2ra-1158/20 — interzicerea ridicarii si exploatarii complexului locativ, obligarea demolarii constructiei ridicate si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-1158/20 — interzicerea ridicarii si exploatarii complexului locativ, obligarea demolarii constructiei ridicate si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1158/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Muruianu, A. Malîi, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Liudmila Trikova

și Sandu Ion,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Trikova Liudmila și

Sandu Ion împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Basconslux”, intervenienți

accesorii Primăria mun. Chișinău și Întreprinderea Individuală „Sîrbu Taivi” cu privire la

interzicerea ridicării și exploatării complexului locativ, obligarea demolării construcției

ridicate și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de Trikova Liudmila și Sandu Ion, și s-a menținut hotărârea din 18

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 21 martie 2018 Trikova Liudmila și Sandu Ion au depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Basconslux”, intervenient accesorii Primăria mun. Chișinău cu

privire la interzicerea ridicării și exploatării complexului locativ, obligarea demolării

construcției ridicate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că Trikova Liudmila este proprietarul

bunului imobil – apartamentul nr. XXXXX, cu suprafața de XXXXX m.p., nr. cadastral

XXXXX, amplasat pe str. XXXXX, iar Sandu Ion este proprietarul bunurilor imobile:

apartamentul nr. XXXXX, cu suprafața de XXXXX m.p., nr. cadastral XXXXX și

apartamentul nr. XXXXX, cu suprafața de XXXXX m.p., nr. cadastral XXXXX,

amplasate pe str. XXXXX.

Blocul locativ din str. XXXXX, în care se află apartamentele nr. XXXXX, este

compus din 5 etaje, în vecinătate cu care, compania de construcții „Basconslux” SRL în

prezent efectuează lucrări de construcție.

1

Conform informației plasate pe pagina oficială web a SRL „Basconslux”, aceasta a

demarat lucrările de construcție a unui complex locativ pe str. XXXXX, compus din 11

etaje, cu darea în exploatare la sfârșitul anului 2018.

În urma analizei procesului de executare a lucrărilor de construcție, reclamanții au

constatat că ridicarea și exploatarea ulterioară de către SRL „Basconslux” a complexului

locativ cu 11 etaje din str. XXXXX, a diminuat valoarea și exploatarea obișnuită a

apartamentelor lor.

Consideră că, prin edificarea construcției menționate, va fi limitat accesul luminii

solare în locuințele lor, adică va fi redus semnificativ gradul de iluminare, prin ce se

încalcă în mod flagrant prevederile art. 377 și 379 alin. (1) din Codul civil, (în redacția

legii în vigoare la momentul adresării în judecată), care cert, expres și imperativ stipulează

că, proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă

respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se

consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influențe reciproce.

Proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcții sau instalații

despre care se poate afirma cu certitudine că prezența și utilizarea lor atentează în mod

inadmisibil asupra terenului său.

La fel, va fi îngrădit vizorul din apartamentele lor spre zona verde a sectorului

Ciocana, mun. Chișinău.

Susțin că factorii nominalizați supra vor duce în mod evident la micșorarea

semnificativă a costului pe piață a imobilelor lor.

Au reținut reclamanții că prin cererea din 31 mai 2017, în scopul neadmiterii atentării

inadmisibile asupra locuințelor lor situate pe str. XXXXX, cât și întru înlăturarea

impedimentelor în folosirea acestora, au solicitat companiei de constricții SRL

„Basconslux” încetarea lucrărilor de construcție a complexului rezidențial din str.

XXXXX, cu demolarea construcției deja ridicate, precum și repararea prejudiciului cauzat

ca urmare a atentării inadmisibile asupra apartamentelor nr. XXXXX, amplasate pe str.

XXXXX, ce le aparțin cu drept de proprietate privată.

Deși la 06 iunie 2017 SRL „Basconslux” a recepționat cererea lor, totuși răspuns la

aceasta nu au primit, iar lucrările de construcție în continuare au fost efectuate. În prezent

fiind finisat etajul 10 al complexului locativ în litigiu.

La 09 ianuarie 2018 repetat s-au adresat SRL „Basconslux” cu cerere similară,

înaintând aceleași solicitări.

