2ra-1516/20 — anularea ordinului, restabilirea la lucru, incasarea platilor salariale

2ra-1516/20 — anularea ordinului, restabilirea la lucru, incasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2ra-1516/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Badan-Melnic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, V. Sîrbu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Federația Națională a

Sindicatelor din Agriculură și Alimentație „Agroindsind” din Republica Moldova și

de Cotruță Aurelia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cotruță Aurelia

împotriva Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură și Alimentație

„Agroindsind” din Republica Moldova cu privire la anularea ordinului, restabilirea

în funcție, încasarea plăților salariale și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Federația Națională a Sindicatelor din

Agriculură și Alimentație „Agroindsind” din Republica Moldova și de Cotruță

Aurelia și a fost menținută hotărârea din 20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru

c o n s t a t ă

La 30 ianuarie 2018 Cotruță Aurelia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură și Alimentație

„Agroindsind” din Republica Moldova cu privire la anularea ordinului, restabilirea

în funcție, încasarea plăților salariale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 ianuarie 2002 a fost angajată la

Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură și Alimentație „Agroindsind” din

Republica Moldova în funcția de contabil-șef, iar la 31 octombrie 2017, prin

dispoziția Președintelui Federației „Agroindsind” nr. 75 din 30 octombrie 2017, a

fost concediată.

Reclamanta susține că a fost concediată ilegal, la concedierea sa au fost

încălcate prevederile legislației naționale, cât și internaționale. În acțiune se

menționează că a fost concediată în temeiul dispoziției președintelui Federației nr.

75 din 30 octombrie 2017. Conform dispoziției menționate s-a dispus concedierea

sa în temeiul art. 86 alin.(1) lit. y¹) Codul muncii, deținerea de către salariat a

statutului de pensionar pentru limită de vârstă. Dispoziția respectivă mai face

trimitere la hotărârea Biroului executiv al Federației „Agroindsind” nr. 17/2 din 25

octombrie 2017, care nu i-a fost adusă la cunoștință.

A specificat că dispoziția de concediere nu conține anexe sau informații

suplimentare. Această dispoziție cu privire la concediere i-a fost adusă la cunoștință

la 31 octombrie 2017, ora 11:50, adică la mijlocul zilei de muncă în care a fost

concediată.

Reclamanta, în susținerea poziției sale, a indicat că pe întreaga durata de

activitate în cadrul Federației a fost membru de sindicat, achitând lunar cotizația

sindicală în mărime de 1% din salariul de funcție lunar. Prin urmare, reclamanta

consideră că, prin prisma art. 87 Codul muncii, concedierea sa era admisibilă doar

cu consultarea prealabilă a organului sindical al unității, însă la dispoziția prin care

a fost concediată nu a fost anexată o atare opinie consultativă a organului sindical,

iar în lipsa acesteia, cel puțin adresarea scrisă a angajatorului către organul sindical.

Un alt temei al concedierii sale ilegale este și faptul că nu a fost preavizată,

conform art. 184 Codul muncii, conform căruia la încetarea contractului individual

de muncă ca urmare a încălcării de către salariat a obligațiunilor sale de muncă (...),

preavizarea nu este obligatorie, respectiv în celelalte cazuri (neprevăzute de lege),

fiind necesară preavizarea în termen rezonabil a salariatului privind concedierea.

Reclamanta a susținut că nu a fost preavizată, ci doar i s-a adus la cunoștință

dispoziția de concediere în ziua concedierii, iar motivul concedierii nu a fost legat

de încălcarea obligațiunilor de muncă. Faptul că nu a fost preavizată corespunzător

despre intenția angajatorului de a o concedia a făcut imposibilă transmiterea tuturor

bunurilor și actelor conform procedurii stabilite de lege. În acest context reclamanta

menționează că dispoziția de concediere nr. 75 din 30 octombrie 2017 i-a fost adusă

la cunoștință la 31 octombrie 2017, ora 11:50, iar potrivit pct. 2 al dispoziției, a fost

instituită Comisia de transmitere-primire a actelor, documentelor financiare și

bunurilor aflate în gestiunea sa, iar conform pct. 3, transmiterea bunurilor urma să

fie efectuată în termen de 1 (una) zi.

