2ra-1445/20 — cu privire la revendicarea bunurilor din posesie straina

2ra-1445/20 — cu privire la revendicarea bunurilor din posesie straina (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1445/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. G. Manoli)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici)

DECIZIE

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile

Tarnovschi

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Iațco împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Cosmigrand” cu privire la revendicarea

bunurilor din posesie străină

împotriva deciziei din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile Tarnovschi și

menținută hotărârea din 29 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin

care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 28 decembrie 2018, Ion Iațco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Cosmigrand” cu privire la revendicarea bunurilor din posesie

străină.

În motivarea acțiunii a invocat că în luna noiembrie 2002, activând în funcția

de șef al secției tâmplărie în cadrul ÎS „Direcția de reparații și construcții”, pentru a

asigura un proces mai eficient lucrului, a adus în secția de tâmplărie strungurile sale

personale, pe care le folosea în procesul de lucru.

Astfel, a adus la întreprindere 8 strunguri de prelucrare a lemnului ce îi aparțin

și anume: strung de frezat - 2 bucăți, strung de găurit - 1 bucată, strung ferestrău - 1

bucată, strung de rândeluit - 2 bucăți, strung de îndreptat - 1 bucată, strung pentru

capite - 1 bucată.

Strungurile menționate au fost procurate în rate de la Nicolae Gherciu, căruia

la 2 noiembrie 2002 i-a achitat prima tranșă în mărime de 4 000 de lei, iar la

30 ianuarie 2003 a achitat ultima tranșă în sumă de 11 000 de lei, fapt confirmat prin

recipisele din 2 noiembrie 2002 și 30 ianuarie 2003.

1

La 2 ianuarie 2003, s-a adresat către directorul ÎS „Direcția de reparații și

construcții”, Grigore Sturza și s-a obligat către administrația întreprinderii să asigure

funcționarea corespunzătoare a strungurilor sale, care au fost date în folosință secției

de tâmplărie a ÎS „Direcția de reparații și construcții”, pentru a nu crea careva

accidente cu aceste strunguri, iar directorul întreprinderii a acceptat folosirea

strungurilor în aceste condiții.

Din acea perioadă strungurile s-au aflat în folosința ÎS „Direcția de reparații

și construcții”, ca fiind în folosința întreprinderii, inclusiv în actele de revizie a

întreprinderii din anii 2012, 2013 și 2014 a fost menționat că cele 8 strunguri sunt

date în folosința întreprinderii de către el.

A relatat că la finele anului 2014, directorul ÎS „Direcția de reparații și

construcții”, Andrei Cebotari a procurat această întreprindere prin privatizare, după

care aceasta a fost reorganizată prin transformare în SRL „Cosmigrand”.

În luna septembrie 2015, s-a concediat de la întreprindere, iar la 16 mai 2016,

a înaintat lui Andrei Cebotari o solicitare în formă scrisă pentru a-și ridica strungurile

ce îi aparțineau.

Prin scrisoarea din 3 iunie 2016, administratorul SRL „Cosmigrand” a refuzat

de a da curs solicitării înaintate, comunicându-i că aceste strunguri au fost deja luate

la evidența SRL „Cosmigrand” și astfel au trecut în proprietatea acesteia.

A remarcat că poziția SRL „Cosmigrand”, expusă în scrisoarea din

3 iunie 2016 privind apartenența strungurilor în proprietatea ÎS „Direcția de reparații

și construcții”, este neîntemeiată și combătută prin actul de predare-primire din

1 decembrie 2002, adresarea din 1 ianuarie 2003 a șefului secției tâmplărie către

directorul ÎS „Direcția de reparații și construcții”, Grigore Sturza, actul de predare-

primire din anul 2011 încheiat între ex-directorul ÎS „Direcția de reparații și

construcții”, Grigore Sturza și noul director Andrei Cebotari, hotărârea Comisiei de

inventariere a ÎS „Direcția de reparații și construcții”, actul de revizie din 6 mai 2016

a ÎS „Direcția de reparații și construcții”.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 46 din Constituția RM, art. 1

din CEDO, art. 315, 316, 374, 512, 514 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, ridicarea de la SRL „Cosmigrand” și

transmiterea lui a 8 strunguri pentru prelucrarea lemnului și încasarea din contul

SRL „Cosmigrand” în beneficiul lui a taxei de stat în mărime de 450 de lei achitată

la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 29 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile Tarnovschi și menținută

hotărârea primei instanțe.

