2ra-1519/20 — încasarea pensiei pentru întretinerea copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1519/20

Prima instanță: (Judecătoria Soroca, sediul Florești) R. Rusu-Parii

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Taras Dorina,

reprezentată de avocatul Havrun Alexandru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Taras Dorina

împotriva lui Taras Dumitru cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 02 iulie 2020, prin care s-a respins

apelul declarat de avocatul Havrun Alexandru în interesele Dorinei Taras și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 25 octombrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 14 mai 2019, Taras Dorina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Taras Dumitru cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor.

În motivarea acțiunii, Taras Dorina a menționat că la 16 februarie 2014 a

încheiat căsătoria cu pârâtul, iar la data de XXXXX, s-a născut XXXXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 06 februarie 2018, căsătoria a fost

desfăcută, însă pârâtul nu contribuie la întreținerea copilului minor.

De asemenea, a specificat că în cadrul litigiului cu privire la desfacerea

căsătoriei, la data de 01 martie 2018 a înaintat cerere reconvențională, care însă a

fost lăsată fără examinare și anume de la această dată urmează a fi încasată pensia

pentru întreținerea copilului minor.

Reclamanta Taras Dorina a solicitat încasarea de la Taras Dumitru a pensiei

pentru întreținerea copilului minor, XXXXX, născută la XXXXX în mărime de ¼

din salariu, începând cu data de 01 martie 2018 și încasarea cheltuielilor de

judecată.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 25 octombrie 2019, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Taras Dorina.

S-a încasat de la Taras Dumitru în beneficiul Dorinei Taras pensia pentru

întreținerea copilului minor, XXXXX, născută la XXXXX în mărime de ¼ din

salariu, începând cu data de 14 mai 2019 și până la atingerea majoratului de către

copil.

S-a încasat de la Taras Dumitru în beneficiul Dorinei Taras suma de 2 000 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la Taras Dumitru în beneficiul statului suma de 150 de lei cu

titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că pârâtul activează oficial la SRL ”Gura Căinarului”, având venituri

stabile de aproximativ 8 000 lei.

Astfel prima instanță a concluzionat că cererea de chemare în judecată cu

privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor urmează a fi admisă,

însă cu încasarea acesteia începând cu data de 14 mai 2019 (data adresării în

instanța de judecată), dar nu de la data solicitată de reclamantă – 01 martie 2018.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 02 iulie 2020, s-a respins apelul declarat

de avocatul Havrun Alexandru în interesele Dorinei Taras și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 25 octombrie 2019.

La 09 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Taras Dorina,

reprezentată de avocatul Havrun Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești în partea respingerii acțiunii cu privire la încasarea pensiei pentru

întreținere a copilului minor începând cu data de 01 martie 2018, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Recurenta Taras Dorina, în motivarea recursului a invocat că instanța de apel

a judecat cauza imparțial și neobiectiv, nu au fost elucidate pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, a apreciat

incorect situația de fapt și probele prezentate.

Totodată, a relatat că în cadrul litigiului cu privire la desfacerea căsătoriei, la

data de 01 martie 2018 a înaintat cerere reconvențională, care însă a fost lăsată fără

examinare și anume de la această dată urmează a fi încasată pensia pentru

întreținerea copilului minor.

La fel, a menționat că depunerea cererii reconvenționale denotă faptul că

intimatul nu contribuia la întreținerea copilului minor.

La 23 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului

copia recursului, fiind recepționat de Taras Dumitru la data de 28 septembrie 2020,

conform avizului de recepție (f.d. 120).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 02 iulie 2020,

însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

2

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 09 septembrie 2020, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

3

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Taras Dorina,

reprezentată de avocatul Havrun Alexandru, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Taras Dorina, reprezentată de

avocatul Havrun Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4