2ra-1541/20 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1541/20 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1541/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: L. Mitrofan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

4 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ruslan Țopa și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Țopa

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Procuratura Generală și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, procuratură și instanța de judecată,

împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 aprilie 2018, Ruslan Țopa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Procuratura Generală și Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat încasarea

sumei de 395 460 de lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 600 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organului de urmărire

penală, procuratură, instanță de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 20 martie 2008 de către SUP CSP

Buiucani, mun. Chișinău a fost pornită cauza penală în baza art. 2171 alin. (4) lit.

d) Cod Penal. Conform învinuirii aduse, exercitând funcția de inspector superior al

Direcției Misiuni Speciale a Ministerului Afacerilor Interne i-a fost încriminată

comitere infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 2171 alin. (4) lit. b), c) și

d) din Cod penal și ca urmare a fost pus sub învinuire la 29 martie 2008.

Pe parcursul examinării cauzei penale, perioada totală de executare a arestului

a durat 15 luni și 13 zile, de la 26 martie 2008 până la 5 decembrie 2008 fiind

deținut în stare de arest preventiv în cadrul izolatorului de detenție provizorie al

Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, iar în perioada 5

decembrie 2008 - 8 iulie 2009 deținut în stare de arest preventiv în Penitenciarul

nr. 13.

Reclamantul a mai menționat că prin decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții

de Apel Chișinău a fost achitat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42,

alin. (5), 46, 2171 alin. 4) lit. b), c) și d) Cod penal din motiv că fapta nu a fost

comisă de inculpat.

1

Totodată, a fost achitat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin.

(3) lit. e) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii,

decizie menținută și de Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 30 mai 2018.

Reclamantul a reiterat că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.

165ef din 18 aprilie 2008, Ruslan Țopa a fost suspendat din funcția deținută la

demersul Procuraturii Generale din 9 aprilie 2018, ca efect a pornirii urmăririi

penale.

Ulterior, la 15 martie 2019 prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.

37ef cu privire la revenirea în exercițiul funcției, a fost restabilit.

A considerat că acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești pe parcursul examinării cauzei penale s-

au răsfrânt negativ asupra stării materiale a familiei, având 2 copii și fiind unicul

întreținător, a fost lipsit de sursele financiare din momentul reținerii, 26 martie

2008 și până la restabilirea în funcție, 15 martie 2019, astfel fiind lipsit de

posibilitatea de a munci și de a primi salariu, care îi dădeau posibilitatea de a-și

întreține familia, cauzându-i-se un prejudiciu material considerabil.

Conform certificatului eliberat de Ministerul Afacerilor Interne din 01

octombrie 2018 privind salariul și alte venituri realizate pe lunile decembrie 2007,

ianuarie, februarie 2008, se confirmă că Ruslan Țopa a avut un salariu mediu în

sumă de 2 181,62 de lei. Astfel suma prejudiciului material cauzat pe perioada

arestării și ulterior suspendării ilegale din funcție constituind suma de 286 883 de

lei.

De asemenea, reclamantul a reiterat că urmează a fi încasat și coeficientul de

inflație, rata inflației, care pentru perioada respectivă constituie suma de 108 577

de lei.

A mai invocat că prejudiciul moral urmează a fi încasat deoarece i-a fost

cauzat urmare a „trăirilor emoțiilor negative în urma tragerii ilegale la răspunde

penală, fiind permanent stresat ca rezultat al suferințelor și nervozităților suportate

în cadrul multiplelor interogări pe parcursul procesului penal care a durat o

perioadă îndelungată de timp și nemijlocit aflarea în arest o perioadă de 15 luni și

13 zile”. Din cauza suspendării din funcție a fost lipsit de salariu de funcție, care

era pentru el și membrii familiei sale unica sursă de venit, acest fapt constituind și

un risc sporit de desfacere a căsătoriei din lipsă de venit.

Reclamantul a notat că activând în funcție de inspector superior al Direcției

Misiuni Speciale a Ministerului Afacerilor Interne, prin urmărirea penală ilegală i-a

fost lezată demnitatea și reputația profesională în cadrul colectivului de muncă, iar

gravitatea acestei situații este esențială pentru sine ca personalitate.

Astfel, reclamantul a considerat că ilegal a fost tras la răspundere penală și ca

urmare statul urmează să îi achite o despăgubire morală în mărime de 600 000 de

lei în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Prin hotărârea din 28 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a admis parțial acțiunea. S-a încasat din contul statului prin intermediul

Ministerului Justiției în contul lui Ruslan Țopa suma de 395 460 de lei cu titlul de

prejudiciul material și suma de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest

cererea s-a respins ca neîntemeiată.