La 4 septembrie 2020, Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile Tarnovschi a

declarat recurs împotriva deciziei din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, deoarece a

fost adoptată cu încălcarea evidentă a normelor de drept material, aprecierea

arbitrară a probelor și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Instanța de apel a preluat motivarea primei instanțe, motivând în aceeași

manieră că în actele anexate la acțiune nu este indicată marca și modelul celor 8

strunguri sau careva numere de identificare a acestora, motiv din care dânsul nu a

prezentat probe că anume aceste strunguri au fost transmise în folosința

întreprinderii, că în încăperea SRL „Cosmigrand” se află anume strungurile care au

fost procurate în anul 2003 de către el, dar nu alte strunguri ale întreprinderii ce au

fost casate în anul 1998 de ÎS „Direcția de reparații și construcții”.

Acest motiv principal al respingerii acțiunii a fost invocat de instanțele de

judecată ierarhic inferioare proprio motu (din proprie inițiativă), or

SRL „Cosmigrand” nu a invocat că refuză predarea strungurilor din motivul că în

actele prezentate de el nu este indicată marca și modelul acestor strunguri sau careva

numere de identificare a lor, motiv din care nu ar cunoaște care strunguri exact să

transmită lui, dar prin scrisoarea de refuz din 3 iunie 2016, precum și la examinarea

cauzei în instanțele de judecată, a indicat doar că aceste strunguri sunt de fapt

proprietatea SRL „Cosmigrand”, deoarece au aparținut anterior ÎS „Direcția de

reparații și construcții” și au fost casate.

Respectiv, în situația în care SRL „Cosmigrand” nu și-a întemeiat refuzul său

de predare a strungurilor pe lipsa în actele deținute de el a mărcii și modelului acestor

strunguri sau careva numere de identificare a lor, dar și-a întemeiat refuzul pe

motivul exclusiv că aceste struguri aparțin de fapt întreprinderii, în aceste

circumstanțe, motivul principal de respingere a acțiunii este absolut irelevant, ceea

ce denotă că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au examinat de fapt fondul

cauzei.

A remarcat că în actele ce confirmă dreptul lui de proprietate și care confirmă

transmiterea, acceptarea și aflarea inclusiv în anii 2012, 2013 și 2014 a celor 8

struguri în folosința ÎS „Direcția de reparații și construcții”, este menționat în fiecare

înscris modelul fiecărui strung (strung de găurit, strung ferestrău, strung de rândeluit

etc.) și câte unități sunt de fiecare din acest model.

În aceste condiții, instanțele de judecată ierarhic inferioare erau obligate să

aplice art. 315 și 374 Cod civil pentru a admite acțiunea.

SRL „Cosmigrand” nu a prezentat niciun act juridic prin care s-ar confirma că

ar fi dobândit aceste strunguri în proprietate sa, iar luarea arbitrară a acestor strunguri

la evidența contabilă a SRL „Cosmigrand” în perioada anului 2016, după solicitarea

scrisă a lui de a-i fi predate strungurile, nu este o modalitatea prevăzută de lege

privind dobândirea dreptului de proprietate.

A învederat că aceste strunguri nu s-au aflat anterior în proprietatea

ÎS „Direcția de reparații și construcții”, după cum pretinde SRL „Cosmigrand”, fapt

ce rezultă din actul de predare-primire din 1 decembrie 2002 și actul de predare-

primire din anul 2011.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, SRL „Cosmigrand” a

prezentat actul de casare a mijloacelor fixe nr. 13 din 15 decembrie 1998, fișa cartelă

nr. 12 și fișa cartelă nr. 23.

3

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au făcut referire la aceste acte, dar

fără a motiva ce se probează de fapt prin ele.

Din analiza atentă a acestor înscrisuri se observă foarte clar că ele sunt pentru

casarea altor modele de strunguri decât cele revendicate de el în cererea de chemare

în judecată.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat arbitrar extrasele

din cartea de inventariere a mijloacelor fixe a ÎS „Direcția de reparații și construcții”

din 1 aprilie 1992, în sensul că la evidența întreprinderii se aflau mai multe bunuri

ce constituiau mijloace fixe printre care și strungurile pretinse de el. Or, majoritatea

modelelor de strunguri ce sunt revendicate de el nu sunt menționate în acest

document.

Mai mult decât atât, această carte de inventariere a mijloacelor fixe din

perioada anului 1992 nici nu poate avea calitatea de înscris probatoriu, în timp ce pe

acest registru nu este aplicată nicio semnătură a administrației din acea perioadă a

ÎS „Direcția de reparații și construcții” și ștampila acestei întreprinderi.