Reclamanta a mai precizat că acele patru ore care rămâneau până la terminarea

zilei de muncă nu erau suficiente nici măcar pentru a strânge lucrurile personale și

efectuarea pregătirilor pentru a începe transmiterea efectivă a bunurilor către

angajator. Transmiterea tuturor bunurilor conform dispoziției de concediere în

aceeași zi a fost imposibilă, deoarece transmiterea corectă a tuturor documentelor

financiare necesita o perioadă mai mare de timp, fiind necesară întocmirea

bilanțului contabil, dar și alte acte contabile.

Așa cum se afirmă de către reclamantă, concedierea arbitrară și neîntemeiata a

sa se confirmă și prin faptul că angajatorul, deși a concediat-o în legătură cu

deținerea statutului de pensionar, la data emiterii dispoziției de concediere, acesta

nu deținea nicio informație cu privire la statului său și a documentelor oficiale care

să ateste calitatea sa de pensionar.

În viziunea reclamantei ea a fost concediată fără un motiv întemeiat, fapt ce

încalcă atât legislația națională în domeniul muncii, cât și cea internațională, care

recunoaște dreptul lucrătorului de a nu fi concediat fără un motiv întemeiat.

Distinct de cele menționate, reclamanta a indicat că în anul 2007 președintele

Federației și șeful Direcției finanțe au efectuat operațiuni care ulterior au fost

investigate de oamenii legii, iar în rezultat a fost intentat un dosar penal în baza

căruia sus-numiții au fost condamnați în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii

2

prevăzute de art. 191 alin.(5) Cod penal. În dosar penal reclamanta a avut calitatea

de martor și a depus declarații în acest sens. Reclamanta a comunicat că după

inițierea dosarului penal și în timpul examinării cauzei în primă instanță, persoanele

sus-menționate au început să o hărțuiască pentru faptul că colaborează cu organele

de drept. Astfel, înainte de a merge în luna octombrie 2015 în calitate de martor în

cadrul dosarului penal, în luna septembrie 2015 a fost sancționată disciplinar, iar

când urma să depună mărturii în luna decembrie 2015, de asemenea a fost

sancționată disciplinar, deși din momentul angajării și până la atragerea sa în

calitate de martor în cadrul dosarului penal nu a fost niciodată sancționată

disciplinar.

Reclamanta a susținut că nu a atacat dispozițiile de sancționare din lipsa de

timp și din cauza volumului enorm de lucru, cât și solicitarea psihică în cazul unui

litigiu cu angajatorul. În viziunea reclamantei graba cu care a fost concediată și

crearea situației de imposibilitate a transmiterii documentelor contabile se datorează

intenției președintelui Federației și a șefului Direcției finanțe de a manipula cu

documentele ce țin de evidența contabilă a unității, inclusiv în legătură cu

examinarea dosarului penal în ordine de apel.

Pe lângă faptul că a fost concediată neîntemeiat, reclamanta susține că la

concedierea sa nu i-a fost achitat salariul pentru 3 luni calendaristice depline.

Aceasta menționează că, potrivit dispoziției nr. 115 din 23 decembrie 2013, salariul

de funcție lunar al său constituia 9660 lei (brut) și respectiv 7438 lei (net), care

urma să fie achitat lunar până la data de 29 a fiecărei luni calendaristice. Astfel,

datoria angajatorului pentru salariul neachitat constituie 26 816 lei (net).