Prin răspunsul nr. 32-02 din 26 ianuarie 2018, SRL „Basconslux” le-a comunicat că

lucrările de construcție din str. XXXXX, sunt executate în strictă conformitate cu

documentația de proiect, avizată în modul prevăzut de lege.

Au accentuat reclamanții că faptul atentării inadmisibile asupra locuințelor lor s-a

confirmat prin Rapoartele științifico-practice nr. 004/17 din 15 decembrie 2017, nr. 005/17

din 19 decembrie 2017 și nr. 006/17 din 27 decembrie 2017, prin care s-a constatat că SRL

„Basconslux”, construind în baza autorizației de construire nr. 380-c/19 din 22 decembrie

2016 ansamblul rezidențial în apropierea nemijlocită cu apartamentele nr. XXXXX din str.

XXXXX, a încălcat normele de construcții în ce privește iluminarea naturală și de însorire.

2

Conform pct. 2.12 din documentul normativ СниП 2.07.01-89, distanța între

blocurile locative trebuie să fie stabilită în baza calculelor de insolație și iluminare în

conformitate cu normele de insolație și cu normele de iluminare СниП II-4-79.

La cazul speței, calculele în ce privește timpul de însorire au demonstrat că contrar

normelor СниП 2.07.01-89*, în urma construirii și exploatării de către SRL „Basconslux”

în apropierea nemijlocită de blocul locativ din str. XXXXX, a ansamblului rezidențial în

litigiu, în apartamentele nr. XXXXX va apărea umbrirea totală, iar în apartamentul nr.

XXXXX, va fi redus timpul de însorire sub limita normativă stabilită de СниП 2.07.01-

89*.

Mai mult ca atît, calculele iluminatului natural au demonstrat că contrar normelor

NCM C.04.02-2005 „Iluminatul natural și artificial”, în urma construirii de către SRL

„Basconslux” a ansamblului rezidențial în apropierea nemijlocită de blocul locativ din str.

XXXXX, în apartamentele nr. XXXXX din blocul locativ respectiv, valorile reale ale

iluminatului natural vor fi reduse sub limita normativă stabilită de NCM C.04.02-2005.

Astfel, conform rapoartelor științifico-practice sus enunțate, cu certitudine s-a stabilit

faptul că ridicarea de către pârâtă, în baza autorizației de construire nr. 380-c/16 din 22

decembrie 2016 a ansamblului rezidențial și exploatarea ulterioară a acestuia, va diminua

exploatarea obișnuită a apartamentelor lor, ceea ce se califică ca atentare vecină

inadmisibilă.

Cu atît mai mult, conform art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010, (în redacția legii în vigoare la

data adresării în judecată), certificatul de urbanism pentru proiectare se elaborează și se

emite în baza cererii, în care se indică locul amplasării imobilului/terenului și la care se

anexează, în original și în copii, următoarele documente: acordul autentificat notarial al

coproprietarilor de imobil/teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul

executării lucrărilor de construcție și în perioada exploatării obiectului construit.

La fel, din dispozițiile art. 379 alin. (1) din Codul civil, rezultă că obligativitatea

anexării acordului vecinilor apare în cazul în care ridicarea sau exploatarea construcției

atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al vecinului, de care acesta

dispune în privința terenului sau altui imobil.

Prin atentare inadmisibilă se înțelege imixtiunea exercitată prin lucrările menționate

asupra unui din atributele dreptului de proprietate al vecinului, care nu poate fi primită,

acceptată în condițiile de normalitate a relațiilor de conviețuire socială.

Consideră Trikova Liudmila și Sandu Ion că SRL „Basconslux” a obținut certificatul

de urbanism contrar dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010, în lipsa acordului lor în

calitate de proprietari ai apartamentelor nr. XXXXX din str. XXXXX, dat fiind faptul că

construcția planificată, aflându-se în nemijlocită vecinătate de locuințele lor, le afectează

interesele, atât în procesul de executare a lucrărilor de construcție, cât și ulterior în

perioada exploatării complexului locativ în litigiu.

În contextul expus, au solicitat Trikova Liudmila și Sandu Ion admiterea acțiunii,

interzicerea ridicării și exploatării a complexului locativ din str. XXXXX, construit de

SRL „Basconslux” în baza autorizației de construire nr. 380-c/16 din 22 decembrie 2016,

3

cu obligarea pârâtei să demoleze pe cont propriu construcția deja ridicată, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 04 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu ÎI „Sîrbu Taivi”.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Trikova Liudmila și Sandu Ion a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 27 septembrie 2019 Liudmila Trikova și Ion Sandu au depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 02 decembrie 2019 au prezentat

apelul motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii din 18

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii integral, precum și încasarea sumei de 175 de lei cu titlu de taxă de stat

pentru fiecare apelant în parte.

