generate de lipsă de imobile locative disponibile ce ar aparține autorităților publice

locale, la fel a apreciat și pasivitatea reclamantului în privința neutilizării

mecanismelor legale de obținere a unui spațiu locativ de serviciu prevăzute în textul

Legii cu privire la activitatea Poliției și statutului polițistului și Legii privind

funcționarul public cu statul special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 28 noiembrie 2019, Rabovil

Ruslan, împreună cu avocatul său Coptu Sergiu, au contestat-o cu apel, solicitând

casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

2

La 13 decembrie 2019, reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Pantea Daniel, a contestat cu apel motivat hotărârea primei instanțe,

solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Rabovil Ruslan, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, casată hotărârea din 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere integrală a

acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că Rabovil Ruslan, fiind

angajat al Inspectoratului General de Poliție, nu mai putea, începând cu martie 2013

și, nici în prezent, nu mai poate pretinde acordarea de către Administrația Publică

Locală a mun. Chișinău a spațiului locativ social, hotărârea judecătorească

pronunțată în acest sens, la moment fiind caducă, deoarece situația nu mai întrunește

criteriile și exigențele existente la data emiterii respectivului act judecătoresc.

Instanța de apel a relevat că nici angajarea ulterioară a numitului în funcția de polițist

în cadrul Inspectoratului General de Poliție nu poate servi temei de reanimare a

situației, deoarece ultimul a fost angajat în temeiul noii legi și, respectiv, raporturile

de muncă și garanțiile sociale sunt reglementate de această normă de drept material.

La 24 august 2020, Rabovil Ruslan și avocatul acestuia Coptu Sergiu au contestat

cu recurs decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia, precum și casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 22 noiembrie 2019 în partea prin care pretențiile înaintate s-au respins, cu

pronunțarea în această parte a unei decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată.

La 01 octombrie 2020, Primăria mun. Chișinău, a depus referință la cererea de

recurs, exprimându-și opinia că recurentul nu mai dispune de dreptul de a fi asigurat

cu spațiu locativ, deoarece nu mai este angajat al MAI, ci activează în cadrul IGP.

Respectiv, prin referință s-a solicitat respingerea recursului declarat de Rabovil

Ruslan și avocatul acestuia Coptu Sergiu.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

25 iunie 2020 și expediată participanților la proces la 30 iulie 2020 (f.d. 201, 202,

vol. I), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău

3

a fost înregistrat la 24 august 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Rabovil Ruslan și avocatul acestuia Coptu Sergiu împotriva deciziei din

25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Rabovil Ruslan și avocatul acestuia Coptu Sergiu și va casa decizia

instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată,

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia

pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de recurs constată că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 11

februarie 2010, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 octombrie

2010, s-a dispus obligarea Consiliul municipal Chișinău să-i acorde lui Rabovil

Ruslan cu toți membrii familiei sale spațiu locativ conform normelor în vigoare.

Potrivit hotărârii numite, instanța a reieșit din Legea cu privire la poliție, în vigoare

la data examinării cauzei și din faptul, că Rabovil Ruslan activa în cadrul MAI din

30 iulie 2003, deținând funcția de inspector operativ de sector al sect. 6 CPs Rîșcani

mun. Chișinău. Astfel, Colegiul lărgit atestă că la data adoptării hotărârii respective

recurentul Rabovil Ruslan activa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, instanța

obligând administrația publică locală de a-l asigura cu spațiu locativ de serviciu în

calitate de angajat al MAI. La moment, potrivit informației prezentate de

Inspectoratul General de Poliție nr. 34/3-690 din 08 mai 2019, recurentul Rabovil

Ruslan este angajat al Inspectoratului General de Poliție. Totodată, potrivit aceleiași

informații salariatul IGP, Rabovil Ruslan beneficiază de indemnizație

compensatorie pentru închirierea locuinței de la 01 ianuarie 2019 până la 01 iunie

2019 (f.d. 105, vol. I).