Totodată, în legătură cu neachitarea salariului integral și la timp, angajatorul,

prin prisma art. 330 alin. (2) Codul muncii, este obligat să achite suplimentar,

pentru fiecare zi de întârziere - 0,3% din suma neplătită în termen. Reclamanta a

indicat că la data depunerii prezentei cereri, pentru reținerea achitării salariului,

pârâtul urmează să-i achite suplimentar 12 067 lei.

Partea reclamanta a mai enunțat că la data concedierii dispunea de 25 zile

nefolosite din concediul de odihnă anual, iar conform art. 119 alin. (1) și art. 143

alin. (1) Codul muncii, zilele nefolosite din concediul de odihnă anual urmau să fie

achitate cel târziu la data concedierii. Angajatorul însă, contrar legislației în vigoare,

nu i-a achitat plata pentru concediu de odihnă anual, care constituie 6 272 lei, iar

pentru neachitarea concediului de odihnă anulat, prin prisma aceleiași norme - art.

330 alin. (2) Codul muncii, angajatorul este obligat să-i achite suplimentar, pentru

fiecare zi de întârziere, suma de 1 693 lei.

În altă ordine de idei reclamanta și-a exprimat dezacordul și în privința

modificării condițiilor de muncă și anume prin modificarea categoriei de salarizare

de la poziția „22” la poziția „21”, care în mod evident duce la micșorarea

cuantumului salariului. Reclamanta a indicat că angajatorul nu era în drept să

dispună în mod unilateral micșorarea categoriei de salarizare, iar clauzele care

înrăutățesc situația salariatului prin prisma legislației din domeniul muncii sunt

nule.

Reclamanta a invocat că acțiunile de intimidare și hărțuire a sa de către

angajator, împreună cu volumul enorm de lucru, au creat un climat psihoemoțional

3

agresiv în raporturile de muncă care i-au adus atingere integrității morale și psihice

în calitate de salariat.

Reclamanta a solicitat: 1) anularea dispoziției nr. 75 din 30 octombrie 2017 cu

privire la concediere,

2) restabilirea în funcția deținută anterior concedierii,

3) achitarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la lucru

în mărimea salariului mediu pentru această perioadă,

4) achitarea prejudiciului moral pentru eliberare nelegitimă din serviciu în

mărime de trei salarii medii lunare,

5) achitarea salariului restant pentru trei luni de lucru în mărime de 26 816 lei,

6) achitarea plăților suplimentare pentru neachitarea în termen a salariului în

mărime de 12 067 lei,

7) achitarea plăților pentru zilele nefolosite din concediul de odihnă anual în

mărime de 6272 lei,

8) achitarea plăților suplimentare pentru neachitarea în termen a concediului

nefolosit în mărime de 1693 lei,

9) achitarea prejudiciului moral în mărime de 35 000 pentru încălcarea

dreptului la demnitate în muncă, anularea Dispoziției Președintelui Federației

„Agroind sind” nr. 99 din 30 noiembrie 2015 prin care s-au modificat ilegal

condițiile de muncă ale reclamantei și compensarea cheltuielilor de judecare a

cauzei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a completat cerințele din cererea

de chemare în judecată și a mai solicitat:

10) achitarea sumei de 94 962 lei cu titlu de salariu de 0,5 unitate de casier pe

care a fost forțată să o exercite în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 octombrie 2017

11) achitarea diferenței dintre salariul de funcție pe care la primit efectiv și

salariul pe care urma să- l primească în conformitate cu prevederile legislației,

conform calculelor prezentate.

În motivarea acestei solicitări reclamanta a indicat că pe parcursul a mai mult

de șapte ani a exercitat concomitent, pe lângă funcția de contabil-șef, și funcția de

casier din lipsă de persoane calificate pentru exercitarea acestei funcții. În legătură

cu acest fapt s-a adresat către angajator și a adus la cunoștință că cumulează funcția

de contabil-șef și casier fără o remunerarea suplimentară și fără perfectarea actelor

corespunzătoare, însă angajatorul i-a comunicat că cumularea acestor funcții este

temporară și va fi remunerată ulterior, ceea ce nu a mai fost îndeplinit.

