3ra-911/20 — anularea actului administrativ, obligarea inscrierii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile

3ra-911/20 — anularea actului administrativ, obligarea inscrierii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-911/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexei Lebede,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Alexei Lebede împotriva Agenției Servicii Publice cu privire la anularea actului

administrativ, obligarea înscrierii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 01 martie 2018 Alexei Lebede a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Servicii Publice cu privire la anularea actului administrativ,

obligarea înscrierii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii a invocat că în temeiul contractului de donație nr.7-232

din 23 martie 1993, a devenit proprietar a 4/5 cotă-parte din bunul imobil – litera

(A) situat pe strada XXX.

A menționat că, contractul vizat a fost înscris în Registrul de stat la 24

septembrie 2005, prin atribuirea numerelor cadastrale XXX și XXX.

Prin decizia din 28 aprilie 1993 a Preturii sectorului Botanica, mun. Chișinău,

la solicitarea reclamantului, au fost legalizate construcțiile suplimentare cu nr. 10,

cu suprafața de 9,1 m.p. și baie nr. 11 cu suprafața de 4,2 m.p., la fel prin intabularea

lor la 24 septembrie 2005.

Conform informației din datele organului cadastral, dânsul deține cu titlu de

coproprietar bunul imobil cu număr cadastral XXX, cu suprafața de 169,8 m.p., și

construcție cu număr cadastral XXX, cu suprafața de 52,4 m.p., situate pe XXX, cu

data înregistrării la 24 septembrie 2005.

Pe lângă construcția litera (A), situată pe XXX, mai există și construcția cu

litera (C), compusă din numere cadastrale XXX, XXX și XXX, existente încă în

perioada anilor 1993–1995.

1

Prin cererea prealabilă nr. 0100/17/150080 din 01 noiembrie 2017, adresată

către Agenția Servicii Publice, Serviciul cadastral teritorial Chișinău, a solicitat

înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, construcție litera (C),

din XXX.

Prin răspunsul din 12 decembrie 2017, subpunctul 6, pârâtul a refuzat

înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor.

A contestat decizia registratorului din 12 decembrie 2017, la organul ierarhic

superior, solicitând revocarea refuzului. Iar, prin răspunsul pârâtului cu nr.

11/L/6/2018/10/2018 din 30 ianuarie 2018, s-a refuzat în admiterea cererii și

revocarea actului din 12 decembrie 2017, prin completarea refuzului la înregistrarea

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile cu numere cadastrale XXX, XXX

și XXX, din XXX.

Afirmă reclamantul că, deține cu titlu de coproprietate, bunurile imobile cu

numere cadastrale XXX și XXX, situate pe XXX, cu suprafața de 169,8 m.p., și

respectiv 52,4 m.p.

A menționat că pe lângă casa de locuit și constricțiile menționate supra, a

existat și construcția cu litera (C), intitulată anterior ca „bucătărie de vară”, după

cum urmează: număr cadastral XXX, cu suprafața de 4,8 m.p., număr cadastral XXX

(garaj) cu suprafața de 24,3 m.p. număr cadastral XXX, (garaj) cu suprafața de 22,8

m.p.

La inspectarea bunului imobil cu număr cadastral nr. XXX din str. XXX, cu

înscrierea bunurilor în registrul bunurilor imobile în anul 2005, nu s-a luat în

considerație și bunurile imobile cu numere cadastrale XXX, XXX și XXX, din

XXX.

A invocat că, existența acestor bunuri este demonstrată prin specificația la

asigurarea cu gaze naturale, întocmită la 31 aprilie 1993 și coordonată la 15 iunie

1995.

La fel, existența bunurilor imobile cu numere cadastrale XXX, XXX și XXX,

din XXX, se adeverește și prin planul reprezentării părților componente ale clădirilor

cu data inspecției din 29 decembrie 2016, unde sunt reflectate bunurile cu inscripția

litera (C-03).

Prin certificatul despre rezultatele inspectării bunului imobil nr. 174218 din 29

decembrie 2016, se indică existența construcțiilor cu numere cadastrale XXX și

XXX, cu titlu de garaj, cu suprafața interioară de 29,9 m.p., și suprafața locativă de

18,1 m.p., din XXX.