Este arbitrară și aprecierea de către instanțele de judecată ierarhic inferioare a

declarațiilor martorului Nina Tutunaru (contabil al SRL „Cosmigrand”) fixate în

procesul-verbal de audiere a martorului din 14 decembrie 2017 de către ofițerul de

urmărire penală al SUA Botanica, deoarece acest martor nu a fost audiat nemijlocit

în ședința de judecată și nici SRL „Cosmigrand” nu a solicitat acest fapt, iar în aceste

condiții, aprecierea dată de către instanța de judecată declarațiilor martorului fixate

într-un proces de examinare a unei plângeri penale, contravine în mod direct

principiului nemijlocirii stabilit de art. 25 alin. (1) CPC.

La fel, a fost arbitrară și aprecierea instanțelor de judecată dată constatărilor

făcute prin procesul-verbal din 29 martie 2019 întocmit de executorul judecătoresc

Gheorghe Boțan, deoarece prin acest act executorul judecătoresc doar a stabilit că

strungurile se află la moment în posesia SRL „Cosmigrand” și potrivit actelor de

evidență contabilă a acestei întreprinderi ele nu au fost cumpărate de el.

Prin urmare, acest act de constatare a stării de fapt nu are nimic diferit decât

poziția lui și probele anexate la cererea de chemare în judecată, or strungurile într-

adevăr se află în posesia SRL „Cosmigrand” de la care le revendică, iar dânsul nu a

procurat aceste strunguri de la ÎS „Direcția de reparații și construcții” pentru ca în

evidența contabilă a întreprinderii să fie acte privind procurarea acestor strunguri.

La 15 octombrie 2020, SRL „Cosmigrand” a depus referință la recursul

declarat de Ion Iațco, solicitând declararea recursului ca inadmsibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 4 septembrie 2020 împotriva deciziei din 8 iulie 2020 a Curții de Apel

Chișinău în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

4

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, Ion Iațco înaintând acțiunea în

judecată împotriva SRL „Cosmigrand”, a solicitat ridicarea de la SRL „Cosmigrand”

și transmiterea lui a 8 strunguri pentru prelucrarea lemnului și încasarea din contul

SRL „Cosmigrand” în beneficiul lui a taxei de stat în mărime de 450 de lei achitată

la depunerea cererii de chemare în judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o.

Judecând apelul declarat de Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile

Tarnovschi, instanța de apel a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor

art. 239 CPC și art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel este una nemotivată,

concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere,

fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport

cu materialul probator reținut de prima instanță, precum și normele de drept ce

reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Astfel, se constată că instanța de apel, ajungând la temeinicia hotărârii primei

instanțe, a reținut în linii generale ca temei de respingere a acțiunii, faptul că Ion

Iațco nu a prezentat probe ce ar confirma că strungurile în număr de 8, la care

pretinde în acțiune, sunt procurate de el și ulterior transmise în folosința ÎS „Direcția

de reparații și construcții”.

5

Or, la o astfel de concluzie instanța de apel a ajuns, fără a da o apreciere clară

și exhaustivă argumentelor aduse de Ion Iațco în cadrul examinării cauzei în fond,

inclusiv prin cererea de apel, precum că strungurile pretinse în acțiune și anume:

strungul de frezat (станок фpезёрный) - 2 bucăți, strung de găurit (станок

долбёжный) - 1 bucată, strung ferestrău (станок фуговальный) - 1 bucată, strung

de rândeluit (станок продольный распиловочный) - 2 bucăți, strung de îndreptat

(станок рейсмусный) - 1 bucată, strung pentru capite (станок торцовый) - 1

bucată, dânsul le-a procurat de la Nicolae Gherciu, fapt confirmat prin recipisele din

2 noiembrie 2002 și 30 ianuarie 2003.

La fel, instanța de apel a trecut cu vederea și faptul că prin adresarea lui Ion

Iațco din 2 ianuarie 2003 către directorul ÎS „Direcția de reparații și construcții”,

Grigore Sturza, acesta și-a asumat obligația să asigure funcționarea corespunzătoare

a strungurilor în număr de 8 și anume: станок фpезёрный – 2 buc., станок

долбёжный – 1 buc., станок фуговальный – 1 buc., станок продольный

распиловочный – 2 buc., станок рейсмусный – 1 buc., станок торцовый – 1 buc.,

ce îi aparțin lui și date în folosință fără plată secției de tâmplărie a ÎS „Direcția de

reparații și construcții”, iar directorul întreprinderii a acceptat folosirea strungurilor

în aceste condiții (f. d. 13).