Consideră că, prin acțiunile angajatorului, a fost admisă munca forțată și

nedeclarată în cadrul unității, prin impunerea sa la executarea muncii ce corespunde

funcției de casier, fără consimțământul său. Pentru îndeplinirea funcției de casier pe

care pretinde că a fost forțată să o îndeplinească în perioada anilor 2015-2017

angajatorul urmează să-i achite un salariu în mărime de 94 962 lei.

Referitor la achitarea diferenței dintre salariul de funcție pe care l-a primit

efectiv și salariul pe care urma să-l primească, reclamanta a menționat că

angajatorul nu i-a calculat în mod corespunzător salariul și respectiv este obligat să

achite salariul în mod integral. În acest sens a indicat că inițial deținea categoria de

4

salarizare 22, însă ulterior angajatorul unilateral a modificat-o, micșorând-o până la

categoria de salarizare 21.

Pe parcurs reclamanta și-a modificat cuantumul pretențiilor sub numărul 6 și 7,

solicitând: încasarea plăților suplimentare pentru neachitarea în termen a salariului

pentru perioada august-octombrie 2017 în mărime de 63 392 lei și încasarea plăților

suplimentare pentru neachitarea în termen a concediului nefolosit de 25 zile

calendaristice în mărime de 11 478 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 noiembrie 2019, s-a

admis parțial acțiunea; s-a anulat dispoziția FNSAA „Agroindsind” nr. 75 din 30

octombrie 2017 cu privire la concediere, s-a restabilit Aurelia Cotruță în funcția de

contabil-șef în Direcția Finanțe a FNSAA „Agroindsind”; s-a încasat din contul

FNSAA „Agroindsind” în beneficiul Aureliei Cotruță salariul pentru absența forțată

de la muncă, începând cu data concedierii și până la restabilirea în muncă, luându-se

în calcul salariul mediu lunar calculat, cu reținerile aferente ; s-a încasat din contul

FNSAA „Agroindsind” în beneficiul Aureliei Cotruță plățile salariale pentru lunile

august- octombrie 2017 (3 luni), luându-se în calcul salariul mediu lunar calculat,

cu reținerile aferente, precum și plățile suplimntare pentru neachitarea în termen a

salariului (perioada august-octombrie 2017) în mărime de 0,3% din suma neplătită

în termen pentru fiecare zi de întîrziere. Calcularea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă, a plăților salariale restante și a penalităților, conform

pct. 4-5 ale prezentei hotărâri, urmează să se efectueze de către angajator. S-a

încasat din contul FNSAA „Agroindsind” în beneficiul Aureliei Cotruță suma de

10000 de lei cu titlu de reparație a prejudiciului moral. În rest pretențiile

reclamantei s-au respins ca neîntemeiate.

La data de 27 noiembrie 2019 FNSAA „Agroindsind” a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 noiembrie 2019 și pronunțarea unei noi

hotărîri de respingerea integrală a acțiunii.

La data de 19 decembrie 2019, Cotruță Aurelia a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 20 noiembrie 2019, cu modificarea hotărîrii pronunțate.

Prin decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de FNSAA „Agroindsind” și de Cotruță Aurelia și a fost

menținută hotărârea din 20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

Cu referire la pretenția privind anularea dispoziției FNSAA „Agroindsind ” din

Republica Moldova nr. 75 din 30 octombrie 2017 cu privire la concediere”, instanța

de apel a indicat că deși decizia propriu-zisă de concediere a reclamantei în legătură

cu deținerea statutului de pensionar pentru limită de vârstă nu se supune controlului

judecătoresc în aspect de opțiune și ține de oportunitatea angajatorului, prima

instanță a constatat că dispoziția de concediere a fost emisă cu derogări de la

rigorile de procedură stabile de lege în acest sens.

