3ra-85/20 — contestarea actului administrativ, anularea dreptului de proprietate, radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile

3ra-85/20 — contestarea actului administrativ, anularea dreptului de proprietate, radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-85/20

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (jud: R. Costru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

DECIZIE

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând recursul depus de Anatolie Telechi și Fiodor Telechi,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Anatolie Telechi și Fiodor Telechi împotriva Primăriei comunei Vărzărești,

raionul Nisporeni, Consiliului local Vărzărești, raionul Nisporeni, Anei Telechi și

Serviciului Cadastral Teritorial Nisporeni cu privire la contestarea actului

administrativ, anularea dreptului de proprietate, radierea înscrierii din Registrul

bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, a fost casată

hotărârea din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central și a fost emisă

o nouă decizie de respingere a acțiunii ca tardivă,

c o n s t a t ă:

La 19 iulie 2017 Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Primăriei comunei Vărzărești, raionul Nisporeni, Consiliului

local Vărzărești, raionul Nisporeni, Anei Telechi și Oficiului Cadastral Teritorial

Nisporeni cu privire la contestarea actului administrativ, anularea dreptului de

proprietate, radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii au indicat că Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, sunt

feciorii lui Ștefan Telechi și Nina Telechi. În anul 1995 a decedat tatăl - Ștefan

Telechi, iar în anul 1993 a decedat mama - Nina Telechi.

Au menționat că după decesul părinților a rămas următoarea avere

succesorală: casa de locuit cu terenul aferent cu suprafața de 0,1799 ha; teren

agricol cu suprafața de 0,2533 ha, trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de

terenuri la nr. 2190 din 7 noiembrie 2000, cod cadastral xxxxx; teren agricol cu

suprafața de 0,2514 ha, trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la

nr. 2190 din 7 noiembrie 2000, cod cadastral xxxxx; teren agricol cu suprafața de

1

0,4699 ha, trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr. 2190 din

7 noiembrie 2000, cod cadastral xxxxx.

Reclamanții au relatat că după decesul părinților, fratele Grigorii Telechi a

rămas să locuiască cu familia în casa părintească, însă acesta nu a primit

moștenirea conform prevederilor legislației în vigoare, în baza unui certificat de

moștenitor legal.

Au indicat că la 23 ianuarie 2017, a decedat fratele Grigorii Telechi, iar după

ce au primit certificatul de moștenitor, au stabilit că conform certificatului nr. 047

din 24 noiembrie 2000, eliberat de primarul com. Vărzărești, r-nul Nisporeni și

deciziei Consiliului local Vărzărești nr. 7 din 27 octombrie 2000, casa de locuit

cu terenul aferent care a aparținut părinților Ștefan Telechim și Nina Telechi, sunt

înregistrate la OCT Nisporeni cu drept de proprietate după fratele Grigorii

Telechi, fără ca acesta să fi primit moștenirea în baza unui certificat de moștenitor

legal.

În acest fel, reclamanții au considerat că le-a fost încălcat dreptul de

moștenitor legal asupra averii părinților, prevăzut de art. 1500 Cod civil.

Au susținut că certificatul nr. 047 din 24 noiembrie 2000 eliberat de Primăria

comunei Vărzărești și înregistrat la OCT Nisporeni, prin care se confirmă dreptul

de proprietate asupra bunului imobil (casa de locuit) în baza datelor din Registrul

de evidență a gospodăriei populației sub nr. 5, pag. 33, cont personal 413, după

Grigorii Telechi, este ilegal și fals.

Tot ilegală și falsă consideră și decizia Primăriei comunei Vărzărești nr. 7 din

27 octombrie 2000 în partea repartizării lui Grigorii Telechi a terenului de pământ

cu suprafața 30 ari, aferent casei de locuit, din motiv că acesta nu a avut în

proprietate pe teritoriul administrativ al comunei Vărzărești, r-nul Nisporeni casa

de locuit cu teren aferent cu suprafața de 30 ari.

Reclamanții au comunicat că s-au adresat cu cerere prealabilă către primarul

comunei Vărzărești și Consiliul comunal Vărzărești, în vederea anulării

certificatului nr. 047 din 24 noiembrie 2000 eliberat de Primăria comunei Vărzărești

pe numele lui Grigorii Telechi, în baza căruia s-a înregistrat dreptul de proprietate

asupra casei de locuit, precum și deciziei Consiliului comunal Vărzărești nr. 7 din

27 octombrie 2000 prin care i-a fost repartizat în proprietate terenul de pământ

aferent imobilului.

