2ra-811/20 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-811/20 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-811/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici)

DECIZIE

4 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând în ședință publică recursul declarat de Maria Dianova, reprezentată

de avocatul Veaceslav Roșca

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Dianova împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Rom-Prim” cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietatea asupra bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de administratorul Societății cu Răspundere Limitată

„Rom-Prim” (în procedura de executare a planului), Irina Selevestru, casată integral

hotărârea din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și adoptată o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 22 februarie 2018, Maria Dianova, reprezentată de avocatul stagiar

Veaceslav Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Rom-Prim”

cu privire la înregistrarea actelor juridice.

În motivarea acțiunii a invocat că la 10 februarie 2006, prin contractul nr. 26-

B/1 de investiții financiare private în construcția obiectului nr. 2006, casa de locuit

nr. X de apartamente din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, încheiat cu SRL

„Rom-Prim”, a investit suma de 40 000 de euro în construcția apartamentului nr. X

compus din 2 odăi cu suprafața de 80 m2.

La 3 septembrie 2007, prin contractul nr. 25-B/1 încheiat cu SRL „Rom-

Prim”, a investit suma de 58 500 de euro în construcția apartamentului nr. X compus

din 3 odăi cu suprafața de 117 m2 din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, iar

prin contractul nr. 2-P/B-1 încheiat cu SRL „Rom-Prim”, a investit suma de 7 000

1

de euro în construcția parcării subterană nr. 2 din str. XXXXX or. XXXXX mun.

XXXXX.

A remarcat că în conformitate cu pct. 3.3 din contractele menționate,

SRL „Rom-Prim” și-a asumat obligația contractuală de a efectua lucrările de

construcție și a transmite beneficiarului (Maria Dianova) până la 31 octombrie 2007

ap. X și ap. X, inclusiv locul de parcare nr. X.

La fel, a comunicat că prin actul de predare-primire a bunului imobil în drept

de proprietate nr. 133 din 17 martie 2011, SRL „Rom-Prim” a confirmat faptul că

dânsa, la executarea contractului nr. 26-B/l din 10 februarie 2006, nu are datorii, iar

prin actul nr. 134 din 17 martie 2011, SRL „Rom-Prim” a confirmat faptul că dânsa,

la executarea contractului nr. 25-B/l din 3 septembrie 2007, nu are datorii.

Ulterior, SRL „Rom-Prim”, în persoana administratorului Vasile Tabaran,

(recent condamnat la 10 de închisoare) nu și-a onorat obligațiile contractuale

asumate, iar dânsa, în calitate de beneficiar, se află în imposibilitate de a dobândi

dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile nominalizate, odată ce a expirat

termenul de înregistrare a contractelor de investiții.

A mai notat reclamanta că blocul locativ care urma a fi transmis în exploatare

prin actul de recepție finală încă în anii 2007-2010, este amplasat pe terenul destinat

construcției situat în mun. XXXXX or. XXXXX str. XXXXX, numărul cadastral

XXXXX, cu suprafața de 0,5827 ha.

Totodată, a menționat că anterior, în anul 2010, ceilalți locatari la fel au apelat

pârâtul în instanța de judecată, formulând cerințe identice, dobândind astfel dreptul

de proprietate asupra bunurilor care le aparțin.

A relatat că majoritatea absolută din locatari, circa 95 %, începând cu anul

2008, locuiesc în apartamentele în care au investit surse financiare, beneficiind de

toate drepturile cu titlu de proprietari, la fel fiind asigurați cu toate serviciile necesare

și doar în anul 2011, au obținut dreptul de proprietate.

În acest sens, a precizat că adresarea în instanța de judecată cu întârziere se

datorează faptului că anterior a locuit în Federația Rusă împreuna cu soțul, care a

muncit în regiunea Tiumeni la mină de cărbuni și doar revenind în Republica

Moldova a sesizat instanțele naționale de drept.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 9-11, 215, 242, 252, 315,

320-321 Cod civil, art. 85, 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, înregistrarea actelor juridice și anume,

contractul nr. 2-P/B-1 din 3 septembrie 2007, contractul nr. 25-B/1 din 3 septembrie

2007 și contractul nr. 26-B/1 din 10 februarie 2006, precum și încasarea din contul

pârâtului a cheltuielilor de judecată.

La 20 decembrie 2018, Maria Dianova, reprezentată de avocatul Veaceslav

Roșca a depus cerere de completare a temeiului acțiunii, solicitând admiterea

acesteia, recunoașterea dreptului ei de proprietate asupra apartamentului nr. X din

str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, potrivit contractului nr. 25-B/1 din

3 septembrie 2007, apartamentului nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun.

