2rac-248/20 — rambursarea subventiei acordate

2rac-248/20 — rambursarea subventiei acordate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-248/20

Prima instanță: (Judecătoria Drochia, sediul Central) Vl. Craveț

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Sandilana”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Autoritatea

Administrativă ”Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ”Sandilana” cu privire la restituirea subvenției

acordate, încasarea dobânzii de întârziere și a penalității,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020, prin care s-a respins

apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ”Sandilana” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 22 februarie 2019,

c o n s t a t ă :

La 06 februarie 2017, Autoritatea Administrativă ”Agenția de Intervenție și

Plăți pentru Agricultură” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SRL ”Sandilana” cu privire la restituirea subvenției acordate, încasarea dobânzii de

întârziere și a penalității.

În motivarea acțiunii, Autoritatea Administrativă ”Agenția de Intervenție și

Plăți pentru Agricultură” a menționat că în perioada anului 2013, SRL ”Sandilana”

a beneficiat de subvenții în sumă de 1 000 740 de lei conform dosarului de

subvenționare pentru investiția efectuată conform Măsurii 6 – stimularea

investițiilor pentru utilizarea și renovarea tehnologică a fermelor zootehnice, din

Regulamentul privind modul de repartizare a mijloacelor fondului de

subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 152

din 26 februarie 2013.

Astfel a invocat că în temeiul ordinului Autorității Administrative ”Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură” nr. 76 din 20 mai 2016 cu privire la

efectuarea inspecțiilor post achitare, au fost verificate investițiile efectuate de

1

producătorii agricoli beneficiari de subvenții pentru perioada anilor 2013 – 2015

sub aspectul respectării prevederilor contractuale și a Regulamentului de

subvenționate, menținerii criteriilor de eligibilitate, utilizarea după destinație a

obiectelor investiție.

De asemenea, a specificat că la 07 iulie 2016, la SRL ”Sandilana” a fost

efectuată inspecția post achitare, în rezultatul căreia s-au constatat următoarele:

- obiectul subvenționării și anume linia pentru scărmănatul lânii nu este pusă

în funcțiune;

- SRL ”Sandilana” nu dispune de ferma zootehnică, fapt ce contravine

pct. 58-61 din Regulamentul de subvenționare;

- contractul de locațiune a bunului imobil pentru instalarea liniei de

subvenționare a expirat la 01 august 2015.

Neregularitățile depistate au fost aduse la cunoștința SRL ”Sandilana” contra

semnătură.

Reclamantul a reiterat că în temeiul contractului de acordare a subvenției,

încheiat între Autoritatea Administrativă ”Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură” și SRL ”Sandilana”, beneficiarul s-a obligat:

- să asigure utilizarea la destinație a investiției pentru care se solicită

acordarea sprijinului financiar;

- să respecte condițiile de întreținere a obiectului investiției, în conformitate

cu cele mai bune practici în domeniul vizat, în vederea asigurării protecției

mediului, sănătății animalelor și plantelor;

- să nu admită înstrăinarea sub nici o formă a investiției pentru care se acordă

sprijin financiar, în perioadele de timp stabilite, din momentul semnării

contractului;

- să respecte pe toată durata contractului, condițiile de eligibilitate și criteriile

de evaluare care au stat la baza autorizării cererii de acordare a sprijinului

financiar;

- să informeze Autoritatea contractantă fără întârziere, într-un termen de cel

mult 10 zile, despre orice circumstanță ce poate împiedica executarea

corespunzătoare a contractului;

- să notifice Autoritatea contractantă la apariția oricărei modificări survenite

în realizarea adecvată a investiției subvenționării.

La fel, a susținut că pct. 4.4 din contractul de acordare a sprijinului financiar,

prevede că în cazul în care pe parcursul perioadei de valabilitate a contractului, se

constată că investiția pentru care s-a acordat sprijin financiar a fost înstrăinată, în

cazurile constatărilor stabilite în cadrul inspecțiilor/controalelor a prezentării

documentelor neveridice/false în vederea accesării sprijinului financiar,

beneficiarul este obligat să restituie subvenția recepționată.

Totodată, în pct. 4.5 din contractul de acordare a sprijinului financiar este

prevăzut că în cazul comiterii încălcărilor specificate la pct. 4.4 din contract,

Beneficiarului i se va calcula dobânzi de întârziere și penalitate în mărime de

0,01% din valoarea sprijinului financiar acordat pentru fiecare zi, precum și

dobândă de întârziere.

