2ra-1307/20 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1307/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1307/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud. A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Procuratura raionului Rîșcani și Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Babii

împotriva Ministerului Justiției, Procuraturii raionului Rîșcani, procuror Alexandru

Paladi și Regimentului de patrulare „Nord” al Inspectoratului General al Poliției cu

privire la repararea prejudiciului material și moral și obligarea prezentării scuzelor,

împotriva deciziei din 28 mai 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care au fost

admise apelurile declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura raionului

Rîșcani și a fost modificată hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți,

sediul central în partea reparării prejudiciului material, iar în rest hotărârea a fost

menținută,

constată:

La 12 iulie 2019 Igor Babii a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerul Justiției, Procuraturii raionului Rîșcani, procuror Alexandru Paladi și

Regimentul de patrulare „Nord” al Inspectoratului General al Poliției cu privire la

repararea prejudiciului material și moral și obligarea prezentării scuzelor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 25 ianuarie 2019 organul de

urmărire penală al Inspectoratului de poliție Rîșcani, în temeiul procesului-verbal de

constatare a săvârșirii infracțiunii, întocmit de către inspectorul inferior de patrulare

al plutonului Rîșcani-Drochia-Dondușeni al Companiei nr. 2 a Regimentului de

patrulare Nord din mun. Bălți, str. Franco,19, a emis ordonanța privind începerea

urmăririi penale.

A menționat că, în ordonanța privind începerea urmăririi penale a fost

constatat că, la 23 ianuarie 2019, ora 21.50, colaboratorii poliției patrulare au stopat

în satul Recea, raionul Rîșcani automobilul de modelul Skoda Superb, cu n/î OOT

616, la volanul căruia se afla Igor Babii, deoarece nu funcționa un semn de

1

iluminare.

A susținut că, după verificarea tuturor actelor prezentate la control de către el,

pe numele său a fost întocmit un proces-verbal în baza art. 228 alin. (1) din Codul

contravențional, fiind reținut de colaboratorii poliției pentru escortare la Spitalul

raional Rîșcani, unde a fost supus controlului medical narcologic și testării

alcooscopice, presupunând că, el conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate

narcotică.

A afirmat că, în urma examinării de către medicul-cardiolog, Angela Rusu,

care nu avea studii speciale în domeniul narcologiei, testul a arătat un rezultat

pozitiv, concluzie cu care el nu a fost de acord, solicitând preluarea probelor de

sînge.

A relevat că, automobilul său a fost reținut și predat pentru păstrare la parcarea

specială în or. Rîșcani, la fel, fiindu-i ridicat permisul de conducere pe motivul stării

de ebrietate narcotică.

A notat că, temei pentru începerea urmăririi penale a servit procesul-verbal de

constatare a săvârșirii infracțiunii și procesul-verbal al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 23

ianuarie 2019, întocmit de către medicul Angela Rusu.

A declarat că, la întocmirea actelor procesuale de reținere, ridicare a

permisului de conducere, înlăturarea de la conducerea mijlocului de transport, i-au

fost încălcate drepturile procesuale la interpret și la avocat, deoarece nu cunoaște

limba română, este de origine rus și a solicitat avocat, fiind reținut mai bine de 3 ore

de colaboratorii de poliție.

A invocat că, la 25 ianuarie 2019 ofițerul de urmărire penală al SUP din cadrul

Inspectoratului de poliție Rîșcani, inspector Daniela Cemîrtan a emis ordonanța de

recunoaștere a sa în calitate de bănuit, care i-a fost adusă la cunoștință numai la 04

februarie 2019.

A reiterat că, tot atunci a aflat că, în privința sa la 30 ianuarie 2019 a fost

aplicată măsura preventivă - ridicarea provizorie a permisului de conducere a

mijloacelor de transport. Această măsură preventivă a fost aplicată în lipsa sa, cu

încălcări grave de procedură.

A menționat că, la 07 februarie 2019 a fost pus sub învinuire conform art. 2641

alin. (1) din Codul penal pe faptul conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate, produsă de droguri sau de alte substanțe cu efecte similare.

A susținut că, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201906P0055 din

27 februarie 2019, în proba de sînge, preluată de la Igor Babii, nu s-au depistat alcool

etilic, alcaloizi din opiu și canabinoide - compuși chimici activi ai canabisului.