Prin procesul-verbal de recepție finală nr.1 din 02 octombrie 2017, întocmit de

expertul Pruteanu Nicolae, la inspectarea obiectului – casa de locuit replanificată,

litera (C-03) și construcții accesorii lit. 6-04, lit. 7-06 din XXX, numere cadastrale

XXX, XXX, și XXX, în baza certificatului de urbanism informativ nr.63i/16 din 01

martie 2016, raportul de expertiză tehnică nr.1811 din 16 decembrie 2016, s-a propus

spre recepție finală casa de locuit liter (C-03), din XXX, numere cadastrale XXX,

XXX, și XXX.

Prin raportul de expertiză tehnică din 16 decembrie 2016, s-a indicat că

imobilul - casa de locuit litera C (03) și anexa litera C1 (03) din XXX, prezintă o

construcție aparte, fiind reconstruită din bucătăria de vară, existentă în anul 1993,

fiind renovată în anii 2009–2012, însă fără a suplini suprafața existentă anterior, doar

au fost executate lucrările la fațada și acoperișul casei. La fel a menționat că

2

reconstrucția bucătăriei de vară în casa de locuit cu anexă nu a afectat stabilitatea și

siguranța în exploatare a casei de locuit reamenajate. Se recomandă prezentarea casei

de locuit cu anexă reconstruită din bucătăria de vară spre recepție finală.

A indicat că, prin raportul menționat, casa de locuit reconstruită din bucătăria

de vară litera C (03) cu anexă litera C1 și garajul litera 06, de pe terenul cu număr

cadastral XXX, din XXX, au fost executate în lipsa autorizației de construire, cu

forțe proprii, fără a se întocmi cartea tehnică, corespund documentelor normative în

vigoare și pot fi prezentate spre recepția finală pentru darea în exploatare.

A susținut că, împreună cu membrii familiei, locuiau în această casă până în

anul 1976, cât și după renovarea acesteia în anul 2009, achitând impozitul imobiliar

inclusiv și pentru suprafața imobilului solicitat spre înscriere.

Prin decizia cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile și a drepturilor

asupra lor din 12 decembrie 2017, se invocă că reclamantul nu a prezentat în termen

stabilit suplimentar de registrator, contractul privind recalcularea cotelor-părți a

proprietății comune pe cote-părți sau contractul privind încetarea proprietății

comune pe cote-părți.

A menționat că, organul emitent nu și-a expus poziția sa cu referire la litera (C-

03), referindu-se doar la aspectele ce vizează legalizarea dreptului de proprietate

asupra litera (A) din XXX.

Prin decizia pârâtului din 30 ianuarie 2018, sunt reflectate doar argumentele cu

referire la aspecte de ordinul formalităților, cum ar fi mențiunea la sursa de finanțare

a lucrărilor de construcție etc., fără a se referi la legalitatea sau ilegalitatea

renovărilor asupra bunului imobil, cu numere cadastrale XXX, XXX și XXX din str.

XXX.

A solicitat reclamantul, anularea deciziei Agenției Servicii Publice,

Departamentul cadastru nr. 11/L/6/2018/10/2018 din 30 ianuarie 2018, ca fiind

emisă contrar prevederilor legii, obligarea Agenției Servicii Publice, Departamentul

Cadastru, să înscrie în Registru bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra casei

de locuit litera C (03) și anexa litera C1 (03) din strada XXX, cu numerele cadastrale

XXX, XXX, și XXX, a încasa de la pârât în beneficiul reclamantului cheltuielile

pentru asistența juridică în cuantum de 15 000 de lei (f.d. 1-5, vol. I).

Prin hotărârea din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexei

Lebede împotriva Agenției Servicii Publice cu privire la anularea actului

administrativ, obligarea înscrierii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile

(f.d. 120-123, vol. I).

Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Alexei Lebede împotriva hotărârii din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 28-36, vol. II).

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut ca construcțiile executate în

lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, a documentației de proiect și a

autorizației de construire se consideră construcții neautorizate. Din proces-verbal de

recepție finală nr. 1 din 02 octombrie 2017 a obiectelor cu nr. cadastrale XXX, XXX

și XXX, rezultă că lucrările de reconstrucție au fost executate în lipsa autorizației de

construire.

