2ra-654/20 — cu privire la repararea prejudiciului material cauzat din privarea dreptului de proprietate

2ra-654/20 — cu privire la repararea prejudiciului material cauzat din privarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-654/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: O. Parfeni)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ovcearenco Miroslava și Ovcearenco

Alexandr, reprezentați de avocatul Nicoară Vasile,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ovcearenco

Miroslava și Ovcearenco Alexandr împotriva Statul Republica Moldova, în

persoana autorității reprezentative, Guvernul Republicii Moldova, Instituția

Publică “Agenția Servicii Publice”, notarul Hanganu Carolina, cetățenii Statelor

Unite ale Americii Irving Chase Decatur și Derouin Cecile, Madan Sergiu,

Lopanciuc Svetlana, intervenienți accesorii Ministerul Justiției al RM, SA

„Garanție” și SA „Exim-Asint” cu privire la repararea prejudiciului material

rezultat din privarea de dreptul de proprietate,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t a t ă :

La 18 decembrie 2012, Miroslava Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco,

reprezentați de avocatul Vasile Nicoară au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Statului Republicii Moldova, în persoana autorității reprezentative

Guvernul RM, ÎS „Cadastru”, notarului Rodica Semionova, notarului Carolina

Hanganu, Irving Chase Decatur și Derouin Cecile, intervenienți accesorii Sergiu

Madan, Svetlana Lopanciuc și Ministerul Justiției al RM cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat din privarea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii au invocat că la 12 februarie 2009, Alexandr Ovcearenco

a încheiat cu Sergiu Madan contractul de vânzare-cumpărare nr. 2096 semnat la

notarul Rodica Semionova, în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. XXXXX din bd. XXXXX mun. XXXXX.

Actul juridic menționat a fost încheiat în baza extrasului din Registrul

bunurilor imobile, eliberat la 6 februarie 2009 la OCT Chișinău, filiala

ÎS „Cadastru”.

1

La 16 februarie 2009, contractul nr. 2096 a fost înregistrat la OCT Chișinău,

filiala ÎS „Cadastru”, dânșii dobândind dreptul de proprietate comună în

devălmășie asupra imobilului.

La rândul său, Sergiu Madan a dobândit dreptul de proprietate asupra

imobilului menționat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1183 încheiat

la 1 decembrie 2008 cu Svetlana Lopanciuc, autentificat de notarul Carolina

Hanganu, înregistrat la OCT Chișinău, filiala ÎS „Cadastru”.

A precizat că la semnarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1183,

Svetlana Lopanciuc a acționat din numele lui Irving Chase Decatur și Derouin

Cecile, în baza procurii din 19 august 2008.

Potrivit pct. 3 din contractul nr. 1183 din 1 decembrie 2008, notarul a stabilit

că imobilul i-a aparținut vânzătorului, până la înstrăinare, cu drept de proprietate

dobândit prin:

- contractul de investiții din 9 august 2005, înregistrat la OCT Chișinău, filiala

ÎS „Cadastru” cu nr. 07/34408 din 18 mai 2007;

- actul de predare-primire a apartamentului din 20 februarie 2007,înregistrat la

OCT Chișinău, filiala ÎS „Cadastru”;

- extrasul din Registrul bunurilor imobile, eliberat de OCT Chișinău, filiala ÎS

„Cadastru” la 1 decembrie 2008.

Au comunicat că prin hotărârea din 14 iulie 2010 a Judecătoriei Centru

mun. Chișinău, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil din

mun. XXXXX bd. XXXXX ap. XXXXX încheiat între Svetlana Lopanciuc și

Sergiu Madan la 1 decembrie 2008.

A fost anulat contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil din

12 februarie 2009 încheiat între Sergiu Madan și Alexandr Ovcearenco.

Au fost repuse părțile în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-

cumpărare dintre Svetlana Lopanciuc și Sergiu Madan din 1 decembrie 2008.

A fost revendicat bunul imobil din proprietatea lui Alexandr Ovcearenco și

Miroslavei Ovcearenco.

Au fost evacuați Alexandr Ovcearenco și Miroslava Ovcearenco din imobil,

fără acordarea unui alt spațiu locativ.

Prin decizia din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Chișinău și decizia din 13

iunie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a fost menținută hotărârea din

14 iulie 2010 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

Motivându-și soluția, instanțele de judecată au reținut că procura pe numele

Svetlanei Lopanciuc, în baza căreia a fost înstrăinat imobilul, este falsă, respectiv,

nu a fost în drept să înstrăineze apartamentul litigios.