Elucidarea acestor aspecte, de altfel, este cu atât mai importantă, cu cât la

materialele cauzei au fost anexate și copia actelor de revizie din 1 octombrie 2012,

1 octombrie 2013 și 6 mai 2014 în conținutul cărora au fost indicate și strungurile în

număr de 8 și anume: станок торцовой – 1 buc, станок продольный

распиловочный – 2 buc., станок рейсмусный – 1 buc., станок фуговальный – 1

buc., станок фpезёрный – 2 buc., станок долбёжный – 1 buc., cu mențiunea ca

date în folosință ÎS „Direcția de reparații și construcții” de către Ion Iațco (f. d. 17,

19, 20).

Astfel fiind, instanța de recurs va remarca că, instanța de apel reținând ca

temei de respingere a apelului faptul că în conținutul înscrisurilor prezentate de Ion

Iațco la cererea de chemare în judecată, nu a fost indicată marca și modelul celor 8

strunguri sau careva numere de identificare a acestora, a lăsat fără apreciere

invocarea lui Ion Iațco din cererea de apel, precum că SRL „Cosmigrand”,

reorganizată din ÎS „Direcția de reparații și construcții” nu poate fi eliberată de

executarea obligației de restituire a strungurilor luate în folosință de la Ion Iațco, în

situția în care actele prezentate confirmă cu certitudine transmiterea, de către el, în

folosință secției de tâmplărie a ÎS „Direcția de reparații și construcții” a 8 strunguri

care îi aparțin, pe când reprezentantul pârâtului refuză restituirea acestora cu

motivarea că acestea aparțin societății. Mai mult că în fiecare înscris anexat la

cererea de chemare în judecată este menționat modelul fiecărui strung și câte bucăți

sunt din fiecare model (f. d. 142).

Soluția instanței de apel în sensul adoptat este cu atât mai inexplicabilă, cu cât

aceasta într-un mod incert remarcând că în situația în care s-ar admite că strungurile

au fost procurate de Ion Iațco în anul 2003, de la persoana fizică Nicolai Gherciu cu

suma de 15000 de lei și ulterior transmise ÎS „Direcția de reparații și construcții” în

folosință, a reținut că prin actul de lichidare a mijloacelor fixe nr. 13 din

6

15 decembrie 1998, s-a dispus lichidarea unor bunuri, pe motiv că nu mai puteau fi

reparate.

Or, constatând astfel, instanța de apel la fel a trecut peste argumentele aduse

de către Ion Iațco în cererea de apel, lăsându-le fără examinare, precum că prin actul

de lichidare a mijloacelor fixe nr. 13 din 15 decembrie 1998, a avut loc lichidarea

altor modele de strunguri decât cele revendicate de el prin cererea de chemare în

judecată (f. d. 142), fiind cert că actele de inventariere în care sunt indicate și

strungurile deținute de Ion Iațco, sunt datate cu mult ulterior acestui act de

iventariere.

Mai mult decât atât, la materialele cauzei este anexată copia procesului-verbal

de audiere a martorului Nina Tutunaru, la fel lăsată fără apreciere de către instanțele

de judecată ierarhic inferioare, din care rezultă că anume dânsa a întocmit actele de

control a bunurilor ce se aflau la întreprindere și în care a întrodus strungurile de

prelucrare a lemnului ce aparțineau lui Ion Iațco și care ulterior au fost luate la

evidența SRL „Cosmigrand” (f. d. 128-129).

În acest context, instanța de apel trebuia să examineze împrejurările

consemnate și sub aspectul dacă odată cu reorganizarea prin transformare a

ÎS „Direcția de reparații și construcții” în SRL „Cosmigrand”, bunurile ce constituie

obiectul litigiului se aflau la întreprindere și luate la evidență de către ultima.

Ca urmare, întru confirmarea concluziei sale, instanța de apel urma să

stabilească cu certitudine care anume strunguri au fost lichidate prin actul de casare

a mijloacelor fixe nr. 13 din 15 decembrie 1998, la care face referire.

În consecință, este evident că, însușind întru tot opinia primei instanțe, contrar

prevederilor art. 373 CPC, fără a indica propriile motive de fapt și de drept pe care

se întemeiază soluția, instanța de apel nu a supus verificării și analizei minuțioase

argumentele invocate în cererea de apel.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, direct indică la examinarea superficială și arbitrară a apelului, fără

a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță

prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

În respectivul sens, se accentuează că prin neexpunerea de către instanță

asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă dreptul

la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune asupra

tuturor obiecțiilor invocate de către subiecți.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia instanței

de apel nu se încadrează exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în care nu sunt

analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și

probelor din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la legalitate.

Pe când, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

7

Față de toate aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre

rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Ion Iațco, reprezentat de avocatul Vasile

Tarnovschi.

Se casează decizia din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a lui Ion Iațco împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Cosmigrand” cu privire la revendicarea bunurilor din posesie străină, cu

remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8