2ra-1539/20 — partajarea averii

2ra-1539/20 — partajarea averii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1539/2020

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud.A.Cazacliu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A.Panov, L.Pruteanu, I.Țurcan)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Verdeș Ion, reprezentat de

avocatul Russ Sergiu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Verdeș Aliona

împotriva lui Verdeș Ion cu privire la partajul averii comune în devălmășie,

împotriva deciziei din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 iunie 2016 Verdeș Aliona, reprezentată de avocatul Maria Goncear a

depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Verdeș Ion cu privire la

partajul averii comune în devălmășie.

În motivarea acțiunii a indicat reclamanta Verdeș Aliona că s-a căsătorit în

anul 1991 cu pîrîtul. Din cauza relațiilor de ostilitate, apărute între ei, căsătoria a

fost desfăcută la 06 iulie 2003. Din viața conjugală au trei copii care în prezent au

atins majoratul.

A notat că pe parcursul vieții conjugale cu pîrîtul au agonisit avere, care le

aparține ambilor cu drept de proprietate.

În martie 1992, prin Decizia primăriei Cruglic, raionul Criuleni, le-a fost

atribuit familiei lor nou formată un lot de teren pentru construcții cu suprafața de

0,1387 ha.

Construcția casei au început-o în anul 1991, iar în anul 1992 au trecut cu

traiul în casă, casa fiind finisată în anul 1995.

În anul 2014, pîrîtul, fără acordul ei, a înregistrat casa, care au construit-o

împreună și care aparține ambilor cu drept de proprietate în Registrul Bunurilor

Imobile la OCT Criuleni ÎS „Cadastru”.

A menționat că după desfacerea căsătoriei, din cauza comportamentului urît,

a fost nevoită să plece la muncă în Federația Rusă.

La solicitările reclamantei de a partaja averea benevol, pîrîtul refuză

categoric.

1

A solicitat reclamanta recunoașterea averii comunie în devălmășie și

partajarea în natură, în 2 părți egale, între ea și Verdeș Ion, cu atribuirea a cîte ½

cotă parte din imobilul: casa de locuit individuală cu nr.cadastral XXXXX și

terenul aferent casei cu suprafața de 0,1387 ha, care se află în XXXXX și

încasarea cheltuielilor de judecată.

La 28 septembrie 2017 avocatul Sergiu Russ a depus acțiune reconvențională

în interesele pîrîtului Verdeș Ion.

În motivarea acțiunii, reprezentantul pîrîtului a indicat că în fapt, căsătoria

între Verdeș Ion și Verdeș Aliona a fost desfăcută la data de 06 iulie 2003, din

motivul comportamentului amoral al pîrîtei Verdeș Aliona. Pe parcursul

convețuirii în căsătorie foștii soți Verdeș Ion și Verdeș Aliona au dobîndit în

proprietate comună în devălmășie un lot de teren pentru construcții pe teritoriul

XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX și suprafața de 0,1387 ha.

Pe terenul indicat, în anul 1992 de către soții Verdeș a fost inițiată construcția

unei case de locuit. La momentul divorțului, în anul 2003, casa în litigiu era

finisată doar parțial și în special doar unele camere a demisolului, în care locuia

familia Verdeș la acea perioadă, iar în camerele de la demisol lucrările au fost

executate în condițiile insuficienței de resurse financiare, pereții din interior fiind

din lut și var. Nu exista în casă la acel moment apeduct, canalizare, sistem de

încălzire, baie, etc. Nu existau toate construcțiile auxiliare, gardul poarta, fîntîna,

etc, care există astăzi. Parterul casei în 2003 era absolut nelocuibil, pereții și podul

fiind doar din lut. Ferestrele și ușile casei la momentul divorțului în 2003 erau din

lemn, ieftine și de o proastă calitate, podeaua era betonată.

A menționat că după divorț Verdeș Aliona nu a întreprins careva acțiuni

pentru a-și revendica copiii de la fostul soț, sau o parte din casa în litigiu și a

părăsit familia, plecînd la trai permanent în Federația Rusă, unde și-a format o

nouă familie în concubinaj. Cele trei fetițe minore, au rămas cu tatăl Verdeș Ion,

care de unul singur s-a ocupat de creșterea, întreținerea, înrijirea și educația lor.