Potrivit raportului nr. R064-137/2016 din 17 mai 2019, întocmit și prezentat de

executorul judecătoresc Doroftei Igor pe marginea procedurii de executare despre

măsurile întreprinse, la demersul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, se

atestă faptul că, documentul executoriu nr. 3-515/10 din 11 februarie 2010, eliberat

de Curtea de Apel Chișinău a fost expediat spre executare din oficiu, de către instanța

de judecată la 25 noiembrie 2010. În legătură cu reorganizarea sistemului de

executare, conform Legii nr. 113 din 17 iunie 2010, procedura de executare a

4

documentului executoriu a fost preluată de executorul judecătoresc Doroftei Igor,

iar la 11 martie 2011, în privința acestuia a fost emisă încheierea privind intentarea

procedurii de executare, debitorului, Consiliul Municipal Chișinău, fiindu-i acordat

termen de executare.

La 02 noiembrie 2012, fiind somat repetat, debitorul a informat executorul

judecătoresc despre imposibilitatea executării la acel moment a hotărârii

judecătorești în legătură cu lipsa spațiului locativ liber în municipiul Chișinău și a

mijloacelor financiare necesare pentru construcția acestuia spațiu.

La 13 martie 2014, debitorul a expediat un răspuns similar, informând că în mod

repetat către Guvernul Republicii Moldova au fost înaintate demersuri prin care s-a

solicitatat alocarea mijloacelor financiare pentru construcția spațiului locativ, în

vederea executării hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

Ulterior, la 03 aprilie 2014, prin cerere, Rabovil Ruslan a solicitat un termen de

10 zile pentru deciderea continuării procedurii de executare, dar, care ulterior, nu a

mai înaintat vreo cerere în acest sens, iar la 09 martie 2015, în baza cererii

reprezentantului creditorului s-a solicitat eliberarea copiilor procedurii de executare.

La 16 aprilie 2015 și 25 februarie 2016, în urma repetatelor somații expediate de

către executorul judecătoresc, debitorul a informat că, nu dispune de spațiu liber în

mun. Chișinău și de mijloace financiare necesare pentru construcția acestui spațiu,

fiind înaintate demersuri repetate în adresa Guvernului Republicii Moldova pentru

alocarea mijloacelor bănești, iar odată cu identificarea spațiului locativ vor fi

executate toate cele 265 hotărâri judecătorești cu privire la alocarea spațiului locativ.

La 08 iulie 2015, s-a solicitat informația de la OCT Chișinău, Direcția Generală

Locativ - Comunală și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău și subdiviziunile

acesteia Întreprinderea de Gestionare a Fondului Locativ, privind deținerea în

proprietatea administrației publice locale na locuințelor libere/fondul de locuințe din

mun. Chișinău, înregistrat după Administrația Publică Locală sau Centrală.

Potrivit răspunsului ÎS. ,,Cadastru” nr. 01/34/11847 din 22 iulie 2015 și a

Direcției Generale Locativ - Comunală și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău

nr. 1015/15 din 17 iulie 2015, rezultă că autoritățile interpelate, nu dețin informațiile

solicitate.

În scopul executării, prin somația din 27 aprilie 2016, Primarului General al mun.

Chișinău, Chirtoacă Dorin, i-a fost solicitată informația dacă a fost propusă în

ședințele Consiliului mun. Chișinău chestiunea privind executarea documentelor

executoriu nominalizate sau dacă APL a întocmit proiecte de decizie cu privire la

executarea documentelor executorii nominalizate și a transmite aceste proiecte spre

examinare în Consiliu. Totodată Primarul General a fost obligat să întreprindă, în

termen de 20 zile, acțiuni concrete, în vederea executării eficiente a documentului

executoriu, la aceeași dată a fost somat Secretarul Consiliului mun. Chișinău,

Didencu Valeriu, fiindu-i solicitată informația dacă Primarul General al mun.

