2ra-1140/20 — cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-1140/20 — cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1140/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasili

Beda, reprezentat de avocatul Sergiu Morozov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasili Beda, reprezentat

de avocatul Sergiu Morozov împotriva Ministrului Justiției al Republicii Moldova

cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 5 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Vasili Beda, admis apelul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea din 10 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost respinsă

constată:

La 13 iunie 2019, Vasili Beda, reprezentat de avocatul Sergiu Morozov a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministrului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Chișinău

a pronunțat o hotărâre, prin care a fost admisă integral acțiunea depusă de el și

obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde spațiu locativ sub formă de

apartament sau casă separată potrivit normelor stabilite de art. 42 Codul cu privire

la locuințe.

Hotărârea menționată a fost remisă de către instanța de judecată la 6 august

2010 pentru executare silită în adresa Departamentului de Executare a Deciziilor

Judiciare Centru.

La 7 septembrie 2010, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a intentat

procedura de executare, fapt ce se confirmă prin încheierea nr. 12-1172/2010 din

1

7 septembrie 2010, prin care a fost dispusă primirea spre executare a documentului

executoriu nr. 3-897/10 din 15 aprilie 2010 emis de Curtea de Apel Chișinău, cu

privire la obligarea Consiliului municipal Chișinău să acorde lui spațiul locativ sub

formă de apartament sau casă separată potrivit normelor stabilite de art. 42 Codul cu

privire la locuințe.

Ulterior, în cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu

a întreprins diferite măsuri pentru a executa această hotărâre judecătorească, însă,

hotărârea nominalizată nu a fost executată de către Consiliul municipal Chișinău sub

diferite pretexte.

Astfel, prin răspunsul Primăriei municipiului Chișinău nr. 08-5508 din

18 octombrie 2010, executorul judecătoresc a fost informat că la momentul actual

executarea hotărârii instanței de judecată nu poate fi posibilă din cauza lipsei

spațiului locativ liber în municipiul Chișinău, fapt generat de procesul de privatizare

a fondului de locuințe, ceea ce a redus substanțial imobilul cu destinație locativă

aflat în proprietate municipală.

Totodată, a fost comunicat că din aceste considerente, autoritățile

administrației publice locale nu au posibilitatea să execute hotărârile definitive și

irevocabile ale instanțelor de judecată cu privire la asigurarea cu spațiu locativ a

creditorilor urmăritori.

La 16 martie 2016, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu s-a adresat cu o

cerere, prin care a solicitat informații privind măsurile întreprinse în vederea

executării documentului executoriu și cauza neexecutării documentului executoriu,

la care a primit un răspuns precum că la momentul actual executarea hotărârii

instanței de judecată nu poate fi posibilă din cauza lipsei spațiului locativ liber în

municipiul Chișinău, fapt generat de procesul de privatizare al fondului de locuințe,

ceea ce a redus substanțial imobilul cu destinație locativă aflat în proprietate

municipală.

Alte măsuri de executare silită de către executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu nu au fost întreprinse.

La 17 iunie 2016, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a emis încheierea

nr. 026-12-1172/10, prin care a restituit fără executare documentul executoriu nr. 3-

897/10 din 15 aprilie 2010 emis de Curtea de Apel Chișinău, iar la 26 aprilie 2019,

dânsul a luat cunoștință cu toate actele procedurii de executare la biroul executorului

judecătoresc Oleg Ungureanu.

A comunicat că la 29 mai 2019, a depus repetat la executorul judecătoresc

Valentina Zamșa documentul executoriu nr. 3-897/10 din 15 aprilie 2010 emis de

Curtea de Apel Chișinău, iar prin încheierea nr. 004-671/19 din 29 mai 2019,

executorul judecătoresc Valentina Zamșa a intentat procedura de executare a

documentului nr. 3-897/10 din 15 aprilie 2010 emis de Curtea de Apel Chișinău

privind obligarea Consiliului municipal Chișinău de a-i acorda spațiul locativ sub

formă de apartament sau casă separată potrivit normelor stabilite de art. 42 Codul cu

privire la locuințe.

A remarcat că din cauza neexecutării hotărârii judecătorești nominalizate,

dânsul împreună cu soția sa Tatiana Beda au fost nevoiți să cumpere un apartament

din cont propriu.

Astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din

12 mai 2017, au cumpărat apartamentul nr. X din șos. XXXXX mun. XXXXX în

2

valoare de 367 017 de lei, devenind proprietari ai apartamentului respectiv în părți

egale, iar din cauza lipsei de bani pentru a achita prețul apartamentului, au fost

nevoiți să contracteze un credit ipotecar pentru achiziționarea acestui apartament.

Din suma totală a creditului contractat la momentul depunerii acțiunii au fost

efectiv achitați 107 000 de lei, fapt ce se confirmă prin chitanțele de încasare a

numerarului.

A mai notat că neexecutarea hotărârii judecătorești definitive de către

autoritățile competente din Republica Moldova reprezintă o violare flagrantă a

dreptului, consfințit în art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, echivalentul moral pentru despăgubirea prejudiciului moral

cauzat trebuie să fie nu mai mic de 50 000 de lei.

Totodată, a menționat reclamantul că cheltuielile pentru asistență juridică în

conformitate cu contractul cu privire la acordarea asistenței juridice nr. 03/06-19 din

3 iunie 2019 au constituit în total suma de 1 000 de lei.

A considerat că este în drept să solicite de la Ministerul Justiției al Republicii

Moldova încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei, cât și a prejudiciului

material în mărime de 107 000 de lei cauzat în legătură cu neexecutarea hotărârii din

15 aprilie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 2006 alin. (1), (2), 2036

alin. (2), 2037 Cod civil, art. 2, 3, 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 cu privire

la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, art. 38, 80, 81, 85 CPC.

A solicitat încasarea de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova în

favoarea lui a despăgubirii prejudiciului moral, cauzat în rezultatul încălcării

dreptului la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil în sumă de 50 000

de lei, repararea prejudiciului material în suma totală de 107 000 de lei și încasarea

cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 1 000 de lei.

Prin încheierea protocolară din 16 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu, Primăria municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău.

A fost respins demersul Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind

atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a executorului judecătoresc

Valentina Zamșa.

Prin hotărârea din 10 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vasili Beda prejudiciul moral în

sumă de 30 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 000 de lei, iar

în total suma de 31 000 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că complexitatea obiectului

executării manifestat prin imposibilitatea executării hotărârii judecătorești privind

acordarea spațiului locativ, se datorează faptului că debitorul – Consiliul municipal

3

Chișinău nu dispune de spații locative disponibile în mun. Chișinău și de mijloace

financiare necesare pentru construcția spațiilor locative.

Având în vedere că hotărârea din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Chișinău a

fost emisă de instanța de contencios administrativ, prima instanță a conchis că

neexecutarea acestei hotărâri nu-i poate fi imputată lui Vasili Beda, dar autorităților

implicate în neexecutarea acestei hotărâri, care sunt responsabile de executarea

acestui act judecătoresc.

Totodată, prima instanța a considerat exagerat cuantumul solicitat de

reclamant în mărime de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, astfel că suma în

mărime de 30 000 de lei constituie o satisfacție echitabilă pentru Vasili Beda, în rest,

urmând a fi respinsă cerința de reparare a prejudiciului moral, în partea ce depășește

suma încasată.

Cu referire la netemeinicia cerinței privind repararea prejudiciului material în

sumă de 107 000 de lei, ce rezultă din plata creditului de către reclamant acordat

pentru achiziționarea apartamentului, prima instanță a menționat că Legea nr. 87 din

21 aprilie 2011 nu este aplicabilă în această parte și nu poate fi impusă achitarea

creditului menționat în obligația statului, cu atât mai mult că documentul executoriu

și în prezent se află în procedura de executare, urmând a fi executat.

Prin decizia din 5 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Vasili Beda, admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, casată hotărârea din 10 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a relevat că potrivit

hotărârii judecătorești din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Chișinău, asigurarea

reclamantului cu spațiu locativ a fost realizată în calitate de spațiu locativ de serviciu

în contextul în care actele legislative ce au stat la baza emiterii acestei hotărâri nu

prevedeau obligația autorității publice locale de a împroprietări reclamantul, în

calitate de colaborator al Poliției, cu spațiu locativ.

Prin urmare, efectul hotărârii nominalizate nu este unul continuu în timp, ci

este determinat de deținerea de către reclamant a calității de colaborator al Poliției.

Or, dispoziția instanței judecătorești privind acordarea lui Vasili Beda a spațiului

locativ a reieșit din calitatea nominalizată a reclamantului, acesta fiind unicul temei

de emitere a hotărârii judecătorești respective.