XXXXX, potrivit contractului nr. 26-B/1 din 10 februarie 2006 și locului de parcare

nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, în temeiul contractului nr. 2-

2

P/B-1 din 3 septembrie 2007, precum și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea.

A fost recunoscut după Maria Dianova dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, potrivit

contractului nr. 25-B/1 din 3 septembrie 2007.

A fost recunoscut după Maria Dianova dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, potrivit

contractului nr. 26-B/1 din 10 februarie 2006.

A fost recunoscut după Maria Dianova dreptul de proprietate asupra locului

de parcare nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, în temeiul contractului

nr. 2-P/B-1 din 3 septembrie 2007.

A fost încasată de la SRL „Rom-Prim” în beneficiul bugetului de stat taxa de

stat în mărime de 25 000 de lei.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de administratorul SRL „Rom-Prim” (în procedura de executare a

planului), Irina Selevestru, casată integral hotărârea din 19 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și adoptată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Au fost încasate din contul Mariei Dianova în beneficiul SRL „Rom-Prim” (în

procedura de executare a planului) cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în

mărime de 37 500 de lei.

La 29 februarie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Maria Dianova,

reprezentată de avocatul Veaceslav Roșca a declarat recurs împotriva deciziei din

21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, precum și încasarea

din contul intimatului în beneficiul ei a cheltuielilor de judecare a cauzei.

În motivarea recursului a invocat că sunt eronate argumentele instanței de apel

precum că, potrivit clauzelor contractuale, dânsa urma ca în decurs de 6 luni după

data finală de executare a lucrărilor 31 octombrie 2007, să obțină actele necesare

pentru înregistrarea bunurilor imobile.

În acest sens, având în vedere prevederile art. 271 Cod civil (în redacția până

la 1 martie 2019), a remarcat că subiectul cu respectarea anumitor termene nu a fost

abordat de partea opusă.

Totodată, a indicat că nu este clară poziția instanței de apel la acest subiect,

luând în considerare cum s-a ajuns la concluzia că intimatul a dispus de actul de

recepție finală, după cum a relatat anterior, în anul 2011, până la intentarea

procedurii de insolvabilitate, nu exista un astfel de act, care ar fi permis tuturor

locatarilor să obțină dreptul de proprietate și anume din aceste considerente au apelat

ceilați locatari în instanța de judecată, pe moptiv că din 2007 și până în anul 2010,

SRL „Rom-Prim” nu avea semnat cu autoritatea competentă actul de recepție finală.

Dobândirea dreptului de proprietate a fost posibilă doar în temeiul hotărârii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, adoptată la 28 ianuarie 2011 și în lipsa actului

de recepție finală.

3

A subliniat că absolut toți locatarii din 2007-2008, s-au instalat în

apartamentele din blocul locativ din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX și

beneficiează de toate serviciile comunale, iar în anul 2011, a fost înregistrată

Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/239.

A menționat recurenta că de fapt se afla în raporturi juridice cu intimatul, care

prin certificatele nr. 134 din 17 martie 2011, a confirmat lipsa datoriilor din partea

ei, iar inscripția manuală exercitată de administratorul procedurii de lichidare, asupra

acestor certificate, urmează a fi apreciată critic, deoarece nu exista data la care au

avut loc aceste constatări.

În ceea ce vizează existența sau lipsa datoriilor din partea ei față de intimat, a

evidențiat că acest fapt constituie subiectul examinării de către instanță în procedura

de insolvabilitate, cerere pusă pe rol la Judecătoria Chișinău sediul central.

A considerat critică poziția Curții de Apel cu referire la pretinsa datorie,

deoarece achitările din partea ei au avut loc în anul 2007, iar constatarea acestor

datorii, din declarațiile administratorului, au avut loc în luna mai 2018.

Totodată, a indicat că anterior a fost acționată în instanța de judecată din partea

ACC nr. 55/239, ce administrează blocul locativ din care fac parte și bunurile la care

pretinde, invocând existența datoriei pentru serviciile comunale, dar și alte plăți

destinate deservirii blocului locativ.

Iar prin hotărârea din 20 decembrie 2016 a Judecătoriei Hîncești sediul

Ialoveni, acțiunea ACC nr. 55/239 a fost admisă și încasată din contul ei datoria

pentru serviciile comunale pentru apartamentul nr. 25, în mărime de 16 888 de lei și

pentru apartamentul nr. 26, în mărime de 11 679 de lei, ambele din str. XXXXX or.

XXXXX.