Prin decizia din 05 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Liudmila Trikova și Ion Sandu, și s-a menținut hotărârea din 18 septembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile prin

faptul că terenul cu suprafața de XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX, amplasat pe str.

XXXXX, situat în vecinătate cu lotul de pământ, pe care este amplasat blocul locativ din

str. XXXXX, din care fac parte apartamentele în litigiu nr. XXXXX, ce aparțin cu drept de

proprietate privată Liudmilei Trikova și Ion Sandu, constituie proprietate municipală și a

fost dat în arendă ÎI „Sîrbu Taivi” în baza contractului de arendă nr. XXXXX din 26

ianuarie 2015, cu destinația de construire a unui bloc locativ.

La 11 mai 2015 între ÎI „Sîrbu Taivi” și compania de construcții „Basconslux” SRL a

fost încheiat contract de societate civilă nr. XXXXX, prin care s-au angajat să verse

contribuțiilor lor și să lucreze împreună, fără a împărți între ei foloasele și pierderile, în

scopul construcției unui complex locativ pe adresa XXXXX.

Prin autorizația de construire nr. 380-c/16 din 22 decembrie 2016, Primăria mun.

Chișinău a autorizat SRL „Basconslux” executarea lucrărilor de construire a ansamblului

imobiliar, cu parcare auto subterană, cu regimul pe verticală S+P+14E în XXXXX,

conform prevederilor certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 428/15 din 04 august

2015.

Totodată, Primăria mun. Chișinău la 02 noiembrie 2018 a eliberat SRL „Basconslux”

autorizația de construire nr. 616-c/18, prin care a autorizat executarea lucrărilor de

definitivare a construirii ansamblului rezidențial, cu parcare subterană, cu regimul pe

verticală S+P+9E+M (cu rectificarea datelor din autorizația de construire nr. 380-c/16 din

22 decembrie 2016, cu referire la regimul de înălțime proiectat; autorul și numărul

proiectului de execuție) în XXXXX.

Au notat instanțele de judecată că SRL „Basconslux” și ÎI „Sîrbu Taivi” dispun de

acte administrative legale, valabile pentru edificarea imobilului locativ în litigiu, care nu

au fost contestate de către reclamanții Liudmila Trikova și Ion Sandu, acestea în

continuare producând efecte juridice.

Au menționat instanțele de judecată că în situația în care certificatul de urbanism

pentru proiectare și autorizațiile de construire sunt valabile și necontestate, acestea produc

4

o prezumție puternică că imobilul este edificat în condiții legale, iar reclamanții nu au

prezentat probe incontestabile care să demonstreze contrariul.

Au accentuat instanțele de judecată că blocul locativ în litigiu a fost practic finalizat,

fiind ridicate 10 etaje (niveluri) din 11, iar reclamanții Liudmila Trikova și Ion Sandu prin

acțiunea înaintată au solicitat interzicerea ridicării și exploatării complexului locativ din

str. XXXXX, construit de către SRL „Basconslux” și ÎI „Sîrbu Taivi”, pe terenul cu

suprafața de XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX, în baza autorizațiilor de construire nr.

380-c/16 din 22 decembrie 2016 și nr. 616-c/18 din 02 noiembrie 2018, cu obligarea

demolării pe cont propriu a construcției în litigiu ridicate.

Au considerat instanțele de judecată că având în vedere faptul că edificarea

imobilului cu destinație de bloc locativ a fost realizată în baza actelor administrative

eliberate în strictă conformitate cu legislația în vigoare și fără abateri de la proiectul

autorizat, împrejurare care exclude caracterul ilegal al lucrărilor de construire, demolarea

construcției în litigiu poate să aducă atingere, fără nici o justificare rezonabilă, a dreptului

de proprietate a SRL „Basconslux” și ÎI „Sîrbu Taivi” asupra acestui imobil, constituind

astfel o violare a art. 46 și art. 127 din Constituția Republicii Moldova, de rând cu art. 1

din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale ce vizează protecția proprietății.