Prin răspunsul nr. 54115 din 21 iunie 2017, solicitările date au fost respinse,

motivându-se prin faptul că anularea și retragerea actelor solicitate, nu este de

competența Primăriei și Consiliului local.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 14, 15, 16, 17

din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Au solicitat anularea certificatului nr.047 din 24 noiembrie 2000, eliberat de

Primarul comunei Vărzărești, raionul Nisporeni prin care se confirmă înscrierea în

Registrul de evidență a gospodăriilor populației cu nr.5, pag.33, cont personal 412,

a bunului imobil (construcție), amplasat pe terenul indicat în pct.1, după Grigorii

Telechi și Ana Telechi, înregistrat la OCT Nisporeni sub nr.cadastral xxxxx la 27

decembrie 2000; anularea deciziei nr.07 din 27 octombrie 2000 a Consiliului local

Vărzărești, raionul Nisporeni, în partea repartizării în proprietate a terenului de

pământ cu suprafața de 30 ari lui Grigorii Telechi, înregistrat în Registrul cadastral

al deținătorilor de teren sub nr.513 din 2 iulie 1997; anularea dreptului de proprietate

2

înregistrat după Grigorii Telechi și Ana Telechi asupra casei de locuit și terenului

aferent cu nr. cadastral xxxxx din satul Vărzărești, r-nul Nisporeni; radierea din

Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a casei de locuit cu nr.

cadastral xxxxx și terenului de pământ cu suprafața de 30 ha cu nr. cadastral xxxxx,

amplasate în satul Vărzărești, r-nul Nisporeni, înregistrate după Grigorii Telechi,

precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca fiind nefondată și depusă cu

încălcarea termenului de prescripție.

La 6 martie 2019 Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au declarat apel împotriva

hotărârii din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Prin decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, a fost casată hotărârea din 27

februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central și a fost emisă o nouă decizie

prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca tardivă.

La 11 noiembrie 2019 Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, au depus recurs

împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Recurenții au reiterat aspectele de fapt și de drept invocate în cererea de

chemare în judecată, menționând că actele contestate sunt ilegale și false.

La fel, au susținut că pe parcursul examinării cauzei nu a fost demonstrat faptul

omiterii termenului de prescripție, iar instanța de apel eronat s-a expus asupra acestui

fapt.

În această privință, au relevat că au respectat termenul de prescripție la

înaintarea acțiunii, deoarece s-au adresat cu cerere prealabilă la 15 iunie 2017

imediat după ce au stabilit la OCT Nisporeni că casa de locuit, construcțiile auxiliare

și terenul aferent a părinților sunt înregistrate după fratele Grigorii Telechi.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie

admisă în sensul formulat.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În temeiul art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar în conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 septembrie 2019,

iar reprezentantul recurenților, avocatul Tudor Barbă a recepționat-o la 22 octombrie

2019, fapt confirmat prin avizul de recepție a scrisorii recomandate (f.d.157).

3

Totodată, alte date ce ar confirma recepționarea deciziei de către recurenți, la dosar

nu există.

Astfel, recursul depus la 11 noiembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral

decizia instanței de apel și a restitui cauza instanței de apel, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Prin prisma art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În corespundere cu prevederile art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar conform art. 21 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele

de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative.

După cum rezultă din materialele dosarului, înaintând la 19 iulie 2017 acțiunea

în judecată, Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au solicitat anularea certificatului

nr.047 din 24 noiembrie 2000, eliberat de primarul comunei Vărzărești, raionul

Nisporeni prin care se confirmă înscrierea în Registrul de evidență a gospodăriilor

populației cu nr.5, pag.33, cont personal 412, a bunului imobil (construcție),

amplasat pe terenul indicat în pct.1, după Grigorii Telechi și Ana Telechi, înregistrat

la OCT Nisporeni sub nr.cadastral xxxxx la 27 decembrie 2000; anularea deciziei

nr.07 din 27 octombrie 2000 a Consiliului local Vărzărești, raionul Nisporeni, în

partea repartizării în proprietate a terenului de pământ cu suprafața de 30 ari lui

Grigorii Telechi, înregistrat în Registrul cadastral al deținătorilor de teren sub nr.513

din 2 iulie 1997; anularea dreptului de proprietate înregistrat după Grigorii Telechi

și Ana Telechi asupra casei de locuit și terenului aferent cu nr. cadastral xxxxx din

4

satul Vărzărești, r-nul Nisporeni; radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului

de proprietate a casei de locuit cu nr. cadastral xxxxx și terenului de pământ cu

suprafața de 30 ha cu nr. cadastral xxxxx, amplasate în satul Vărzărești, r-nul

Nisporeni, înregistrate după Grigorii Telechi, precum și încasarea cheltuielilor de

asistență juridică.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia de a

respinge cererea de chemare în judecată, ca fiind nefondată și depusă cu încălcarea

termenului de prescripție.