A afirmat că, în urma admiterii demersului apărării privind încetarea

procesului penal din lipsa în acțiunile sale a componenței de infracțiune și eliberarea

imediată a permisului de conducere, procurorul în Procuratura raionului Rîșcani,

Alexandru Paladi a dat indicații organului de urmărire penală al SUP din cadrul

Inspectoratului de poliție Rîșcani, inspector Daniela Cemîrtan, iar acesta, fără vreun

motiv plauzibil și pentru a tergiversa returnarea permisului, a mai dispus fără just

temei încă o expertiză judiciară toxicologică, urmărind scopul persecutării sale pe

motiv de apartenență la un grup etnic minoritar în Republica Moldova.

2

A relatat că, la 27 martie 2019 procurorul în Procuratura raionului Rîșcani,

Alexandru Paladi a emis o ordonanță de respingere a demersului apărării de încetare

a cauzei penale în temeiul art. 19 alin.(3) CPP pe motiv că, mai sunt necesare acțiuni

de completare a urmăririi penale, iar la 12 aprilie 2019 a emis în privința sa

ordonanța de scoaterea de sub urmărirea penală, cu clasarea procesului penal în

cauza penală pe motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii, copia

ordonanței fiindu-i eliberată la 15 aprilie 2019 și i-a fost eliberat permisul de

conducere, după ce a doua zi, la 16 aprilie 2019 a fost posibil de revenit la serviciu

în funcția de șofer-taxi.

A declarat că, în urma învinuirii și aplicării măsurii preventive de privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport, a suportat daune materiale și morale.

A invocat că, pentru a-și exercita dreptul la apărare a fost nevoit să-și

angajeze un avocat, iar pentru serviciile avocatului a suportat cheltuieli în sumă de

10000 de lei.

A mai invocat că, din motivul aflării sub urmărire penală din 23 ianuarie 2019

pînă la emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și restituirii

permisului de conducere, a trecut o perioadă de timp de 3 luni, în care el nu a putut

să muncească în funcția de șofer de taxi și, anume, în perioada 24 ianuarie 2019- 15

aprilie 2019.

A relevat că, din cauza lipsei surselor de venituri și pierderii activității

profesionale, a fost nevoit să se împrumute la banca, nu a putut să-și întreține familia,

soția gravidă, bolnavă, aflată la întreținerea sa, fiindu-i încălcat dreptul la un trai

decent, la întreținere, dreptul la viața privată și de familie, prevăzut de art. 8 CEDO.

A considerat că, bănuiala și învinuirea înaintată lui ilegal, încălcarea dreptului

la apărare, la translator, privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport

(măsura preventivă ilegală), imposibilitatea de a circula liber în afara teritoriului

Republicii Moldova, dreptul la un trai decent, la viața privată și de familie,

imposibilitatea de a se întreține pe sine și pe membrii familiei sale, de a munci și de

a cîștiga un salariu mediu, toate consemnează un prejudiciu moral în mărime de

50000 de lei. Suferințe fizice și psihice i-au fost provocate de frustrările și înjosirile

suportate de atragerea la răspundere penală prin înaintarea bănuirii și învinuirii

ilegale, pentru încălcarea dreptului la apărare, încălcarea dreptului la interpret,

înjosirea pentru apartenența la un grup etnic minoritar în stat, pentru tergiversarea

nejustificată a urmăririi penale, în perioada pregătirii pentru căsătorie, fiind nevoit

să se prezinte la organul de urmărire penală, în loc de a se pregăti în mod

corespunzător pentru cel mai important eveniment din viață, pentru a-i acorda ajutor

material și moral soției gravide și bolnave.

A menționat că, prejudiciul material legat de pierderea venitului salarial lunar

pe termen de 3 luni (23 ianuarie 2019 – 16 aprilie 2019) constituie 32312 lei (11540

de lei x 3 luni).

A susținut că, în perioada urmării penale a mai suportat și cheltuieli de

transport în sumă de 1800 de lei pentru deplasare la organul de urmărire penală,

procuratura și instanța de judecată, de la Bălți - Rîșcani și retur, împreună cu

avocatul, pentru 9 deplasări a cîte 200 de lei, precum și cheltuieli pentru expedierea

3

corespondenței poștale (plîngeri, demersuri, cereri, recursuri) în sumă de 30 de lei.

A solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției,

a venitului ratat în sumă de 32312 lei, a cheltuielilor pentru parcarea autorizată în

sumă de 3480 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică acordată la urmărirea

penală în sumă de 10000 de lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 50000 de

lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

10000 de lei și obligarea procurorului în Procuratura raionului Rîșcani, Alexandru

Paladi și a inspectorului BP Bălți, L. Cojocaru de a-și cere scuze de la el oficial, în

formă scrisă, prin intermediul canalului de televiziune PRO TV.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Igor Babii și au fost încasate din bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Igor Babii suma de 35792

de lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral, cheltuielile de asistență juridică acordată în cadrul procesului penal în sumă

de 10000 de lei și cheltuielile de asistență juridică pe cauza civilă respectivă în sumă

de 10000 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 05 decembrie 2019 Procuratura raionului Rîșcani a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe în partea admiterii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu

privire la respingerea acțiunii, iar în rest menținerea hotărârii primei instanțe.

La 11 decembrie 2019 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia din 28 mai 2020 a Curții de Apel Bălți au fost admise apelurile

declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura raionului Rîșcani și a fost

modificată hotărârea primei instanțe în partea reparării prejudiciului material, cu

micșorarea sumei încasate de 35792 de lei la suma de 31650 de lei, precum și

micșorarea cheltuielilor de judecată suportate în instanța de judecată în sumă de

10000 de lei la suma de 5000 de lei. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că, Igor Babii dispune de toate temeiurile legale

pentru a solicita despăgubiri materiale și morale în baza art. 1398 din Codul civil (în

vigoare de la 01 ianuarie 2003) și a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, Igor Babii, în perioada aflării sub

urmărire penală 24 ianuarie 2019-15 aprilie 2019, nu a avut posibilitate să

muncească în funcția de șofer de taxi în cadrul SRL „ATV-TAXI Expert” și nu a

putut să-și întrețină familia, fiind lipsit de salariu.

În cererea de chemare în judecată Igor Babii a solicitat repararea prejudiciului

material, compus din venitul ratat – salariul neprimit pentru 3 luni în sumă de 32312

lei și plata pentru parcarea autorizată a automobilului reținut în sumă de 3480 de lei,

în total 35792 de lei, iar prima instanță a admis integral aceste pretenții, încasând

suma solicitată de 35792 de lei.

Reieșind din probele anexate la dosar, instanța de apel a considerat că, prima

instanță nejustificat a încasat suma de 35792 de lei, or, din probele anexate rezultă

4

că, prejudiciul material cauzat constituie 31650 de lei.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, conform certificatului de salariu,

eliberat de către SRL „ATV-TAXI Expert”, salariul net al lui Igor Babii pentru 3

luni precedente lipsirii de dreptul de a conduce automobilul este de 10000 de lei

lunar (f. d. 14 verso). Respectiv, Igor Babii a fost lipsit de 10000 de lei lunar, venit

real pe care l-ar fi primit dacă ar fi activat și anume aceste sume urmează a fi luate

în calcul la stabilirea venitului ratat prin neprimirea salariului, or, suma totală a

venitului ratat este de 30000 de lei.

Instanța de apel a mai reținut că, Igor Babii a solicitat și încasarea plății pentru

parcarea autorizată a automobilului reținut în sumă de 3480 de lei, însă la materialele

cauzei a fost anexat bonul de plată, eliberat de către SRL „Romestela”, pentru

parcarea auto în sumă de 1650 de lei (f. d. 13). Deci, plata pentru parcarea autorizată

a automobilului reținut în sumă de 3480 de lei este confirmată parțial, doar în sumă

de 1650 de lei, sumă care urmează fi încasată în beneficiul lui Igor Babii.

Afară de aceasta, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a

încasat suma de 10000 de lei achitată de către Igor Babii pentru asistența juridică,

care i-a fost acordată de avocat în cadrul procesului penal, confirmată prin bonul de

plată anexat, or, instanța nu se poate implica în mărimea sumei date, ea fiind achitată

în cadrul unui proces penal.