Chișinău a convocat și/sau propus la una din ședințele Consiliului mun. Chișinău,

chestiunea privind executarea documentului executoriu nominalizat, sau dacă, în

secretariatul Consiliului mun. Chișinău au fost înregistrate proiecte de decizii

privind executarea documentului executoriu, și dacă aceste proiecte au fost avizate

de către secretarul Consiliului.

La 13 mai 2016, Primăria mun. Chișinău a informat că nu dispune de spațiu liber

în mun. Chișinău și mijloace financiare necesare pentru construcția acestui spațiu,

fiind înaintate demersuri repetate Guvernului Republicii Moldova pentru alocarea

5

mijloacelor bănești, iar odată cu identificarea spațiului locativ vor fi executate toate

cele 265 hotărâri judecătorești cu privire la alocarea spațiului locativ, iar la 26 mai

2016, Secretarul Consiliului mun. Chișinău a comunicat că, proiectele de decizii nu

au fost avizate de către secretar și nici nu au fost transmise spre examinare în

Consiliu, ținând cont că, proiectele date nu au fost perfectate, coordonate și remise

de către Primărie, în modul stabilit de legislație.

La 11 mai 2016, prin cererea reprezentantului creditorului, s-a solicitat

strămutarea documentului executoriu unui alt executor judecătoresc, iar la 13 iunie

2016, prin încheierea executorului judecătoresc Doroftei Igor, documentul

executoriu nr. 3-515/10 din 11 februarie 2010, eliberat de Curtea de Apel Chișinău,

a fost strămutat executorului judecătoresc Tcacenco Alexandru.

Totodată la materiale cauzei se regăsesc explicațiile executorului judecătoresc

Prutean Viorica, în care se indică faptul că, creditorul urmăritor prin cererea sa

repetată, la 02 mai 2017, a înaintat spre executare silită documentul executoriu nr.

3-515/10 din 11 februarie 2010, emis de Curtea de Apel Chișinău, fiind stabilit, în

temeiul art. 152 al Codului de executare un termen de executare benevolă de 10 zile,

iar în temeiul art. 62 alin. (1) al Codului de executare s-a stabilit pentru data de 12

mai 2017, ora 10:00, prezentarea părților procedurii de executare, la biroul

executorului judecătoresc Prutean Viorica pentru explicarea drepturilor și

obligațiilor, cu anexarea copiei documentului executoriu, pentru stabilirea

posibilității încheierii unei concilieri, sau după caz determinarea modalității de

executare și/sau stabilirea consecutivității urmăririi bunurilor debitorului. Totodată

s-a informat debitorul că în cazul în care nu va executa documentul executoriu, se

va întocmi un proces-verbal de contravenție în temeiul art. 318 Cod contravențional.

La 11 decembrie 2018, s-a solicitat repetat executarea documentului executoriu,

iar la 18 ianuarie 2019, prin răspunsul nr. 06-116/8182, Primarul mun. Chișinău a

informat că pe rol de către creditori sunt înaintate spre executare peste 230 de titluri

executorii emise în baza hotărârilor judecătorești devenite definitive și irevocabile

prin care autoritățile administrației publice locale ale mun. Chișinău sunt obligate să

asigure cu spațiu locativ diverse categorii de persoane. Până la momentul actual din

cauza lipsei spațiilor locative ceea ce a redus substanțial imobilul cu destinație

locativă aflat în proprietatea municipală, executarea documentului executoriu nu a

fost posibilă. Întru soluționarea definitivă a problemei respective, Primăria mun.