Astfel, instanța de apel a stabilit că Cotruță Aurelia, în calitate de salariat al

FNSAA „Agroindsind” nu a fost preavizată în general despre intenția angajatorului

de încetare a raporturile de muncă, în pofida faptului că reclamanta/apelantă

beneficia de dreptul la un termen de preaviz în acest sens.

5

Aici, instanța de apel a reținut drept întemeiată concluzia instanței de fond

privind faptul că legiuitorul nu reglementează un termen de preaviz ce urmează a fi

respectat, salariatul trebuie să fie preavizat într-un termen rezonabil, un termen care

să îi ofere posibilitatea reală salariatului de a înceta relațiile de muncă cu

angajatorul, de a preda documentația contabilă (în speță), precum și bunurile pe care

le utiliza în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Iar, întreruperea subită a raporturilor de muncă cu salariata reclamantă pe caz a

condiționat, pe lângă factorii de imposibilitate de predare a actelor și bunurilor

necesare de către aceasta, și o situație economică și psiho-emoțională nefastă, cu

impact negativ asupra circumstanțelor de mediu social pentru Cotruță Aurelia.

Colegiul a considerat că aducerea la cunoștința reclamantei a dispoziției de

concediere nu echivalează nicidecum cu respectarea dreptului de preavizare în

circumstanțele cauzei, având în vedere că dispoziția a fost adusă la cunoștință la 31

octombrie 2017 și tot din această dată s-a dispus concedierea acesteia.

Succesiv, Colegiul a remarcat că dispoziția de concediere nu este motivată în

fapt, nefiind individualizat cu certitudine temeiul de fapt al concedierii, iar în

ședință de judecată angajatorul a fost în imposibilitate să explice dacă deținerea de

către reclamantă a statutului de pensionar a constituit temei exclusiv de concediere

sau au existat și altele.

Instanța a mai indicat că Cotruță Aurelia a fost concediată nelegitim din

serviciu, și prin prisma art. 89 Codul muncii, urmează a fi restabilită în serviciu în

funcția de contabil-șef în Direcția Finanțe a FNSAA „Agroindsind”, deținută

anterior concedierii.

Consecvent celor relatate supra, Colegiul denotă că pretenția Aureliei Cotruță

privind încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, este una

întemeiată având în vedere caracterul subsecvent al acesteia.

De asemenea, conform materialelor dosarului, la data concedierii, salariatului

Cotruță Aurelia nu i-a fost achitat salariul pentru perioada august - octombrie 2017,

motiv din care s-a încasat de la FNSAA „Agroindsind” în beneficiul Aureliei

Cotruță plățile salariale pentru lunile august-octombrie 2017 (3 luni), luându-se în

calcul salariul mediu lunar calculat, cu reținerile aferente.

Totodată, având în vedere că, până în prezent reclamantei nu i-a fost achitat

salariul pentru perioada august - octombrie 2017, prin prisma art. 330 alin. (2)

Codul muncii, angajatorul urmează să achite reclamantei plățile suplimentare pentru

neachitarea în termen a salariului (perioada august-octombrie 2017) în mărime de

0,3% din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere. Respectiv,

Colegiul a reținut că plățile suplimentare pentru neachitarea în termen a salariului

urmează a fi calculate începând cu data la care salariul urma să fie plătit Aureliei

Cotruță și până la achitarea efectivă a acestuia.

În același context, instanța de apel a reținut că trei salarii medii solicitate de

Cotruță Aurelia pentru compensarea prejudiciului moral este una exagerată și

argumentată parțial de către partea reclamantă. Cotruță Aurelia a expus generic

faptul cauzării unui prejudiciu moral în ceea ce o privește, iar instanța de judecată

nu poate să deducă sau interpreteze circumstanțe pentru părți, fiind ținută de

probatoriul prezentat și circumstanțele care pot fi constatate cert în baza probelor

6

prezentate. Colegiul ținând cont că mărimea prejudiciului moral nu poate fi mai

mică decât un salariu mediu lunar al salariatului, instanța de fond întemeiat a

conchis că este echitabilă și cu efect compensatoriu suma de 10 000 lei și care

urmează a fi încasată în beneficiul Aureliei Cotruță.