Nu a fost reținut argumentul reclamanților Liudmila Trikova și Ion Sandu precum că

construcția în litigiu a fost edificată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. d) Legea

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții nr. 163 din 09 iulie 2010, adică fără

acordul lor, autentificat notarial, la obținerea certificatului de urbanism pentru proiectare

nr. 428/15 din 04 august 2015, or, alegația respectivă rezultă din interpretarea eronată a

cadrului legal care impune un asemenea acord doar din partea coproprietarilor de

imobil/teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de

construcție și în perioada exploatării obiectului construit, iar părțile implicate în acest

litigiu, în mod evident, nu au calitatea de coproprietari.

Cu atât mai mult, dispoziția prevăzută la lit. d) al alin. (1) art. 3 din Legea nr. 163 din

09 iulie 2010, la data judecării prezentei cauze, a fost abrogată prin Legea nr. 3 din 06

februarie 2020, în vigoare din 21 februarie 2020.

Nu a fost reținut nici argumentul apelanților/reclamanți precum că ilegalitatea

autorizației de construire nr. 616-c/18 din 02 noiembrie 2018 a fost confirmată prin

răspunsul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. l9/3482/AST din 01 noiembrie 2019,

întrucât în privința legalității sau ilegalității actelor administrative emise de autoritățile

publice urmează să fie constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dar nu prin

opinia unei alte autorități publice.

La fel, a fost considerat neîntemeiat argumentul Liudmilei Trikova și Ion Sandu

referitor la atentarea inadmisibilă în accepțiunea art. 379 din Codul civil, or, reclamanții nu

au prezentat probe incontestabile, prin care s-ar demonstra cu certitudine faptul că

prezența și utilizarea construcției edificată de SRL „Basconslux” și ÎI „Sîrbu Taivi”

atentează în mod inadmisibil asupra locuințelor acestora, precum și că afectarea

inadmisibilă s-a produs în mod evident.

De asemenea, instanțele de judecată nu au luat în considerare nici Rapoartele

științifico-practice nr. 004/17 din 15 decembrie 2017, nr. 005/17 din 19 decembrie 2017 și

5

nr. 006/17 din 27 decembrie 2017, cu privire la normele de construcții în ceea ce privește

iluminarea naturală și de însorire, dobândite de reclamanți pe cale extrajudiciară.

La acest subiect instanțele de judecată au reținut că părțile în litigiu s-au opus numirii

unei expertize judiciare, iar prin prisma art. 26, 27 din Codul de procedură civilă, care

instituie principiile privind contradictorialitatea și egalitatea părților în drepturile

procedurale și disponibilitatea în drepturi a participanților la proces, combinate cu art. 148

alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stipulează că pentru elucidarea unor aspecte

din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute

în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea unei expertize, la

cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din

oficiu, actele reviziei ori ale inspecțiilor departamentale, precum și raportul scris al

specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză și nici exclude necesitatea efectuării

expertizei în aceeași problemă.

Mai mult ca atît, în speță, obiectul litigiului nu acordă dreptul și nici nu obligă

instanța de judecată să dispună din oficiu numirea unei expertize în construcții.

Subsecvent, instanțele de judecată au notat că, în temeiul art. 2 din Legea privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție, autorizația de construire - este act, eliberat

de către emitent, prin care se autorizează executarea lucrărilor de construcție în temeiul și

cu respectarea certificatului de urbanism pentru proiectare și a documentației de proiect

elaborate și verificate, iar conform art. 13 din aceiași lege, la eliberarea unei astfel de

autorizații se pot impune unele condiții ce țin de protecția proprietăților din vecinătate.

Au conchis instanțele de judecată că în situația în care Liudmila Trikova și Ion Sandu

nu au probat contrariul, se deduce faptul că în speță autoritățile emitente au avut în vedere

și protecția proprietăților din vecinătate.