La fel, a remarcat și faptul că pe numele ei asupra bunurilor imobile

menționate, de către gestionarul blocului locativ au fost deschise și conturi personale

pentru ap. X contul 025/55239, iar pentru ap. 26 contul 026/55239.

A subliniat că, din analiza textul apelului din numele lichidatorului și textul

hotărârii din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru (dosarul nr. 2-

411/17) se constată argumente identice aduse de administrator, or în astfel de

împrejurări la depunerea apelului, administratorul nu a avut proprii argumente, ci

s-a ghidat de concluziile unor hotărâri irelevante speței.

Nu este clară poziția intimatului la capitolul dacă dânsa va obține dreptul de

proprietate, din care considerente nu va fi posibilă încasarea datoriilor, urmare

expunerii din partea instanței care examinează un astfel de litigiu.

Alogica situației în care s-a pomenit constă în faptul că anterior a apelat la

instanța judecătorească cu contestarea refuzului din partea departamentului cadastral

de a înregistra contractele de investiții, obținând admiterea acțiunii în prima instanță

și pierderea pe cazul nominalizat la nivelul Curții de Apel Chișinău.

Invocând nerespectarea anumitor prevederi din legea ce reglementează

relațiile cadastrale, instanța de apel nu a antenționat asupra necesității atragerii în

proces a Agenției Servicii Publice, departamentul cadastral.

La fel, instanța de judecată s-a expus poziția în privința ei, fără a ține cont că

bunurile procurate în perioada relațiilor de căsătorie sunt considerate bunuri în

4

devălmășie comună a soților, fapt care necesită atragerea în proces și a soțului ei,

drepturile căruia sunt atinse la judecarea pricinii.

La 19 mai 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, SRL „Rom-Prim” a depus

referință la recursul declarat de Maria Dianova, solicitând declararea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 30 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 165), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 29 februarie 2020 în termenul legal.

Studiind materialele dosarului, audiind recurenta Maria Dianova,

reprezentantul recurentei – avocatul Veaceslav Roșca, administratorul

insolvabilității SRL „Rom-Prim”, Irina Selevestru, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum denotă actele cauzei, Maria Dianova înaintând acțiunea în judecată

împotriva SRL „Rom-Prim”, cu ulterioarele concretizări, a solicitat recunoașterea

dreptului ei de proprietate asupra apartamentului nr. X din str. XXXXX or. XXXXX

mun. XXXXX, potrivit contractului nr. 25-B/1 din 3 septembrie 2007,

apartamentului nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, potrivit

contractului nr. 26-B/1 din 10 februarie 2006 și locului de parcare nr. X din str.

XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, în temeiul contractului nr. 2-P/B-1 din 3

septembrie 2007, precum și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea, a

recunoscut după Maria Dianova dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. X

din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, potrivit contractului nr. 25-B/1 din

3 septembrie 2007, a recunoscut după Maria Dianova dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, potrivit

contractului nr. 26-B/1 din 10 februarie 2006, a recunoscut după Maria Dianova

dreptul de proprietate asupra locului de parcare nr. X din str. XXXXX or. XXXXX

5

mun. XXXXX, în temeiul contractului nr. 2-P/B-1 din 3 septembrie 2007 și a încasat

de la SRL „Rom-Prim” în beneficiul bugetului de stat taxa de stat în mărime de

25 000 de lei.

Judecând apelul declarat de către administratorul SRL „Rom-Prim” (în

procedura de executare a planului), Irina Selevestru, instanța de apel a admis apelul,

a casat integral hotărârea primei instanțe și a adoptat o nouă hotărâre, prin care a

respins acțiunea ca neîntemeiată și a încasat din contul Mariei Dianova în beneficiul

SRL „Rom-Prim” (în procedura de executare a planului) cheltuielile de judecată cu

titlu de taxă de stat în mărime de 37 500 de lei.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor

art. 239 CPC și art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel este una nemotivată,

concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere,

fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport

cu materialul probator reținut de prima instanță, precum și normele de drept ce

reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Astfel, la caz, judecând apelul declarat de către administratorul SRL „Rom-

Prim” (în procedura de executare a planului), Irina Selevestru, instanța de apel cu

referire la pct. 3.3 și 3.4 din contractul de investiție nr. 26-B/1 din 10 februarie 2006

a apartamentului nr. X, compus din două odăi cu suprafața de 80 m2 din str. XXXXX

mun. XXXXX, contractul de investiție nr. 25/B-1 din 3 septembrie 2007 a

apartamentului nr. X, compus din 3 odăi, cu suprafața de 117 m2 din str. XXXXX

mun. XXXXX și contractul de investiție nr. 2-P/B-1 din 3 septembrie 2007, în

construcția parcării subterane nr. 2 din str. XXXXX mun. XXXXX, încheiate între

SRL „Rom-Prim” și Maria Dianova, în linii generale a concluzionat că în

circumstanțele în care Maria Dianova pretinde că a achitat în termenul stabilit în

contractele de investiție prețurile bunurilor imobile, ultima urma să obțină actele

necesare pentru înregistrarea bunurilor imobile în termen de 6 luni după data finală

de executare a lucrărilor – 31 octombrie 2007.