Concomitent, instanța de apel a considerat neîntemeiată pretenția privind

achitarea plăților pentru zilele nefolosite din concediul de odihnă anual în mărime

de 6 272 lei. Or, s-a stabilit că Cotruță Aurelia a beneficiat de concediu de odihnă

plătit pentru anii de muncă 2012 -2017, respectiv nu este îndreptățită la achitarea

unei indemnizații pentru concediu anual nefolosit.

Colegiul a respins ca fiind neîntemeiate argumentele apelantei Cotruță Aurelia

privind anularea dispoziției Președintelui Federației „Agroindsind” nr. 99 din 30

noiembrie 2015 cu privire la aprobarea schemei de încadrare a aparatului FNSAA

„Agroindsind”. Colegiul a reținut că, prin dispoziția nr. 99 din 30 noiembrie 2015,

s-a dispus aprobarea și punerea în aplicare, începând cu 1 ianuarie 2016, a schemei

de încadrare a aparatului Federației, în număr de 12, conform anexei nr. 1 (f.d.53).

Conform Anexei nr.1, pentru funcția de contabil-șef a fost aprobată categoria de

salarizare - 21 (f.d.54). Se atestă că, dispoziția cu privire la modificarea categoriei

de salarizare a funcției de contabil- șef a fost luată întru executarea Hotărârii

Biroului Executiv al Federației nr.15/1 din 3 noiembrie 2015 și în temeiul Statutului

Federației. Prin urmare, decizia de a modifica poziția de salarizarea a aparatului

Federației ține de oportunitatea unității, fiind astfel exceptată de la controlul

judecătoresc.

Instanța de apel a reținut drept neîntemeiate și argumentele apelantei Cotruță

Aurelia privind achitarea sumei de 94 962 lei cu titlu de salariu de 0,5 unitate de

casier pe care a fost forțată să o exercite în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 octombrie

respectivă se atestă prin lipsa probelor care ar atesta că în perioada de referință

Cotruță Aurelia ar fi prestat o asemenea muncă în cadrul Federației, că ar fi fost

convenită această muncă între părți sau, cu atât mai mult, că i-ar fi fost impusă

Aureliei Cotruță.

La 09 septembrie 2020 FNSAA „Agroindsind” a declarat recurs împotriva

deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material, iar concluziile instanței expuse în decizie vin în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

La 02 octombrie 2020 Cotruță Aurelia a declarat recurs împotriva deciziei din

11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei

noi hotărâri, prin care a admite pretențiile integral.

În motivarea recursului a indicat că nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele cauzei, nu au fost examinate multiaspectual, complet și nemijlocit

toatte probele din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată.

7

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la dat de 11

iunie 2020. Prin urmare, recursul declarat la data de 09 august 2020 este în termen.

Referitor la termenul recursului declarat de Cotruță Aurelia, instanța de recurs

menționează că la materialele dosarului nu sunt date referitor la recepționarea copiei

deciziei instanței de apel. Prin urmare recursul este în termen.

Prin referință Cotruță Aurelia a solicitat respingerea recursului declarat de

FNSAA „Agroindsind”. Prin referință FNSAA „Agroindsind” a solicitat de a

considera inadmisibil recursul declarat de Cotruță Aurelia.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de FNSAA „Agroindsind” și de

Cotruță Aurelia în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de FNSAA „Agroindsind” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432.

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

8

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de FNSAA „Agroindsind” și de Cotruță

Aurelia.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Federația Națională a Sindicatelor din Agriculură și

Alimentație „Agroindsind” din Republica Moldova și de Cotruță Aurelia se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

9