Chișinău s-a adresat către Guvernul Republicii Moldova, solicitând alocarea

mijloacelor financiare pentru construcția spațiului locativ în vederea executării

hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile în legătură cu abrogarea Codului cu

privire la locuințe, iar prin răspunsul din 22 mai 2018, Guvernul Republicii Moldova

a înștiințat despre faptul că în bugetul de stat pe anul 2018 a fost inclusă informația

referitoare la Hotărârile de judecată conform cărora Primăria este obligată să asigure

cetățenii cu spațiu locativ, iar ședința cu chestiunea vizată pe ordinea de zi a fost

programată pe 14 iunie 2018, și despre rezultatul final creditorii urmau a fi informați.

Totodată s-a informat că, Administrația Publică Locală nu are competență de a aloca

surse financiare pentru procurarea locuințelor sociale, acestea fiind prerogativa

exclusivă a statului, indicându-se în acest sens prevederile art. 8 pct. c) al Legii nr.

75 din 30 aprilie 2015, în acest scop APL, prin intermediul Direcției comunale și

amenajare a Consiliului municipal Chișinău, odată cu identificarea spațiului locativ

liber, mijloacele financiare necesare pentru procurarea, construcția spațiului locativ,

6

vor întreprinde toate măsurile necesare în vederea executării hotărârilor judecătorești

irevocabile cu asigurarea spațiului locativ.

Prin încheierea executorului judecătoresc Prutean Viorica nr. 007-488 din 24

iunie 2019 s-a dispus strămutarea documentului executoriu nr. 3-515/10 din 11

februarie 2010, emis de Curtea de Apel Chișinău, materialele procedurii de

executare fiind transmise la materialele din arhivă.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a admis parțial

acțiunea civilă, fiind constatat faptul neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2010 prin care a fost obligat Consiliul

municipal Chișinău să acorde lui Rabovil Ruslan cu toți membrii familiei sale spațiu

locativ conform normelor în vigoare. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului Rabovil Ruslan suma

prejudiciului material cauzat prin faptul neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2010 în mărime de 89600 lei, prejudiciul

moral în mărime de 2000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei.

În rest acțiunea s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Rabovil Ruslan, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, casată hotărârea din 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere integrală a

acțiunii.

Examinând materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a

examinat cererea de apel superficial, fără să dea o apreciere tuturor argumentelor

invocate de către participanții la proces și circumstanțelor cauzei, precum și probelor

anexate la materialele cauzei, care sunt importante pentru soluționarea justă a

litigiului, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii,

normele materiale aplicabile speței fiind interpretate eronat.

În contextul prevederilor art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de apel

era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

Colegiul precizează că soluția adoptată de către instanța de apel este

neîntemeiată, deoarece din textul acesteia se reliefează o interpretare eronată a

legislației, precum și nu sunt apreciate toate probele importante pentru soluționarea

cauzei. Or, în conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Instanța de recurs reține că, prin hotărârea Olaru ș.a. c. Moldovei (28 iulie 2009),

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a cerut Guvernului inter alia să

instituie la nivel național un mecanism pentru remedierea persoanelor afectate de

neexecutarea hotărârilor judecătorești privind acordarea spațiului locativ. În acest

scop, la 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

7

Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 menționată,

orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, poate adresa în instanță o cerere de chemare în judecată privind

constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această

încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina probațiunii

lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei

suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcаre și suportarea

costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

La acest capitol, Colegiul lărgit reține că Convenția Europeană a Drepturilor

Omului garantează în art. 6 pct. 1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil.

Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-

un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege,

care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

În cauza CtEDO Hornsby versus Grecia (hot. 19.03.1997) Curtea a menționat că

dreptul de acces la justiție garantat de art. 6 alin. (1) CEDO, ar rămâne iluzoriu dacă

sistemul legal intern al statului ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să

rămână inoperantă, în detrimentul uneia dintre părți. Este de neconceput ca articolul