În anul 2006, după trei ani de la divorț, Verdeș Ion văzând că fosta soție

absolut nu se interesează de soarta copiilor și starea casei lor nefinisate, a efectuat

investiții mari în vederea finisării și renovării locuinței. Din acea casă, pe care au

început să o construiască împreună, a rămas doar temelia și carcasul pereților din

piatră, restul fiind totul schimbat și renovat și anume: în anul 2006 a fost dat jos

de pe pereții demisolului tincuiala din lut, pereții fiind ticuiți dinnou cu ciment și

materiale din gips. A fost demolată podeaua veche și turnată o nouă podea

deasemenea din ciment. A fost construită soba de la demisol; în anul 2007 a fost

clădită baia finlandeză, a fost construit garajul și instalate porțile, a fost tincuit

gardul; în anul 2008 a fost săpată fîntîna, a fost dat jos tot stratul de lut de pe

pereții de la parter, a fost tincuiți cu ciment tot parterul și fiind turnată podeaua

parterului deasemena din ciment; în anul 2009 a fost construită soba de la parter,

au fost procurată piatra de calcar pentru mansardă și cărămidă; în anul 2010 au

fost executate tavanurile casei din gipscarton și au fost tincuiți cu materiale de

finisare moderne tavanurile și toți pereții. A fost construită mansarda. Au fost

procurate uși noi interioare pentru întreaga casă; în anul 2011 s-a construit

construcția auxiliară bucătăria de vară, s-au schimbat ferestrele la tot parterul; în

anul 2012 în casă a fost instalat sistemul de apeduct, a fost făcută canalizarea. A

2

fost turnată cu ciment ograda. Au fost mobilate 2 odăi de la parter. A fost

construită scara de la mansardă, a fost instalată balustrada la balcon. A fost pusă

gresia și faianța la bazinul nou construit și în baie; în anul 2013 a fost finisată baia

filandeză cu bazin. A fost procurat cazan și cabină de duș. A fost instalat cazan la

parterul casei. A fost mobilată o odaie de la parter; în anul 2014 a fost tincuită

bucataria de vară și turnate din ciment podelele. A fost tincuit gardul de la întreaga

gospodărie, au fost schimbate porțile la beci. A fost executată din nou sistema de

încălzire din casă. În anul 2015 a fost instalat acoperișul la mansardă și bucataria

de vară. A fost executat din lemn natural tavanul de la parter. A fost reparat

balconul casei; în anul 2016 a fost finisat gardul și instalată plasă metalică. A fost

procurată și instalată poartă nouă. A fost tincuită fața demisolului din fața casei.

A relatat că Veredeș Aliona tot acest răstimp de după divorțul din anul 2003

și pînă în prezent a locuit în Federația Rusă, unde are formată o nouă familie, iar

în casa în litigiu nu a mai călcat niciodată de peste 14 ani. Tot acest răstimp Verdeș

Aliona nu a contribuit cu nimic nici la finisarea construcție casei și nici la

întreținerea copiilor săi minori. La momentul de față în casa în litigiu locuiește

doar Verdeș Ion și cele trei fiice ale sale, care au atins majoratul.

A declarat că dorește să partajeze averea comună cu fosta soție, deoarece

acțiunea intentată de ultima și starea existentă îi provoacă incertitudine prin faptul

că de mulți ani doar el exclusiv investește sume importante de bani în finalizarea

construcției, însă de iure și pîrîta Verdeș Aliona are dreptul ½ din tot imobilul în

litigiu, ceea ce este absolut inechitabil.

A susținut Verdeș Ion că are tot dreptul, să pretindă la o cotă-parte mai mare

din averea comună în devălmășie la partajare și anume din casa cu nr. cadastral

XXXXX.

Deasemenea, deoarece reclamantul Verdeș Ion și pîrîta Verdeș Aliona

locuiesc separat deja de peste 14 ani, iar după divorț Verdeș Aliona a fost absolut

indiferentă față de imobilul în litigiu, consideră că ar fi echitabil ai atribui lui

Verdeș Ion în natură întregul bun imobil în litigiu, iar acesta să achite fostei soții

o sultă bănească.

A solicitat partajarea între foștii soți Verdeș Ion și Verdeș Aliona a lotului

de teren pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX și suprafața de 0,1387 ha,

precum și a casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX amplasate pe teritoriul

XXXX, care le aparține cu drept de proprietate comună în devălmășie cu

atribuirea reclamantului Verdeș Ion din casa de locuit cu nr.cadastral XXXXX a

unei cote-păți mai mari și respectiv pîrîtei Verdeș Aliona a unei cote-păți mai mici

și, respectiv, cîte ½ cotă-parte din terenul aferent casei; - atribuirea în natură

reclamantului Verdeș Ion a întregii case de locuit cu nr. cadastral XXXXX și a

terenului aferent, împreună cu toate construcțiile auxiliare existente cu obligarea

acestuia să achite Alionei Verdeș o sultă bănească în mărime de 1/2 din valoarea

terenului în litigiu, precum și o parte mai mică din valoarea casei de locuit; -

recunoașterea ca fiind proprietate personală a lui Verdeș Ion a tuturor anexelor și

construcțiilor auxiliare, care au fost construite de către ultimul pe terenul cu nr.

cadastral XXXXX, după divorțul cu Verdeș Aliona în anul 2003.