Astfel, instanța de apel a conchis că, deoarece acordarea spațiului locativ lui

Vasili Beda a reieșit din calitatea acestuia de colaborator al Poliției, pierderea acestei

calități are drept efect și pierderea dreptului lui la spațiu locativ în corespundere cu

legislația pusă la baza emiterii hotărârii din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel

Chișinău.

Totodată, instanța de apel a reiterat că dispoziția instanței judecătorești privind

asigurarea reclamantului cu spațiu locativ nu viza, inclusiv potrivit prevederilor

Legii cu privire la Poliție, transmiterea în proprietatea lui Vasili Beda a spațiului

locativ corespunzător, ci doar transmiterea în posesie și folosință în calitate de spațiu

locativ de serviciu, prevederi privind transmiterea în proprietate a spațiului locativ

lipsind și din hotărârea judecătorească.

La 27 mai 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Vasili Beda, reprezentat de

avocatul Sergiu Morozov a declarat recurs împotriva deciziei din 5 martie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

4

apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie

constatată încălcarea dreptului lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii din

15 aprilie 2010 a Curții de Apel Chișinău în perioada 7 septembrie 2010 - 17 iunie

2016 și, inclusiv, perioada 29 mai 2019 (data intentării repetate a procedurii de

executare) - 5 martie 2020 (data pronunțării deciziei instanței de apel), cu admiterea

integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală, neîntemeiată și adoptată cu încălcarea esențială a normelor de

drept material și procedural, fiind aplicate și interpretate eronat prevederile Codului

cu privire la locuințe și art. 35 din Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire

la Poliție, punând la îndoială caracterul legal și obligatoriu al hotărârii din 15 aprilie

2010 a Curții de Apel Chișinău.

Instanța de apel a conchis greșit că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 416 din

18 decembrie 1990 cu privire la Poliție și hotărârea din 15 aprilie 2010 a Curții de

Apel, nu indică faptul că spațiul locativ urmează a fi transmis cu titlu de proprietate,

ci cu titlu de posesie și folosință, iar intervalul de acțiune a acestui drept este direct

proporțional cu durata de activitate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

A menționat că prejudiciul cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești de asigurare cu spațiu locativ, se constituie inclusiv din

cheltuielile pentru procurarea spațiului locativ, care nu este condiționată de faptul

existenței relațiilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Interne.

A comunicat că potrivit extrasului din ordinul Ministerului Afacerilor Interne

nr. 22EF din 16 iulie 2010, dânsul a fost eliberat din proprie inițiativă din cadrul

organelor afacerilor interne și trecut în rezerva forțelor armate, iar la momentul

actual este XXXXX.

Neexecutarea hotărârii judecătoreștii este continuă, debitorul reprezintă o

autoritate de stat, caracterul obligației de executare este de natură patrimonială.

Prin urmare, a remarcat că autoritatea publică (Consiliul municipal Chișinău)

a încălcat dreptul lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din

15 aprilie 2010, fapt neimputabil lui.

Totodată, reieșind din jurisprudența CtEDO în materie și prevederile art. 2

alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, a evidențiat că omisiunea executării

hotărârii judecătorești pe motivul lipsei fondurilor sau locuințelor invocate de

Consiliul municipal Chișinău este nejustificată.

A mai notat că la materialele pricinii nu există niciun act de încetare a

procedurii de executare a hotărârii judecătorești din 15 aprilie 2010, fapt ce denotă

că procedura de executare este în curs de derulare.

La 14 iulie 2020, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău și executorului

judecătoresc Oleg Ungureanu a fost expediată copia cererii de recurs depusă de

Vasili Beda, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 8 vol. II),

fiind recepționată de către executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, Primăria

municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău la 17 iulie 2020, și de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 20 iulie 2020, ceea ce se atestă pin

avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 9-12 vol. II).

5

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatului Sergiu Morozov la

18 mai 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele

cauzei (f. d. 206 vol. I).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 27 mai 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vasili Beda, reprezentat de

avocatul Sergiu Morozov, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasili Beda, reprezentat de

avocatul Sergiu Morozov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Vasili Beda, reprezentat de avocatul Sergiu Morozov urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasili Beda, reprezentat de

avocatul Sergiu Morozov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

7