Referitor la alegațiile reclamanților precum că ridicarea și exploatarea ulterioară a

complexului locativ cu 11 etaje din str. XXXXX, va diminua în continuare valoarea și

exploatarea obișnuită a apartamentelor lor, deoarece va fi limitat accesul luminii solare în

apartamentele lor, care vor fi afectate de iluminare solară insuficientă, adică va fi micșorat

considerabil iluminatul natural al apartamentelor, cu reducerea semnificativă a gradului de

iluminare/insolare, precum și va îngrădit vizorul din apartamente prin închiderea priveliștii

frumoase spre zona verde a sectorului XXXXX, factori care va atenta neproporțional

asupra apartamentelor, inclusiv prin micșorarea semnificativă a costului pe piață al

acestora, instanțele de judecată ierarhic inferioare au indicat că elementele și soluțiile

arhitecturale și de urbanism contemporane, care vizează un municipiu, mai ales cu statut

de capitală a țării, urmărind un interes public major de asigurare a populației cu spațiu

locativ, nu exclud posibilitatea ca blocurile locative să reducă reciproc, într-o măsură

rezonabilă, iluminatul natural al apartamentelor din imobilele învecinate, inclusiv să

reducă priveliști frumoase spre zonă verde sau spre alte peisaje naturale ori artificiale.

La 03 iulie 2020 Liudmila Trikova și Ion Sandu au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 05 martie

2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii,

precum și încasarea sumei de 225 de lei taxa de stat pentru fiecare recurent în parte.

6

În motivarea recursului Liudmila Trikova și Ion Sandu au invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

Consideră recurenții că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu erau în drept să

aplice prevederile art. 148 din Codul de procedură civilă și să constatate netemeinicia

acțiunii prin faptul că nu au solicitat dispunerea expertizei, obligativitatea efectuării căreia,

nu este stabilită prin lege.

Instanțele de judecată nu au ținut cont de Rapoartele științifico-practice nr. 004/17 din

15 decembrie 2017, cu anexa la acesta din 14 ianuarie 2019, nr. 005/17 din 19 decembrie

2017 cu anexa din 16 ianuarie 2019 și nr. 006/17 din 27 decembrie 2017 cu anexa la acesta

din 11 ianuarie 2019, cât și prin declarațiile specialistului V. Ivanov, audiat în ședința

primei instanțe, care a confirmat faptul că ridicarea de către SRL „Basconslux” și

exploatarea ulterioară a ansamblului rezidențial pe terenul nr. cadastral XXXXX, situat în

XXXXX, a diminuat și va diminua în continuare valoarea și exploatarea obișnuită a

apartamentelor lor, deoarece intimata/pârâtă la construirea ansamblului rezidențial, în

nemijlocita apropiere cu blocul locativ din str. XXXXX, nu a respectat normele de

construcție în ce privește timpul de însorire, stabilite de СниП 2.07.01-89*, precum și cele

în ce privește iluminatul natural stabilite de NCM C.04.02:2017, ca urmare în

apartamentul nr. 29 timpul real de însorire s-a micșorat sub limita minimă normală, iar în

apartamentele nr. 2 și 5 a apărut umbrirea totală, fiind reduse sub limita normativă stabilită

și valorile reale ale iluminatului natural, ceea ce se califică ca atentare vecină inadmisibilă

prevăzută de art. 377, 379 din Codul civil.

La fel, instanțele de judecată au ignorat răspunsul Agenției Naționale pentru Sănătate

Publică, prin care s-a probat faptul că insuficiența iluminatului în încăperile de locuit în

litigiu creează o seria de consecințe precum oboseală, scăderea capacității de muncă,

apariția unor tulburări de vedere sau chiar afecțiuni ca miopia. Micșorarea sub limita

permisă a timpului de însorire a nivelului de iluminare naturală a încăperilor de locuit,

favorizează apariția dereglărilor de metabolism în organismul uman, apariția unor maladii,

scăderea imunității, agravarea bolilor cronice și stării psiho-emoționale.

Totodată, instanța de apel nu s-a expus asupra raportului „Auditului conformității

evidenței înregistrării și gestionării patrimoniului public, precum și a impozitării bunurilor

imobile”, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 2 din 13 februarie 2018, din care

reiese că conform Regulamentului local de urbanism al orașului Chișinău, aprobat prin

decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 22/40 din 25 decembrie 2008, terenul cu suprafața

de XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX, este amplasat în zona cu codul „C7”, destinată

prestării serviciilor, fiind incompatibilă cu zona locativă, ceea ce nu permite construcția

blocurilor de locuințe.