Judecând apelul declarat de către Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, instanța

de apel a considerat că acesta urmează a fi admis, iar hotărârea primei instanțe

urmează a fi casată, cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare

în judecată ca tardivă.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că hotărârea primei

instanțe de respingere a acțiunii ca neîntemeiată și tardivă, este greșită, întrucât

norma incidentă la momentul pronunțării hotărârii, art.25 alin.(1) lit.a) al Legii

contenciosului administrativ, prevedea alternativ și nu cumulativ soluțiile instanței

de fond pe marginea acțiunii în contencios administrative și anume, de a respinge

acțiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

În acest sens, instanța de apel a conchis că apelanții Anatolie Telechi și Fiodor

Telechi au omis termenul de adresare cu acțiune în judecată în ordinea

contenciosului administrativ, deoarece termenul de prescripție în care aceștia au avut

dreptul de a contesta decizia prin care s-a transmis în proprietate și s-a înregistrat

dreptul de proprietate asupra bunului imobil, a început să curgă din data înregistrării

- 27 decembrie 2000, iar argumentul apelanților potrivit căruia dânșii au cunoscut

despre actele contestate și efectele acestora în luna iunie 2017, instanța de apel l-a

considerat ca fiind neîntemeiat și asta deoarece legea prevede direct caracterul

opozabil terților din momentul înregistrării și caracterul deschis al informației din

registru.

În opinia instanței de recurs, concluziile instanței de apel sunt greșite, fiind

rezultate din neexaminarea tuturor circumstanțelor cauzei și în consecință,

aprecierea arbitrară a probelor și aplicarea eronată a legii, motiv din care decizia

contestată nu poate fi menținută.

În susținerea poziției enunțate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reiterează prevederile art. 1 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare până

la 1 aprilie 2019), conform căruia orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-

XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

5

În conformitate cu art. 16 alin. (1) al legii enunțate, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu

este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit niciun

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

În condițiile art. 17 alin. (1) din aceeași lege, cererea prin care se solicită

anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată

în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge

de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de

soluționare a unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data

expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri; c) data

comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura

prealabilă.

În interpretare corectă a prevederilor legale enunțate este de înțeles că termenul

de sesizare a instanței de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării

răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în

care autoritățile erau obligate să examineze cererea prealabilă, iar în privința

condițiilor de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, legea specială a

instituit pentru actele administrative o procedură administrativă obligatorie,

prealabilă sesizării instanței, iar pentru ca procedura prealabilă să-și atingă scopul,

legiuitorul a prevăzut și termenele în care trebuie să fie exercitată, precum și

competența examinării unei astfel de cereri, care ține exclusiv de organul emitent.

Astfel, după cum denotă actele cauzei, prin decizia nr.07 din 27 octombrie 2000

a Consiliului local Vărzărești, raionul Nisporeni, a fost repartizat în în proprietate

lui Grigorii Telechi, terenul de pământ cu suprafață totală de 30 ari, aferent casei de

locuit.

La fel, s-a constatat că prin certificatul nr. 047 din 24 noiembrie 2000, eliberat

de primarul comunei Vărzărești, raionul Nisporeni, s-a confirmat înscrierea în

Registrul de evidență a gospodăriilor populației cu nr.5, pag.33, cont personal 412,

a bunului imobil (construcție), amplasat pe terenul indicat în pct.1, după Grigorii

Telechi și Ana Telechi, înregistrat la OCT Nisporeni sub nr.cadastral xxxxx la 27

decembrie 2000.

La 15 iunie 2017 prin cererea prealabilă adresată primarului comunei

Vărzărești și Consiliului comunal Vărzărești, Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au

solicitat anularea atât a certificatului nr. 047 din 24 noiembrie 2000, eliberat de

primarul comunei Vărzărești, raionul Nisporeni, cât și a deciziei nr.07 din 27

octombrie 2000 a Consiliului local Vărzărești, raionul Nisporeni.