La acest capitol, Colegiul a menționat că legislația în vigoare permite

executarea fără certificat de urbanism pentru proiectare și fără autorizație de

3

construire a construcțiilor auxiliare, a anexelor cu suprafața construită de pînă la 15

m2 la casele de locuit particulare, amplasate pe terenuri private (art. 14 alin. (1) lit.

l) din aceeași lege).

Instanța de apel a reținut că, pretenția reclamantului din cererea de chemare în

judecată privind obligarea Agenției Servicii Publice, Departamentul Cadastru de a

înscrie în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra casei de locuit

lit. C (03) și anexa C1 (03) din str. XXX, cu nr. cadastrale XXX, XXX și XXX, de

fapt reprezintă o pretenție camuflată privind recunoașterea dreptului de proprietate

și înregistrarea construcțiilor neautorizate. În acest sens, Colegiul a subliniat că,

recunoașterea dreptului de proprietate și înregistrarea construcțiilor neautorizate

constituie substituirea de către instanțele judecătorești a atribuțiilor organelor

competente, în aprecierea unor aspecte ce țin de interesul public, asigurarea calității

în construcție, corespunderea imobilului neautorizat cerințelor de exploatare a

acestora, care sunt stabilite de Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din

02.02.1996 și Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163

din 09.07.2010, precum și de alte acte normative incidente. Aceste cereri nu se

judecă în procedura civilă. Respectiv, instanțele de judecată vor refuza primirea

cererilor, conform art. 169 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă sau vor dispune

încetarea proceselor, potrivit art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă.

Colegiul judiciar a conchis că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul

nu a solicitat expres recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor

neautorizate, ci fiind formulată o pretenție camuflată de obligare a organului

administrativ de a efectua acțiuni în vederea înregistrării dreptului de proprietate

asupra bunurilor imobile (ce de fapt reprezintă recunoașterea dreptului de

proprietate), ca o pretenție subsecventă celei de anulare a actului administrativ,

Colegiul a ajuns la concluzia de a reține ca fiind corectă soluția primei instanțe de a

respinge pretențiile formulate de reclamant prin prezenta acțiune, ca fiind lipsite de

temei legal.

La 07 august 2020 Alexei Lebede a depus recurs împotriva deciziei din 27 mai

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu

restituirea cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată (f.d. 42-47, vol. II).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

calificând-o ca fiind neîntemeiată, nemotivată, cu aprecierea vădit arbitrară a

probelor, încălcând dreptul la un proces echitabil.

A susținut că, instanța de apel a examinat cauza fără a-l cita pentru ședința de

judecată, la materialele dosarului fiind lipsă dovada citării legale a apelanților. Prin

urmare nu a cunoscut despre data și ora ședinței de judecată stabilită, ceea ce a dus

la încălcarea dreptului la un proces echitabil.

A menționat că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor din apel,

sumând această omisiune într-o frază generală. La fel, nu a analizat documentele

anexate la materialele cauzei, probele cauzei or, instanța de fond la examinarea

cauzei a făcut referire la unele documente care lipsesc din materialele cauzei sau

sunt anexate doar extrase din ele, care nu conțin toată informația necesară, ceea ce

denotă că instanța de apel a examinat superficial cauza.

În final, a conchis că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat

legea, a aplicat în mod eronat analogia legii, analogia dreptului, cauza a fost judecată

4

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată, temeiuri care în baza art. 432 alin. (l)-(4) Cod de procedură

civilă, instanța de recurs casează hotărârea atacată.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 27 mai 2020, fiind recepționată de

către recurent la 10 iulie 2020 (f.d. 40, vol. II).

Astfel, Alexei Lebede, în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul

administrativ, la 07 august 2020 a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel,

respectând astfel termenele procedurale (f.d. 42-47, vol. II).

La 19 august 2020 în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 03 septembrie 2020, Agenția Servicii Publice, a depus referință pe marginea

recursului, solicitând respingerea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

5

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În context, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Alexei Lebede, este

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Alexei Lebede, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6

7