Prin hotărârea din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Criuleni (sediul Central) s-a

respins cererea reconvențională a lui Verdeș Ion împotriva Alionei Verdeș cu

3

privire la recunoașterea dreptului de prtoprietate individuală asupra bunului și

partajul averii ca neîntemeiată. S-a admis acțiunea avocatului Maria Goncear în

interesele reclamantei Verdeș Aliona împotriva lui Verdeș Ion cu privire la

recunoașterea bunului proprietate comună în devălmăție și partajul averii comune

în devălmășie ca întemeiată.

S-a recunoscut casa de locuit și terenul aferent casei din XXXXX, cu număr

cadastral XXXXX proprietate comună în devălmășie a soților Aliona Verdeș și

Verdeș Ion.

S-a partajat bunurile proprietate comună în devălmășie a soților Aliona Verdeș

și Ion Verdeș și anume casa de locuit și terenul aferent casei din XXXXX, cu

număr cadastral XXXXX în cote-părți egale și s-a determinat în proprietate

conform variantei de partaj stabilită prin Raportul de constatare a variantelor de

partajare a bunului imobil nr.15 din 06.12.2018 după cum urmează:

-după Aliona Verdeș partea a II din casă cu în valoare de 45 359 de lei

compusă din încăperea nr. 1, 2 și 3 din parterul casei și încăperea nr. 1, 2, 3, 4 din

demisolul casei, balcon, gard II, gard IV, fântână V și terenul aferent părții din

casa de locuit atribuită cu suprafața de 0,0687 ha cu valoarea de 909 de lei;

-după Ion Verdeș partea I din casă în valoare totală de 35 412 de lei compusă

din încăperile 4, 5 din parterul casei și încăperea 5 de la demisol, beci, precum

și1/2 din balcon, scară, poartă I, gard lit.II și gard lit.III și terenul aferent părții din

casa de locuit atribuită cu suprafața de 0,700 ha cu valoarea de 926 de lei.

În vederea folosirii optime a părților din casă s-a obligat reclamanta Aliona

Verdeș să demoleze blocul de ușă de la demisol dintre încăperile nr.1-5 și să-l

închidă cu zidărie de piatră; să demonteze blocul de ușă de la parter dintre

încăperile nr. 1-4 și să închidă golul cu zidărie de piatră; să monteze un gard

despărțitor conform anexei nr.2 între punctul de marcaj 10-11 și 13-15 cu o

lungime totală de 46,89 m.;să monteze un bloc de poartă între punctele de marcaj

9-10.

S-a obligat pârâtul Ion Verdeș să demonteze blocul de fereastră și să monteze

blocul de ușă cu fereastră de la demisol la încăperea 5; să demonteze blocul de

ușă de la parter dintre încăperile nr.1-5 și să închidă golul cu zidărie de piatră; să

demonteze blocul de ușă de la parter dintre încăperile nr.4-5; să demonteze blocul

de fereastră și să monteze blocul de ușă cu fereastră de parter la încăperea 5.

S-a încasat de la reclamanta Aliona Verdeș în beneficiul pârâtului Ion Verdeș

sulta bănească în sumă de 9940 de lei.

S-a încasat de la pârât în beneficiul reclamantei cheltuielile de judecată în

sumă totală de 11 084 de lei, dintre care taxa de stat în suma de 1212 de lei, servicii

cadastrale în sumă de 3 222,2 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de

6500 de lei.

Prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Verdeș Ion și s-a menținut hotărârea din 06 iunie 2019 a Judecătoriei

Criuleni (sediul Central).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță

întemeiat a reținut opțiunea reprezentantului intimatei, exprimată în ședința de

judecată de atribuire Alionei Verdeș a părții II din casă și a ½ cote-părți din teren,

iar lui Verdeș Ion a părții I din casă cu atribuirea 1/2 cote-părți din terenul aferent.

