3ra-1095/20 — cu privire la contestarea actului administrativ, anularea dreptului de proprietate

Dosarul nr.3ra-1095/20

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul central – R. Costru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, G. Dașchevici, M. Guzun

ÎNCHEIERE

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Anatolie Telechi și

Fiodor Telechi,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Anatolie Telechi și Fiodor Telechi împotriva Primăriei și Consiliului local

Vărzărești, raionul Nisporeni, Anei Telechi și Serviciului Cadastral Teritorial

Nisporeni cu privire la contestarea actului administrativ, anularea dreptului de

proprietate, radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din data de 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul depus de către Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, s-a casat

hotărârea din data de 27 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni cu emiterea unei noi

hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate,

constată:

La 19 iulie 2017 Anatolie Telechi și Fiodor Telechi s-au adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Vărzărești, r-nul Nisporeni,

Primăriei comunei Vărzărești, r-nul Nisporeni, Anei Telechi, Serviciului Cadastral

Teritorial Nisporeni, prin care au solicitat anularea certificatului nr. 047 din 24

noiembrie 2000, anularea deciziei nr. 07 din 27 octombrie 2000, în partea repartizării

în proprietate a terenului de pământ cu suprafața de 30 ha lui Grigore Telechi,

anularea dreptului de proprietate înregistrat pe numele lui Grigore Telechi și Anei

Telechi asupra casei de locuit și terenului aferent cu numărul cadastral xxxxx, din s.

xxxxx, r-nul xxxxx, radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de

proprietate asupra casei de locuit cu numărul cadastral xxxxx și a terenului cu

suprafața de 30 ha, cu numărul cadastral xxxxx, amplasate în s. xxxxx, r-nul xxxxx,

înregistrate pe numele lui Grigore Telechi și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 7 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Anatolie Telechi și Fiodor Telechi

au indicat că sunt feciorii lui Ștefan Telechi și Ninei Telechi. În anul 1993 a decedat

Nina Telechi, iar în anul 1995 a decedat Ștefan Telechi.

După moartea părinților a rămas casa de locuit cu teren aferent cu suprafața de

0.1799 ha, care nu era înregistrat în Registrul bunurilor imobile, terenul agricol cu

1

suprafața de 0,2533 ha trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr.

2190 din 07 noiembrie 2000, cod cadastral xxxxx, terenul agricol cu suprafața de

0,2514 ha trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr. 2190 din 07

noiembrie 2000, cod cadastral xxxxx, terenul agricol cu suprafața de 0,4699 ha trecut

în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr. 2190 din 07 noiembrie 2000,

cod cadastral xxxxx.

Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au relatat că după decesul părinților, fratele

Grigore Telechi împreună cu familia a rămas să locuiască în casa părintească, însă

nu a primit moștenirea în baza unui certificat de moștenitor legal. La 23 ianuarie

2017 a decedat Grigore Telechi.

Reclamanții au menționat că la 08 iunie 2017 au primit certificatul de calitate

de moștenitor a averii tatălui Ștefan Telechi. După obținerea calității de moștenitori

Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au constatat faptul că prin certificatul nr. 047 din

24 noiembrie 2000, eliberat de Primarul com. Vărzărești, r-nul Nisporeni și decizia

Consiliului local Vărzărești nr. 07 din 27 octombrie 2000, casa de locuit și terenul

aferent, care au aparținut lui Ștefan Telechi și Ninei Telechi sunt înregistrate la OCT

Nisporeni cu drept de proprietate pe numele lui Grigore Telechi, fără ca acesta să fi

primit moștenirea în baza unui certificat de moștenitor legal.

În opinia reclamanților atât certificatul nr. 047 din 24 noiembrie 2000 eliberat

de Primăria com. Vărzărești și înregistrat la OCT Nisporeni, cât și decizia Primăriei

nr. 07 din 27 octombrie 2000 în partea repartizării lui Grigore Telechi a terenului cu

suprafața 30 ha, aferent casei de locuit, sunt ilegale și false, deoarece Grigore Telechi

nu a avut în proprietate pe teritoriul administrativ al com. Vărzărești, r-nul Nisporeni

casă de locuit cu teren aferent cu suprafața de 30 ha.

Astfel, Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au susținut că le-a fost încălcat

dreptul de moștenitor legal asupra averii părinților.

Nefiind de acord cu certificatul nr. 047 din 24 noiembrie 2000 și decizia nr. 07

din 27 octombrie 2000 ale Primăriei com. Vărzărești reclamanții au depus cerere

prealabilă prin care au solicitat anularea acestora.

Prin răspunsul Primăriei com. Vărzărești nr. 54115 din 21 iunie 2017 cerințele

solicitate au fost respinse din motivul că nu este de competența Primăriei și

Consiliului local anularea actelor solicitate, recomandându-le să se adreseze în

instanța de judecată.

Prin hotărârea din data de 27 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni s-a respins

cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și depusă cu omiterea

termenului de prescripție. (f.d.82, 891-893,)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 24 septembrie 2019 a admis

apelul declarat de către Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, a casat hotărârea din data

de 27 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni cu emiterea unei noi hotărâri prin care

a respins cererea de chemare în judecată ca fiind tardivă. ( f.d. 142-143,144-153, vol.

I)

Prin decizia din data de 15 ianuarie 2020 a Curții Supreme Justiție s-a admis

recursul declarat de către Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, s-a casat decizia din

data de 24 septembrie 2019 a instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. ( f.d. 180-187, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 15 iulie 2020 a admis apelul

declarat de către Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, a casat hotărârea din data de 27

februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni cu emiterea unei noi hotărâri prin care a

2

respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, constatând că actele

administrative sunt emise legal, de către autoritățile competente și cu respectarea

procedurii. ( f.d. 204, 205-212, vol.I)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Anatolie Telechi și Fiodor Telechi

au contestat-o cu recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare

în judecată.

În motivarea recursului Anatolie Telechi și Fiodor Telechi în esență, au rezumat

temeiurilor de fapt și de drept reiterate în cererea de chemare în judecată, indicând

că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au dat o apreciere cuvenită, bazată

pe cercetarea multiaspectuală completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar, în ansamblu necălăuzindu-se de lege.

Recurenții au susținut că aceștea nu au renunțat la moștenire, ori renunțul

poate avea loc numai în formă scrisă, fapt care nu a fost confirmat prin probe, iar

înțelegerea dintre frați a fost ca Grigore Telechi să locuiască în casa părintească,

până când vor perfecta actele privind acceptarea, primirea moștenirii.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iulie 2020. Dispozitivul deciziei

a fost notificat lui Fiodor Telechi la 23 iulie 2020, iar lui Anatolie Telechi la 24 iulie

2020.

La 06 august 2020, în termen, Fiodor Telechi și Anatolie Telechi au depus

recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel.

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost notificată prin intermediul

oficiului poștal lui Fiodor Telechi la 16 octombrie 2020, iar lui Anatolie Telechi la

19 octombrie 2020. ( f.d. 221,222, vol.I)

Fiodor Telechi și Anatolie Telechi la 16 noiembrie 2020, în termen, au depus

la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

3

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Anatolie Telechi și Fiodor

Telechi este inadmisibilă.

4

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

5