În această privință, actele cauzei atestă că prin răspunsul cu nr. 54115 din 21

iunie 2017 al primarului comunei Vărzărești, raionul Nisporeni, le-a fost recomandat

petiționarilor de a se adresa în instanța de judecată pentru soluționarea problemei

respective, ceea ce denotă că cererea prealabilă a fost respinsă.

Ca urmare, la 19 iulie 2017 Anatolie Telechi și Fiodor Telechi au depus

prezenta cerere de chemare în judecată și au solicitat anularea actelor nominalizate.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează că instanța de apel respingând cererea de

6

chemare în judecată ca fiind tardivă, a constatat că cererea prealabilă a fost depusă

cu încălcarea termenului de prescripție, însă nu a luat în considerare faptul că organul

emitent nu a invocat tardivitatea acesteia la faza extrajudiciară, adică atunci când a

fost sesizat de către petiționari.

În acest sens, instanța de recurs reține că omiterea termenului pentru depunerea

cererii prealabile urma a fi invocată de către autoritatea administrativă, la caz,

Consiliul comunal Vărzărești, raionul Nisporeni, în cadrul soluționării litigiului pe

cale extrajudiciară, pe când din răspunsul nr. 54115 din 21 iunie 2017, cererea

prealabilă a lui Anatolie Telechi și Fiodor Telechi, nu a fost respinsă pe motivul

omiterii termenului de prescripție.

Or, odată ce pârâtul a oferit un răspuns asupra cererii prealabile și nu a invocat

omiterea termenului de depunere a acesteia, se consideră că cererea prealabilă a fost

depusă în termen, iar în asemenea situații, autoritatea publică la momentul

contestării actului administrativ în instanță, nu mai este în drept de a invoca omiterea

termenului de depunere a cererii prealabile.

În așa fel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că prin răspunsul nr. 54115 din 21 iunie 2017, autoritatea

publică nu a invocat tardivitatea cererii prealabile, iar instanța nu era în drept din

oficiu de a respinge acțiunea pe motivul omiterii termenului de 30 zile pentru

depunerea cererii prealabile, în condițiile când la etapa examinării acesteia, cât și în

cadrul judecării cauzei, Consiliul comunal Vărzărești, raionul Nisporeni în calitate

de autoritate emitentă de a răspunde la cererea petiționarului, nu a invocat acest fapt.

În atare circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel pripit a concluzionat asupra

tardivității cererii de chemare în judecată prin prisma omiterii termenului stabilit de

lege pentru inițierea procedurii de contestare a actului administrativ, în condițiile

când la soluționarea extrajudiciară acest aspect nu a fost invocat.

De altfel, doar în cazul în care organul emitent a respins cererea prealabilă pe

motiv că persoana a omis termenul de adresare, instanța de judecată este competentă

de a verifica motivele omiterii acestuia și temeiurile repunerii în termen.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept guvernate

de raportul juridic litigios, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție decelează că examinarea cauzei în ordine de apel a avut

loc în mod incomplet și fără o apreciere și elucidare corespunzătoare a

circumstanțelor cauzei.

Din considerentul că examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc în mod

incomplet și fără o apreciere și elucidare corespunzătoare a circumstanțelor cauzei,

decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar cauza remisă instanței de apel pentru

o nouă reexaminare, or, instanța de apel nu s-a expus per ansamblu asupra fondului

cauzei, iar o concluzie a instanței de judecată prin care se soluționează un litigiu nu

poate fi bazată pe niște îndoieli rezonabile, invocate fără nicio acoperire legală.

Lichidarea lacunelor depistate în cadrul procedurii de examinare în recurs nu

este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să examineze acțiunea sub

aspectul temeiniciei acesteia, stabilind care drept recunoscut de lege le-a fost

7

încălcat reclamanților Anatolie Telechi și Fiodor Telechi prin emiterea actului

administrativ contestat.

Totodată, instanța de recurs menționează că din interpretarea art. 6 CEDO,

pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una

dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărârile contestate asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru,

respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din

21.01.1999).

Din considerentele arătate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa decizia instanței de apel și a restitui cauza spre rejudecare în instanța

de apel.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Anatolie Telechi și Fiodor Telechi.

Se casează integral decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Anatolie Telechi și Fiodor Telechi împotriva Primăriei comunei Vărzărești, raionul

Nisporeni, Consiliului local Vărzărești, raionul Nisporeni, Anei Telechi și

Serviciului Cadastral Teritorial Nisporeni cu privire la contestarea actului

administrativ, anularea dreptului de proprietate, radierea înscrierii din Registrul

bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de asistență juridică, cu restituirea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

8