Au obiectat că în cadrul procesului judiciar, niciuna din instanțele de judecată

nu a stabilit că dânșii nu ar fi dobândit cu bună-credință dreptul de proprietate

asupra imobilului, aceasta, în situația în care unul din argumentele de bază, invocat

de ei în susținerea poziției sale a fost axat pe calitatea de bună-credință a

posesiunii.

Ca urmare, la 26 iulie 2012, executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu a emis

încheierea privind primirea spre executare a documentului executoriu și intentarea

procedurii de executare, acordându-le un termen de 15 zile pentru executarea

benevolă a titlului executoriu - eliberarea spațiului locativ.

2

În circumstanțele descrise, le-a fost încălcat dreptul la proprietate, dânșii fiind

deposedați de imobilul care le-a aparținut cu drept de proprietate și nu au fost

despăgubiți, dobândind astfel calitatea de victime în sensul art. 34 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, din cauza atingerii

aduse dreptului încălcat.

Au reiterat că prin hotărârea judecătorească irevocabilă a fost stabilit că la

înstrăinarea imobilului, Svetlana Lopanciuc a acționat în baza unei procuri false.

Prin urmare, statul a avut obligația să întreprindă măsuri ca asemenea procuri

să nu producă efecte, printre aceste măsuri se regăsește și adoptarea Legii

cadastrului bunurilor imobile.

Astfel, ÎS „Cadastru” nu și-a onorat obligațiile prevăzute la art. 32 din Legea

menționată, nu a verificat dacă documentele prezentate pentru înregistrarea

convenției dintre Svetlana Lopanciuc, în calitate de reprezentant și Sergiu Madan

corespund exigențelor prevăzute de legislație.

Totodată, fiind încălcate și prevederile art. 36 din Legea menționată, or,

extrasul din Registrul bunurilor imobile din 1 decembrie 2008 putea fi eliberat doar

unei persoane fizice care s-a legitimat.

Drept consecință, dacă ÎS „Cadastru” ar fi verificat documentele

corespunzătoare, ar fi eliberat extrasul din Registrul bunurilor imobile doar în

modul stabilit de lege, Svetlana Lopanciuc nu ar fi reușit să înstrăineze imobilul lui

Sergiu Madan.

Au mai notat că prin hotărârea judecătorească irevocabilă a fost stabilit și

faptul că contractul autentificat de notarul Rodica Semionova este afectat de

nulitate, deoarece a fost încheiat contrar legii, prin urmare, conform art. 41 din

Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, notarul Rodica

Semionova a avut obligația să refuze efectuarea actului notarial.

La fel, notarul Rodica Semionova nu și-a onorat obligațiile prevăzute la

art. 42, 43 și 44 din Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002.

Iar reieșind din prevederile art. 40 din Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002,

notarul Rodica Semionova urma să amâne îndeplinirea actului notarial pentru a

verifica procura eliberată pe numele Svetlanei Lupanciuc, să dispună expertizarea

documentelor prezentate, inclusiv a procurii.

A comunicat că contractul de vânzare-cumpărare nr. 1183 din

1 decembrie 2008, autentificat de notarul Carolina Hanganu, la fel, a fost declarat

nul de instanța de judecată prin hotărârea din 14 iulie 2010.

Respectiv, notarul Carolina Hanganu nu și-a îndeplinit corespunzător

atribuțiile prevăzute la art. 2, 8, 40-43 din Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002.

Cu referire la circumstanțele și criteriile care implică responsabilitatea lui

Irving Chase Decatur și Derouin Cecile, au evidențiat că la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare nr. 1183 din 1 decembrie 2008, Svetlana Lopanciuc a

prezentat documentele înscrise la pct. 3 din contract, care se puteau afla doar în

posesia acestor pârâți.

Așadar, Irving Chase Decatur și Derouin Cecile au avut obligația să se

comporte cu maximă diligență, atât în legătură cu bunul imobil, cât și cu

documentele care se referă la acesta, or, în situația în care aceștia nu i-ar fi transmis

Svetlanei Lopanciuc actele prevăzute la pct. 3 din contractul nr. 1183 din

1 decembrie 2008, ultima nu ar fi avut posibilitate să încheie acest act juridic.

3

Prin urmare, Irving Chase Decatur și Derouin Cecile sunt obligați să le

restituie și cheltuielile legate de îmbunătățirile aduse bunului imobil, valoarea

acestor îmbunătățiri urmează a fi stabilită în baza unei expertize judiciare.

Iar reieșind din prevederile art. 316 alin. (4) Cod civil, Irving Chase Decatur și

Derouin Cecile urmează să se abțină de la careva acțiuni care ar tulbura posesia

reclamanților, inclusiv prin evacuarea lor, până când hotărârea judecătorească de

acordare a despăgubirilor va rămâne definitivă.