2

Prin decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de Ruslan Țopa, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală și s-a menținut hotărârea din 28 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că din conținutul cadrului

legal aplicabil speței rezultă faptul că cererea de chemare în judecată depusă de

Ruslan Țopa este întemeiată și derivă din prevederile art. 3, 6 lit. a) al Legii nr.

1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii instanțelor

judecătorești care reglementează că, dreptul la repararea prejudiciului, inclusiv

moral în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii

definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

Astfel, Colegiul a constatat că instanța de fond just și întemeiat a dispus

încasarea în beneficiul lui Ruslan Țopa a prejudiciului material în sumă de 395 460

de lei, deoarece acesta din momentul suspendării din funcție în legătură cu inițierea

cauzei penale, 26 martie 2008 și până la emiterea ordinului nr. 37ef din 15 martie

2019, cu privire la revenirea în exercițiul funcției a fost lipsit de posibilitatea de a

munci și a beneficia de veniturile provenite din salariu.

Instanța de apel, reieșind din reglementările art. 7 lit. a) al Legii nr. 1545, în

speță a constatat cu certitudine existența temeiului legal de încasare a prejudicial

material, cauzat urmare a suspendării din funcție a apelantului pentru perioada

procedurilor penale demarate în privința sa (26 martie 2008 – 15 martie 2019), care

urmare a emiterii în privința ultimului a unei decizii judiciare de achitare – sau

constatat a fi ilicite. Or, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul

stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a

sentinței de achitare.

În suportul concluziei enunțate, instanța de apel a reținut și proba confirmată

prin ordinul nr. 37ef din 15 martie 2019 cu privire la revenirea în exercițiul funcției

a lui Ruslan Țopa, prin care a fost abrogat ordinul Ministerului Afacerilor Interne

nr.165 ef din 18 aprilie 2008, în partea ce se referă la suspendarea provizorie și

eliberarea din funcția de inspector superior al Secției Misiuni Speciale a Direcției

Misiuni Speciale a Ministerului Afacerilor Interne a locotenentului-major de poliție

Ruslan Țopa. S-a restabilit locotenentul-major de poliție Ruslan Țopa în funcția de

inspector superior al Secției Misiuni Speciale a Direcției Misiuni Speciale a

Ministerului Afacerilor Interne, considerându-l revenit în exercițiul funcției

deținute.

Cu referire la pretenția apelantului privind încasarea sumei de 500 000 de lei

cu titlu de diferența între prejudicial moral încasat de prima instanță, Colegiul a

respins-o ca neîntemeiată, or, suma de 100 000 de lei reprezintă o măsură

reparatorie corectă, pentru suferințele pricinuite apelantului sub aspectul tragerii

ilegale la răspundere penală, fiind o sumă rezonabilă și echitabilă care corespunde

prejudiciului real și efectiv produs lui Ruslan Țopa, conducându-se de prevederile

Legii nr. 1545, a Codul civil, cât și prevederile art. 5 Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului.

La 15 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Ruslan Țopa a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi soluții de admitere a acțiunii în

sensul declarat.

3

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

au încălcat normele de drept material și procedural, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au interpretat eronat legea precum și probele prezentate, iar erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 5 octombrie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu pronunțarea unei noi soluții de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că atât instanța de fond cât și instanța de

apel urma să indice expres care anume act normativ justifică răspunderea statului.

Mai mult ca atât, a specificat că instanța de apel nu a luat în considerare

hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 24 decembrie 2012, care

prevede că examinarea corectitudinii procedurii penale nu ține de competența

instanței civile, deoarece aceste chestiuni urmează a fi decise în cadrul procedurilor

penale.

Totodată, s-a menționat că prevederile Legii nr. 1545 nu acordă dreptul în

mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un

prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este important ca instanța

să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei reparații, aceasta să

nu fie teoretică și iluzorie.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 iulie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 04 septembrie 2020 (f.d. 28-30, Vol. II).

Astfel, recursurile declarate la 15 septembrie 2020 și la 5 octombrie 2020 sunt

în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 25 septembrie 2020 și la 9 octombrie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr.

2ra-1541/2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia

cererilor de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o

lună de la data recepționării (f.d. 39, 47 vol. II).

Astfel, la 1 noiembrie 2020, Ministerul Afacerilor Interne a depus referință,

prin care a solicitat declararea ca inadmisibilă a recursului declarat de Ruslan

Țopa.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ruslan Țopa și de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile ca

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ruslan Țopa și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de Ruslan Țopa și de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ruslan Țopa și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6