4

La fel, cu trimitere la același raport, prima instanță, întemeiat a obligat-o pe

Verdeș Aliona să demoleze blocul de ușă de la demisol dintre încăperile nr.1-5 și

să-l închidă cu zidărie de piatră; să demonteze blocul de ușă de la parter dintre

încăperile nr. 1-4 și să închidă golul cu zidărie de piatră; să monteze un gard

despărțitor conform anexei nr.2 între puntul de marcaj 10-11 și 13-15 cu o

lungime totală de 46,89 m.; să monteze un bloc de poartă între puntele de marcaj

9-10; iar apelantul Verdeș Ion să demonteze blocul de fereastră și să monteze

blocul de ușă cu fereastră de la demisol la încăperea 5; să demonteze blocul de

ușă de la parter dintre încăperile nr.1-5 și să închidă golul cu zidărie de piatră ;să

demonteze blocul de ușă de la parter dintre încăperile nr.4-5; să demonteze blocul

de fereastră și să monteze blocul de ușă cu fereastră de parter la încăperea 5.

De altfel, instanța de apel a reținut că prin apelul depus, Verdeș Ion de fapt

nu contestă variantele de partaj, dar insistă asupra recunoașterii dreptului de

prtoprietate individuală asupra bunului și partajul averii, pretenții însă care sunt

neîntemeiate din motivele enunțate supra.

Concomitent, art. 25 alin. (8) Codul Familiei pentru împărțirea bunurilor

proprietate în devălmășie a soților a căror căsătorie a fost desfăcută, stabilește un

termen de prescripție de 3 ani.

Art. 272 alin. (1) Cod Civil prevede că termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște

la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Cu

trimitere la normele invocate, instanța de apel consideră necesar să precizeze că

termenului de prescripție de trei ani stabilit pentru cerințele de partaj a averii

comune a soților începe să curgerea nu din momentul încetării căsătoriei

(rămînerii hotărîrii definitive), dar de cînd persoana a aflat sau trebuia să afle

despre lezarea dreptului ei.

Așadar, reieșind din prevederile legale citate supra, instanța de apel a conchis

că începutul termenelor generale, cît și speciale de prescripție, este condiționat de

momentul cînd persoana în favoarea căreia curge termenul de prescripție, poate

să se adreseze în judecată pentru realizarea forțată a dreptului său. Determinarea

momentului încălcării dreptului depinde de faptul dacă este încălcat un drept

absolut, de creanță sau un drept apărut din raporturi continui.

La caz, din materialele cauzei nu rezultă o dată care să ateste începerea

curgerii termenului de prescripție prin depunerea acțiunii de către Verdeș Aliona.

Mai ales, instanța de apel a menționat că prin intentarea acțiunii Verdeș Aliona a

pretins că imobil și terenul din XXXXX, cu număr cadastral XXXXX constituie

proprietatea comună în devălmășie a foștilor soți. Iar față de această situație, art.

315 alin. (2) Cod civil statuează că dreptul de proprietate este perpetuu. Adică,

acesta durează atîta timp cît există bunul și nu se stinge prin neuz.

Astfel, cumulând cele indicate, avînd în vedere caracterul perpetuu al

dreptului de proprietate, instanța de apel a concluzionat că termenul de prescripție

în speță, nu a fost încălcat.

La 14 septembrie 2020 Verdeș Ion, reprezentat de avocatul Russ Sergiu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii de respingere integrală a acțiunii depuse de Verdeș Aliona.

5

În motivarea recursului s-a indicat prevederile art.432 alin.(2) li c) Cod de

procedură civilă și anume că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat

în mod eronat legea, precum și prvederile art.432 alin. (4) Cod de procedură civilă,

săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Totodată, instanța de apel eronat a interpretat prvederile normelor civile

materiale legale de termenul de prescripție în litigiile patrimoniale între foștii soți.

De asemenea instanța de apel a ignorat prevederile art.241 alin.(5) Cod de

procedură civilă.

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, nu include doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate

sau respinse (cauza Fomin c.Moldovei).

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

decizia din 30 iunie 2020, la data de 31 iulie 2020, însă la materialele cauzei

lipsește dovada recepționării deciziei recurate. Astfel, cererea de recurs declarată

la 14 septembrie 2020 de către Verdeș Ion, reprezentat de avocatul Russ Sergiu

este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 25

septembrie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.14, vol.II), iar conform avizului de

recepție Verdeș Aliona a recepționat la 30 septembrie 2020 copia cererii de recurs

(f.d.16, vol.II).

Până la data examinării recursului referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

6

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Verdeș Ion, reprezentat de avocatul

Russ Sergiu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

7

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Verdeș Ion, reprezentat de

avocatul Russ Sergiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8