2

Autoritatea Administrativă ”Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură” a solicitat încasarea de la SRL ”Sandilana” a subvenției acordate în

sumă de 1 000 740 de lei, încasarea sumei de 63 553,85 de lei cu titlu de dobândă

de întârziere, încasarea sumei de 12 209,02 lei cu titlu de penalități și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 17 octombrie 2017,

s-a înlocuit Autoritatea Administrativă ”Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură” cu succesorul ei în drepturi Instituția Publică ”Agenția de Intervenție

și Plăți pentru Agricultură” (f.d. 63-64 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 22 februarie 2019, s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Publică ”Agenția

de Intervenție și Plăți pentru Agricultură”.

S-a încasat de la SRL ”Sandilana” în beneficiul Instituției Publice ”Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură” suma subvenției acordate în mărime de

1 000 740 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 63 553,85 de lei și penalități

în mărime de 12 209,02 lei.

S-a încasat de la SRL ”Sandilana” în beneficiul statului suma de 32 295,08 lei

cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că în perioada anului 2013, SRL ”Sandilana” a beneficiat de subvenție în

sumă de 1 000 740 de lei, acordată pentru stimularea investițiilor pentru utilarea și

renovarea tehnologică a fermelor zootehnice.

Instanța de fond a constatat că pârâtul nu deține fermă zootehnică.

Astfel, prima instanță a concluzionat că reieșind materialele cauzei,

SRL ”Sandilana” nu și-a onorat obligațiunile asumate prin contractul de acordare a

sprijinului financiar și nu a executat obligațiile asumate prin contract, motiv din

care acțiunea urmează a fi admisă.

Prin decizia Curții de Apel Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020, s-a respins

apelul depus de SRL ”Sandilana” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Drochia,

sediul Central din 22 februarie 2019.

La 21 septembrie 2020, SRL ”Sandilana” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare.

La 22 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, SRL ”Sandilana”,

reprezentat de avocatul Chisnencu Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

Recurentul SRL ”Sandilana”, în motivarea recursului a invocat netemeinicia

deciziei instanței de apel, care a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material.

La fel, a reiterat că pe parcursul examinării cauzei, nu a fost pusă în discuție

posibilitatea introducerii în proces a persoanelor interesate – SRL ”Cormatex”.

Totodată, a susținut că în Actul de control pe teren, s-a constatat eronat

inexistența bunurilor procurate din mijloacele financiare subvenționate, precum și

încălcarea alor prevederi ale Regulamentului privind modul de repartizare a

mijloacelor de subvenționare.

3

Or, utilajul a fost procurat și instalat în incinta fabricii de pe str. Gudanov 51

din or. Drochia, pe care o închiriază în baza contractului încheiat cu

SRL ”Pirvencol” și este pus în funcțiune, iar achitarea integrală a costului se

demonstrează prin contractul de vânzare-cumpărare, darea în exploatare fiind

confirmată prin actele de control precedente.

Mai mult ca atât, a menționat că SRL ”Sandilana” deține în locațiune un

complex de stână de oi situat în satul Șuri, raionul Drochia, precum și dispune de

autorizație sanitară veterinară de funcționare.

Astfel a menționat că la momentul efectuării controlului, SRL ”Sandilana”

deținea toate actele necesare și prin urmare nu a încălcat prevederile legale ce

reglementează alocarea subvențiilor acordate.

Deci, recurentul a specificat că astfel Actul de control este ilegal, iar cererea

de chemare în judecată înaintată este neîntemeiată.

În final, recurentul a precizat că instanțele de judecată nu au analizat și nu au

dat apreciere probelor anexate la materialele cauzei.

La 26 octombrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului

copia recursului, fiind recepționat de către IP ”Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură” la 29 octombrie 2020, conform avizului de recepție (f.d. 116

Vol. II).

La 24 noiembrie 2020, SRL ”Sandilana” a depus cerere de recurs

concretizată, prin care a invocat suplimentar că într-un caz similar la acțiunea

depusă de IP ”Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” împotriva

SRL ”Magnet” cu privire la restituirea subvenției acordate, instanțele de judecată

au constatat faptul că dacă utilajul subvenționat nu funcționează, nu constituie

temei de restituire a subvenției. Astfel, suma subvenției urmează a fi restituită doar

în cazurile prevăzute expres de Regulament cât și de contract, iar alte încălcări nu

pot servi drept temei de restituire a subvenției.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 23 iulie 2020,

iar la 02 septembrie 2020, recurentul a recepționat decizia motivată a instanței de

apel, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 52 Vol. II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 21 septembrie 2020, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

4

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

5

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Sandilana”,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Sandilana”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6