Ajungând la o astfel de concluzie, instanța de judecată a omis faptul că la data

de 17 martie 2011 de către administratorul SRL „Rom-Prim” a fost eliberat

certificatul nr. 133 privind lipsa datoriilor, potrivit căruia Maria Dianova în calitate

de beneficiar a achitat integral investițiile în sumă de 40 000 de euro, conform

contractului de investiție nr. 26-B/1 din 10 februarie 2006 pentru apartamentul nr. X

6

și la 17 martie 2011 de către SRL „Rom-Prim” a fost eliberat certificatul nr. 134

privind lipsa datoriilor, potrivit căruia Dianova Maria în calitate de beneficiar a

achitat integral investițiile în sumă de 58500 de euro, conform contractului de

investiție nr. 25-B/1 din 3 septembrie 2007 pentru apartamentul nr. X.

Astfel, rămâne neînțeleasă și constatarea instanței de apel că prin decizia

Oficiului cadastral teritorial Chișinău nr. 1 din 21 septembrie 2015 a fost respinsă

cererea Mariei Dianova cu privire la înregistrarea bunurilor imobile asupra

apartamentelor nr. X și X din imobilul amplasat în mun. XXXXX or. XXXXX str.

XXXXX și a locului de parcare nr. X din imobilul amplasat în mun. XXXXX or.

XXXXX str. XXXXX, inclusiv pe motivul lipsei dovezii achitării integrale pentru

bunurile procurate din partea beneficiarului (f. d. 57-61).

Or, la o asemenea concluzie s-a ajuns fiind trecut cu vederea faptul că datoria

la contractul nr. 2-P/B-1 din 3 septembrie 2007 în mărime de 1630 de euro a fost

indicată atât în certificatul nr. 139 din 1 aprilie 2011, cât și în actul de predare-

primire a bunului imobil în drept de proprietate nr. 139 din 1 aprilie 2011 prin

rectificarea efectuată ulterior de administratorul autorizat Irina Selevestru, fără a fi

stabilit cu certitudine momentul apariției restanței date, precum și modul formării

acesteia.

Mai cu seamă că această rectificare efectuată de administratorul autorizat Irina

Selevestru pe ambele acte, se referă la contractul de investiție 2-P/B-1 din

3 septembrie 2007 a locului de parcare nr. X din imobilul amplasat în mun. XXXXX

or. XXXXX str. XXXXX și nu a apartamentelor nr. X și X din mun. XXXXX or.

XXXXX str. XXXXX, care au fost contractate prin acte distincte.

Aici, instanța de recurs va nota că, deși administratorul insolvabilității

SRL „Rom-Prim”, Irina Selevestru nu recunoaște dreptul de proprietate a Mariei

Dianova asupra bunurilor imobile în litigiu, același administrator al insolvabilității

SRL „Rom-Prim”, Irina Selvestru a depus în instanța de judecată o cerere de validare

a popririi față de terțul poprit Maria Dianova, în care se pretinde că Maria Dianova

ar fi acumulat deja o datorie în sumă de 5620 de euro în baza contractelor de

investiție nr. 2-P/B-1 din 3 septembrie 2007 și nr. 26/B-1 din 3 septembrie 2007

(f. d. 55-56).

Astfel fiind, este evident că instanța de apel a dat o rezolvare unilaterală și

superficială cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului,

în raport cu probele anexate la materialele cauzei și legislația ce guvernează litigiul

în cauză.

Ca urmare, este indubitabil că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns,

având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță.

În respectivul sens, se accentuează că prin neexpunerea de către instanță

asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă dreptul

la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune asupra

tuturor obiecțiilor invocate de către subiecți.

7

Astfel fiind, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia instanței

de apel nu se circumscrie exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în care nu sunt

analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și

probelor din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la legalitate.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Maria Dianova, reprezentată de avocatul

Veaceslav Roșca.

Se casează decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Dianova împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Rom-Prim” cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietatea asupra bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată, cu

remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

8