Instanța de apel nu a ținut cont nici de prevederile pct. 2 din decizia nr. 10/32-5 din

09 decembrie 2014 a Consiliului mun. Chișinău, din care rezultă că ÎI „Sîrbu Taivi” i-a

fost permisă valorificarea terenului cu nr. cadastral XXXXX din str. XXXXX, în scopul

construcției, doar cu condiția elaborării din contul beneficiarului al Planului Urbanistic

Zonal cu privire la modificarea codului de reglementare urbanistic și aprobarea acestuia de

7

către Consiliul mun. Chișinău, care până în prezent așa și nu a fost aprobat de către

Consiliul mun. Chișinău, nefiind modificat nici codul terenului.

La fel, au fost ignorate prevederile pct. 4 al certificatului de urbanism nr. 428/15 din

04 august 2015, din care rezultă că proiectul de execuție, în lipsa căruia nu pot fi începute

lucrările de construcție, urma să fie prezentat spre aprobare arhitectului-șef al mun.

Chișinău doar după modificarea destinației terenului cu nr. cadastral XXXXX și

schimbării codului de reglementare urbanistică, cu însoțirea avizului din partea Centrului

de Sănătate publică mun. Chișinău, ceea ce până în prezent nu a fost executat.

Instanța de apel nu a luat în calcul răspunsul nr. 01/3147 din 17 octombrie 2018 al

Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, prin care s-a confirmat faptul că Centrul de

Sănătate Publică Chișinău a avizat în modul stabilit repartizarea lotului de pământ pentru

construirea ansamblului rezidențial din str. XXXXX (beneficiar SRL „Basconslux”) doar

cu condiția aprecierii amplasării și limitelor planimetrice a obiectivului menționat în baza

calculelor de însorire și iluminare naturală, față de clădirile învecinate, la etapa de

proiectare. Pe când, cererea pentru examinarea proiectului de execuție (documentația

completă inclusiv calculele de însorire și iluminare naturală) la Centrul de Sănătate

Publică Chișinău, până în prezent nu a parvenit.

Din răspunsul enunțat rezultă că Proiectul de execuție privind construirea blocurilor

locative pe terenul cu nr. cadastral XXXXX nu a fost avizat de către Centrul de sănătate

publică din mun. Chișinău, la care nu au fost anexate calculele de însorire și iluminare

naturală, față de clădirile învecinate existente, în special față de blocul locativ din str.

XXXXX.

De asemenea, nu au fost luate în considerare nici explicațiile specialistului Valeriu

Ivanov, care în ședința primei instanțe, a confirmat că ridicarea de către compania

„Basconslux” SRL și exploatarea ulterioară a ansamblului rezidențial pe terenul cu nr.

cadastral XXXXX, situat pe str. XXXXX, a diminuat și va diminua în continuare valoarea

și exploatarea obișnuită a apartamentelor lor, or, intimata/pârâtă la construirea ansamblului

rezidențial în litigiu în nemijlocita apropierea de blocul locativ din str. XXXXXX, unde

sunt amplasate locuințelor lor, nu a respectat normele de construcții în ce privește timpul

de însorire și iluminatul natural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 05 martie 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa Liudmilei Trikova și Ion Sandu la 22 mai 2020 (f.d. 181, vol. I).

La 25 mai 2020 Trikova Liudmila a recepționat copia deciziei instanței de apel (f.d.

192, vol. II), însă nu se atestă date când recurentul Ion Sandu a recepționat-o.

Totodată, din conținutul cererii de recurs rezultă că ambii recurenți au recepționat

decizia integrală a instanței de apel la 25 mai 2020.

Astfel, recursul declarat la 03 iulie 2020, este în termen.

La 15 iulie 2020 în adresa SRL „Basconslux”, Primăriei mun. Chișinău și ÎI „Sîrbu

Taivi” a fost expediată copia recursului declarat de Liudmila Trikova și Ion Sandu, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d. 194).

8

La 29 iulie 2020 SRL „Basconslux” a depus referință, solicitând să fie considerat

inadmisibil recursul declarat de Liudmila Trikova și Ion Sandu, deoarece acesta este

declarativ, or, temeiurile invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, care să justifice

ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din

referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liudmila Trikova și Ion Sandu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

9

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de Liudmila Trikova și Ion Sandu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Liudmila Trikova și Ion Sandu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Liudmila Trikova și Ion Sandu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

10