2ra-1197/20 — înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietătii comune, obligarea demontării usii si repararea prejudiciului moral

2ra-1197/20 — înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietătii comune, obligarea demontării usii si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1197/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Lidia Stan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Daniela

Rotari împotriva Lidiei Stan cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea

proprietății comune, obligarea demontării ușii și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Lidia Stan și a fost menținută hotărârea din 22

noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

constată:

La 28 ianuarie 2019 Daniela Rotari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Lidiei Stan cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietății

comune, obligarea demontării ușii și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, este proprietara apartamentului

xxxx, iar pârâta Lidia Stan este proprietara apartamentului vecin la același etaj, cu

nr. yyyy.

A menționat că, ele împreună cu proprietarii celorlalte două apartamente de la

etajul 2 al blocului locativ menționat dispun de proprietate comună asupra

coridorului, încăperii pentru aruncarea gunoiului și încăperii de uscare a hainelor

(debaralei).

A afirmat că, pârâta și-a permis în mod abuziv și samavolnic, fără autorizațiile

autorităților respective prevăzute de legislația în vigoare, să închidă intrarea în

încăperile auxiliare menționate, prin instalarea unei uși neautorizate de fier,

nefiindu-i eliberate cheile.

A relevat că, ea împreună cu soțul său au devenit proprietarii apartamentului

nr. 43 la 21 aprilie 2015 și imediat după intrarea în posesie a locuinței au întâmpinat

dificultăți în folosirea încăperilor comune auxiliare din motiv că, pârâta i-a cerut

bani pentru acordarea accesului în aceste încăperi. Astfel, fiind coproprietara acestor

1

bunuri imobile, în realitate nu se poate folosi de acestea, deoarece au fost uzurpate

în mod ilegal și individual de către Lidia Stan.

A notat că, bunurile menționate sunt după natura lor destinate folosirii comode

și utile în mod permanent de toți proprietarii apartamentelor, fie pentru aruncarea

gunoiului, fie pentru uscarea hainelor, fie pentru alte scopuri importante generalizate

prin noțiunea „comoditățile aservite”, adică pentru uzul sau pentru utilitatea unor

bunuri principale și dominante, care sunt apartamente individuale.

A declarat că, este mamă a doi copii de o vîrstă fragedă de 1,5 și 5,5 ani, astfel,

necesită să folosească și să posede încăperile auxiliare, care se află în imediata

apropiere de apartamentul său și nu necesită de a parcurge alte careva distanțe mari,

lăsând fără supraveghere copiii minori, ori de fiecare dată de a-i lua cu dînsa, cum

este în prezent.

A invocat că, prin răspunsul ÎM „GLC Bălți” din 01 martie 2019 i-a fost

comunicat că, conform proiectului casei de locuit din xxxx, la intrarea în încăperea

pentru aruncarea gunoiului, ușa nu este prevăzută. Proprietarul apartamentului yyyy,

Lidia Stan samavolnic a instalat ușa la intrare în încăperile auxiliare și refuză în

acordarea accesului în acestea proprietarilor apartamentelor cu xxxx, prin ce încalcă

Regulile provizorii de exploatare a locuințelor menționate.

A mai invocat că, de mai multe ori a încercat să discute cu pârâta referitor la

deblocarea accesului la încăperile comune accesorii, însă fără rezultat. Ca urmare,

ea a fost impusă de situația creată și nevoită să se adreseze cu o plângere la

Inspectoratul de poliție Bălți, iar de către agentul constatator a fost întocmit în

privința pârâtei un proces-verbal cu privire la contravenție.

A menționat că, prin hotărârea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, Lidia

Stan a fost recunoscută vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 335

din Codul contravențional, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă, pentru

faptul instalării ușii la debaraua comună din scara blocului, fapt prin care a lipsit

ceilalți locatari de accesul în această încăpere, prin ce i-a cauzat un prejudiciu.

Hotărârea respectivă nu a fost contestată și a devenit irevocabilă la 14 mai 2019.

A remarcat că, după pronunțarea hotărârii enunțate, situația nu s-a schimbat,

discuțiile cu pârâta se termină cu certuri. Adresarea repetată la organele de poliție la

fel nu au ajutat, or, prin răspunsul din 19 iulie 2019 i-a fost comunicat că, în situația

dată, ea are dreptul de a se adresa în instanța de judecată pentru soluționarea

problemei existente.

A susținut că, la 08 mai 2019 s-a adresat pârâtei cu o pretenție scrisă, prin care

a solicitat benevol și în mod pașnic în termen de 3 zile dezinstalarea ușii la debaraua

comună de pe str. xxxx, însă această pretenție s-a întors cu mențiunea „nereclamat”,

deși lucrătorii oficiului poștal au lăsat notificări cu privire la recepționarea scrisorii

în adresa pârâtei.

A afirmat că, din cauza ușii respective între părțile litigante s-au creat relații

de conflict, iar după ce pârâta a fost sancționată contravențional, ultima de fiecare

dată cînd se întâlnește cu ea provoacă certuri, devenind agresivă. Faptul neadmiterii

sale în încăperile auxiliare îi creează incomodități, stare de frustrare, din motivul

imposibilității folosirii pe deplin de dreptul său de proprietate asupra acestor imobile

comune, este nevoită să coboare jos pentru aruncarea gunoiului, să usuce haine în

2

apartament, fapt care provoacă umezeală în locuință și negativ se reflectă la

sănătatea membrilor de familie, în special a copiilor mici.