Instanța de apel a relevat că, în cadrul aprecierii temeiniciei pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral, prima instanță just a constatat mărimea

prejudiciului moral cu rezonabilitatea și caracterul compensatoriu al mărimii

compensației, a luat în considerare atît aprecierea subiectivă privind gravitatea

cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cît și datele obiective care

certifică acest fapt: importanța vitală a drepturilor personale nepatrimoniale lezate,

nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a suferințelor psihice sau

fizice, situația familială și materială a persoanei care poartă răspundere pentru

cauzarea prejudiciului moral părții vătămate.

La 20 iulie 2020 Procuratura raionului Rîșcani a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe în partea admiterii acțiunii.

A menționat că, intimatul a indicat greșit în cererea de chemare în judecată

Procuratura raionului Rîșcani, procurorul Alexandru Paladi și Regimentul de

patrulare „Nord” al Inspectoratului General al Poliției. Or, art. 5 alin. (1) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești prevede expres

cine are calitatea de pârât în asemenea cauze și, anume, Ministerul Justiției. Mai

mult, și prima instanță a admis o eroare și nu a exclus din proces pe Procuratura

raionului Rîșcani și Regimentul de patrulare „Nord” a Inspectoratului General al

Poliției.

A susținut că, pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii enunțate este necesar

de a fi întrunite cumulativ și simultan atît circumstanțele prevăzute la art. 6 – dreptul

5

la repararea prejudiciului, cît și la art. 3 – cazurile de reparare a prejudiciului material

și moral, norme legale care sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

A afirmat că, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat

prin erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare unele condiții speciale și,

anume, existența faptei ilicite, or, la materialele cauzei nu există nici un act emis de

către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, prin care acțiunile

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanței de judecată ar fi fost

declarate ilegale.

A relevat că, scoaterea de sub urmărire penală a lui Igor Babii și clasarea

procesului penal nr. 2019300026 s-a datorat neexaminării medicale corespunzătoare

cu adoptarea unor concluzii greșite de medicul narcolog Angela Rusu și nicidecum

unor fapte ilicite ale organului de urmărire penală sau procuraturii. Prin urmare, în

prezenta speță nu sunt întrunite condițiile pentru a antrena răspunderea statului, or,

prin acțiunile sale organul de urmărire penală a acționat în conformitate cu

prevederile legislației procesuale penale.

La 28 iulie 2020 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece a fost interpretată eronat legea și au fost

apreciate arbitrar probele.

A menționat că, contrar prevederilor art. 130 CPC, instanța a omis să reflecte

în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe (existența unei

dări de seamă a avocatului cu privire la asistența juridică prestată și justificarea

onorariului) și respingerea altor probe (argumentele Ministerului Justiției privind

respingerea prejudiciului material pe temei de lipsă a probelor), precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

A susținut că, legiuitorul, în temeiul art. 6 din Legii nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, a

prevăzut expres care sunt cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Astfel, unul din aceste drepturi este

și scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare (art. 6 lit. b) din Legea enunțată).

A afirmat că, în privința intimatului-reclamant a fost emisă ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală, astfel, formal fiind respectată condiția statuată în

art. 6 lit. b) din Legea enunțată.

A relevat că, pe de altă parte, este incontestabil că, acțiunile organului de

urmărire penală de recunoaștere în calitate de bănuit, ulterior de învinuit nu pot fi

calificate drept acțiuni de tragere ilegală la răspundere penală în sensul art. 3 din

Legea enunțată.

A notat că, coroborând prevederile art. 50 din Codul penal cu circumstanțele

de fapt și drept ale cauzei, pretențiile intimatului-reclamant sunt neîntemeiate, în

condițiile în care acesta nu a fost tras la răspundere penală și nici nu i s-a acordat

6

statutul de „condamnat”, fiind doar în calitate de învinuit de comiterea unei

infracțiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale. Or, în privința

acestuia nici nu a fost emisă o sentință definitivă de condamnare.

A declarat că, la caz nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1)

din Legea enunțată. Or, pentru a fi în prezența unei acțiuni civile întemeiate nu este

suficient de a fi întrunite doar condițiile prevăzute de art. 6 din Legea enunțată, dar

și cele prevăzute de art. 3 alin. (l) din aceeași Lege.