6 să descrie în detaliu garanțiile procedurale oferite părților - proceduri care sunt

echitabile, publice și se desfășoară într-un termen cât mai scurt cu putință - fără a

proteja executarea hotărârilor judecătorești. În interpretarea articolului 6, executarea

unei hotărâri judecătorești trebuie privită ca parte integrantă a unui ”proces”. Totuși

acest drept nu poate obliga un stat să asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter

civil, oricare ar fi ea și oricare ar fi circumstanțele. În schimb, statul are obligația de

a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea

obligațiilor pozitive ce îi revin (cazul Ciprova versus Republica Cehă, hotărârea din

22 martie 2005). Respectiv, instanța de judecată are ca sarcină exclusivă de a analiza

dacă măsurile adoptate de autoritățile naționale au fost adecvate și suficiente (cazul

Ruianu versus Romania, hotărârea din 17 iunie 2003).

Astfel instanța de recurs conchide că reclamantul Rabovil Ruslan a fost lipsit de

dreptul la un spațiu locativ începând cu luna noiembrie 2010, or potrivit art. 32 alin.

(2) al Legii contenciosului administrativ (în vigoare la momentul soluționării

litigiului) hotărârea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în

care termenul nu este stipulat – în cel mult 30 de zile de la data la care hotărârea

devine irevocabilă.

Colegiul lărgit a stabilit supra că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 11

februarie 2010, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 octombrie

2010, nu a fost executată până în prezent, iar recurentul Rabovil Ruslan nu a fost

asigurat cu spațiu locativ.

8

Totodată, instanța de recurs va reține și cauza CtEDO Cristea vs. Republica

Moldova (hotărârea din 12.02.2019), în care Înalta Curte nu a văzut nici un motiv

pentru a ajunge la o concluzie diferită, decât cele adoptate anterior în cauze similare

și a concluzionat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alin. (1) și a articolului 1

din protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecutarea de către autorități a

hotărârii definitive în favoarea reclamantului într-un termen rezonabil.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit constată că lui Rabovil Ruslan i-a fost

încălcat de către autoritatea publică, dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești din 11 februarie 2010, fapt neimputabil acestuia. Totodată,

reieșind din jurisprudența CtEDO în materie, instanța de recurs notează ca fiind

nejustificată omisiunea executării hotărârii judecătorești pe motivul lipsei fondurilor

sau locuințelor invocate de Consiliul mun. Chișinău or, potrivit art. 2 alin. (3) din

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se repară indiferent de vinovăția instanței de

judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea

hotărîrilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.

Astfel, ținând cont de faptul că neexecutarea hotărârii judecătorești continuă,

debitorul reprezină o autoritate de stat, iar recurentului prin neexecutare îi sunt aduse

daune materiale, Colegiul lărgit consideră oportună despăgubirea acestuia conform

practicii CtEDO.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a constatat și elucidat

circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest sens, interpretând eronat cadrul

legal.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din

21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți. Or, principiul procesului

echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să

cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le

conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa

motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza

Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care

9

instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai

importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă

acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Reieșind din conținutul normelor citate, raportate la materialele cauzei, instanța

de recurs este în imposibilitate de a stabili cuantumul prejudiciului material care

urmează a fi încasat în beneficiul recurentului. Din aceste considerente, la rejudecare

instanța de apel urmează să stabilească cuantumul prejudiciului material începând

cu luna noiembrie 2010, reieșind din probele prezentate de către reclamant în

argumentarea pretențiilor sale. Cu referire la prejudiciul moral solicitat de Rabovil

Ruslan, instanța de apel urmează a ține cont de practica CtEDO pe cazuri similare și

de a stabili un cuantum echitabil.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite prezenta cauză

civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale pricinii.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Rabovil Ruslan și avocatul acestuia Coptu

Sergiu.

Se casează decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Rabovil Ruslan către Ministerul

Justiției, intervenienți accesorii Primarul general și Consiliul municipal Chișinău,

executorii judecătorești Prutean Viorica, Tcacenco Alexandru și Doroftei Igor, cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral cauzat, compensarea

cheltuielilor de judecată, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru,

Mariana Pitic,

Nicolae Craiu

10