A notat că, prin samavolnicia în interesul personal al pârâtei i-au fost cauzate

suferințe psihice, dureri de cap, care au creat o stare de disconfort și retrăire, neliniște

și necesități de a întreprinde unele acțiuni neplanificate, situații care i-au cauzat

prejudiciu moral.

A solicitat obligarea pârâtei de a înlătura obstacolele în folosirea proprietății

comune, obligarea pârâtei de a demonta din cont propriu ușa de fier instalată

samavolnic în coridorul comun la intrarea în încăperea pentru aruncarea gunoiului

(debaraua) de la etajul 2 al blocului locativ din str. xxxx, în proximitatea

apartamentelor nr. xxxx, obligarea pârâtei de a nu-i îngrădi pe viitor dreptul de

posesie și folosință asupra încăperii pentru aruncarea gunoiului și încăperii de uscare

a hainelor (debaralei) și încasarea de la pârâtă a sumei de 5000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral, a taxei de stat și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

4000 de lei.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

acțiunea depusă de către Daniela Rotari a fost admisă parțial, a fost obligată Lidia

Stan să înlăture obstacolele în folosința proprietății comune – debaraua comună din

blocul locativ din str. xxxx și să demonteze ușa instalată în coridorul comun la

intrarea în debaraua comună din blocul locativ din str. xxxx și au fost încasate de la

Lidia Stan în beneficiul Danielei Rotari taxa de stat în sumă de 100 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000 de lei. În rest acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 20 decembrie 2019 Lidia Stan a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii primei instanțe în partea

încasării taxei de stat și a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Lidia Stan și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei rezultă că, Daniela Rotari,

la înaintarea cererii de chemare în judecată, a achitat taxa de stat în sumă de 200 de

lei (100 de lei pentru pretenția privind obligarea înlăturării obstacolelor în folosirea

proprietății comune și 100 de lei pentru pretenția privind repararea prejudiciului

moral), fapt confirmat prin ordinele de încasare a numerarului din 28 august 2019 și

09 septembrie 2019 (f. d. 8, 31).

Dat fiind faptul că, pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral a fost

respinsă de către prima instanță, instanța de apel a concluzionat că, corect s-a dispus

încasarea doar a taxei de stat în mărime de 100 de lei pentru pretenția admisă privind

obligarea înlăturării obstacolelor în folosirea proprietății comune.

Instanța de apel a mai reținut că, Daniela Rotari, în cadrul examinării cauzei,

a fost reprezentat de către avocatul Anatolie Janu. În acest sens, la materialele cauzei

au fost anexate mandatul avocatului (f. d. 7), contractul de asistență juridică (f. d.23),

ordinul de plată a serviciilor de asistență juridică în sumă de 4000 de lei (f.d.24),

raportul privind activitatea avocatului (f. d. 25).

3

Prin urmare, reieșind din complexitatea cauzei, din prestația avocatului în

vederea acordării asistenței juridice intimatei, instanța de apel a considerat

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000 de lei suportate de către aceasta la

examinarea prezentei cauze drept reale, necesare și rezonabile. În concluzie, prima

instanță justificat a încasat cheltuielile de asistență juridică în cuantumul solicitat de

4000 de lei.

Instanța de apel a considerat că, este neîntemeiat argumentul apelantei precum

că, ea urmează să fie scutită de plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei,

deoarece are o situație financiară precară, or, acesta poate constitui temei de scutire

de plata taxei de stat în favoarea statului (art. 85 CPC), dar nu și în beneficiul părții

care a avut cîștig de cauză.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat că, apelanta n-a adus argumente,

care ar constitui temei de casare a hotărârii în partea contestată privind încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 29 iunie 2020 Lidia Stan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești.

A menționat că, atât în instanța de apel, cît și în prima instanță s-a stabilit că,

ușa de la debara a fost instalată în urmă cu 20 de ani cu consimțământul tuturor

vecinilor și nimeni în acest timp nu a manifestat dezacordul cu aceasta, toți se

foloseau.

A susținut că, intimata locuiește în acest bloc locativ de 10 luni și nu are de

unde să știe în ce mod a fost instalată ușa.

A afirmat că, ușa a fost demontată de către vecinii, care au participat la

instalarea acesteia, iar intimata, cu rea voință, s-a adresat în instanța de judecată

pentru ca ea să fie pedepsită material.

A declarat că, nu dispune de asemenea surse financiare, nu este angajată în

cîmpul muncii, deoarece este nevoită să-și crească nepotul în vîrstă de 4 ani, fiica sa

fiind bolnavă, încadrată în grad de dizabilitate.

A notat că, nici unul din argumentele menționate nu au fost luate în

considerare și apreciate la justa valoare de către instanțele judecătorești.

A relatat că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și, anume, art. 344 alin. (1), 346 alin. (1) și 347 alin. (1)

și (2) din Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019).

A considerat că, instanța de apel, în virtutea caracterului devolutiv al apelului,

urma să examineze fondul cauzei.

A invocat că, examinarea cauzei de către instanța de apel a avut loc în mod

arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel nu întrunește condițiile

unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind încălcat și principiul

nemijlocirii.

Prin referința depusă la 11 august 2020 Daniela Rotari a solicitat emiterea unei

decizii corecte.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa

părților copia deciziei contestate la 04 mai 2020 (f. d. 79), iar la 06 mai 2020

recurenta a recepționat-o, fapt confirmat prin avizul de recepție a acesteia (f. d. 81).

Astfel, recursul declarat la 29 iunie 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Lidia Stan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Lidia Stan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Lidia Stan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Lidia Stan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6