A invocat că, prin prisma prevederilor art. 3 din Legea enunțată, nu orice

acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului. În această

ordine de idei, este important și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural

emis de către organul de drept. Astfel, dacă se demonstrează că, acțiunile întreprinse

de către organul de urmărire penală sunt ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare

indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana. Or, instanța urmează să

indice expres care anume act normativ justifică răspunderea statului.

A menționat că, sunt neîntemeiate alegațiile precum că, întocmirea actelor

procedurale și aplicarea măsurilor preventive au fost exercitate cu încălcarea

legislației procesual penale. Or, actele judecătorești și de procedură au fost supuse

inclusiv și controlului judiciar în ordine ierarhică.

A susținut că, măsurile procesuale aplicate în privința intimatului sunt

prevăzute de legislația procesual penală și urmau de a fi aplicate pentru cazul de

infracțiune, săvârșirea căreia îi era imputată.

A relatat că, existența unei sentințe de achitare, a unei ordonanțe de scoatere

de sub urmărire penală sau încetarea procesului nu denotă faptul că, organul de

urmărire penală a admis careva acțiuni ilicite. Efectuarea acțiunilor procesuale este

obligația organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi

circumstanțele și persoana care a comis infracțiunea. Toate măsurile procesuale ce

au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, sunt necesare într-o societate democratică,

au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea și acest scop este proporțional

anumitor restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării lor.

A notat că, intimatul nu a prezentat careva probe concludente, pertinente, utile

și veridice, prin care să convingă instanța că, învinuirea sa ar fi avut careva efecte

negative asupra reputației sale. Or, acest fapt contravine prevederilor art. 118 alin.(l)

CPC.

A mai notat că, intimatul nu a prezentat probe justificative, care ar demonstra

prezența unor suferințe cauzate. Or, toate argumentele invocate întru motivarea

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral poartă un caracter declarativ,

formal, fără a dispune de careva suport probatoriu și legal.

A declarat că, ținând cont de natura dreptului lezat, de durata desfășurării

urmăririi penale, de durata judecării cauzei penale, de statutul și vîrsta intimatului,

precum și de faptul că, în privința acestuia nici nu a fost executată pedeapsa penală

sub formă de închisoare, suma solicitată, cu titlu de prejudiciu moral, este destul de

exagerată și neechitabilă suferințelor pretinse că, ar fi fost posibil suportate.

A invocat că, instanța de judecată a dispus încasarea venitului ratat sub formă

de salariu mediu contrar normelor privind angajarea răspunderii patrimoniale

delictuale a statului. Instanța de judecată a dispus încasarea în lipsa constatării

7

legăturii de cauzalitate dintre cauza penală și neobținerea venitului invocat. Astfel,

prima instanță nu s-a expus asupra argumentului invocat de către recurent precum

că, intimatul a lipsit de la lucru nu din vina organului de urmărire penală, ci în baza

cererii de concediu. În aceste condiții, nu există un raport de cauzalitate dintre

urmărirea penală și absența intimatului de la serviciu.

Cu privire la cheltuielile de asistență juridică, a remarcat că, intimatului îi

revine sarcina probării existenței și întinderii prejudiciului. În acest sens, la

materialele cauzei nu au fost anexate probe, care să confirme faptul că, intimatul a

achitat avocatului un onorariu justificat.

Prin referința depusă la 07 septembrie 2020 Igor Babii, reprezentat de către

avocatul Ion Procopciuc, a solicitat respingerea recursurilor.

Prin referința depusă la 24 august 2020 Procuratura Generală a solicitat

admiterea recursului declarat de către Ministerul Justiției.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa

părților copia deciziei contestate la 12 iunie 2020, iar recurenții au recepționat-o la

17 iunie 2020, fapt conformat prin avizele de recepție a acesteia (f. d. 150, 151).

Astfel, recursurile declarat la 20 iulie 2020 și 28 iulie 2020 sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

8

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Procuratura raionului

Rîșcani și Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în

recursurile declarate de către Procuratura raionului Rîșcani și Ministerul Justiției,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Procuratura raionului Rîșcani și Ministerul

Justiției ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

9

dispune:

Recursurile declarate de către Procuratura raionului Rîșcani și Ministerul

Justiției se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

10