Au indicat că pretind la despăgubiri în conformitate cu prevederile art. 14 și

1414 Cod civil, prin obligarea pârâților să răspundă în mod solidar și să pună la

dispoziția lor un bun de același gen și de aceeași calitate.

În speță, persistă temeiul răspunderii statului conform Convenției Europene a

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a celorlalți pârâți conform

institutului răspunderii delictuale.

Astfel, pârâții Irving Chase Decatur și Derouin Cecile urmează să le restituie

valoarea îmbunătățirilor aduse ap. XXXXX din bd. XXXXX mun. XXXXX în

sumă de 200 000 de lei.

Totodată, în temeiul art. 637 Cod civil, în coroborare cu art. 1 din Primul

Protocol Adițional la Convenție și art. 316 alin. (4) Cod civil, dânșii au dreptul la

retenție. Această situație implică obligarea pârâților și a autorităților statului să nu

tulbure dreptul lor de posesie în raport cu bunul imobil menționat.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 17 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 46

alin. (1), (2), 96, 127 din Constituția RM art. 9, 10, 11 Cod civil, art. 1 alin. (1), 22,

32, 36, 51 din Legea cadastrului bunurilor imobile, art. 2, 4 alin. (2), 8, 40, 41, 42,

43 din Legea cu privire la notariat, art. 4, 5, 6, 7, 28, 32, 85 alin. (4), 174, 175, 239,

246, 247 CPC.

Au solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâților să răspundă în mod solidar

și să le transmită cu drept de proprietate un bun de același gen și de aceeași calitate

ca și ap. XXXXX din bd. XXXXX mun. XXXXX în contul despăgubirilor în

legătură cu privarea de dreptul de proprietate pentru apartamentul de care au fost

deposedați, fără a li se acorda recompensă.

La 14 noiembrie 2013, Miroslava Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco,

reprezentați de avocatul Vasile Nicoară au depus cerere de chemare în judecată

suplimentară împotriva Statului Republicii Moldova, în persoana autorității

reprezentative Guvernul RM, ÎS „Cadastru”, notarului Carolina Hanganu, Irving

Chase Decatur, Derouin Cecile, Sergiu Madan și Svetlanei Lopanciuc, intervenient

accesoriu Ministerul Justiției al RM, prin care au solicitat admiterea acesteia și

obligarea pârâților să răspundă în mod solidar, să le transmită cu drept de

proprietate un bun de același gen și de aceeași calitate ca și ap. XXXXX din

bd. XXXXX mun. XXXXX în contul despăgubirilor în legătură cu privarea de

dreptul de proprietate pentru apartamentul de care au fost deposedați, fără a li se

acorda recompensă.

În motivarea acesteia au menționat că își extind pretențiile în privința lui

Sergiu Madan și Svetlanei Lopanciuc, renunțând la pretențiile formulate anterior

împotriva notarului Rodica Semionova.

4

Au remarcat că un rol aparte în cauzarea prejudiciului îi aparține și Svetlanei

Lopanciuc care a înstrăinat bunul imobil în lipsa împuternicirilor legale.

La rândul său, și Sergiu Madan este ținut să răspundă solidar la repararea

prejudiciului, deoarece anume el le-a înstrăinat bunul imobil în baza unui contract

care ulterior a fost declarat nul de către instanța de judecată.

La 1 iulie 2014, Miroslava Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco, reprezentați

de avocatul Vasile Nicoară au mai depus o cerere de chemare în judecată

suplimentară, solicitând admiterea acesteia și încasarea de la pârâți în mod solidar

a prejudiciului cauzat în mărime de 1 549 623 de lei.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău,

a fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasată în mod solidar din contul notarului Carolina Hanganu și

Svetlanei Lopanciuc în beneficiul Miroslvaei Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco

suma de 1 549 623 de lei cu titlu de prejudiciu material.

În rest, a fost respinsă acțiunea.

Prin încheierea din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

demersul apelantului notarului public Carolina Hanganu, reprezentată de avocatul

Doina Crețu cu privire la repunerea în termen a cererii de apel și a fost repusă în

termen cererea de apel înaintată de notarul public Carolina Hanganu împotriva

hotărârii din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău.

Prin decizia din 9 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de notarul Carolina Hanganu, reprezentată de avocatul Doina Crețu,

casată hotărârea din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 24 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a

fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu CA „Garanție” SA.

Prin încheierea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, a fost înlocuit pârâtul ÎS „Cadastru” cu succesorul său în drepturi

IP „Agenția Servicii Publice”.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu CMA „Exim -

Asint” SA.

Prin hotărârea din 8 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasată în mod solidar din contul notarului Carolina Hanganu și

Svetlanei Lopanciuc în beneficiul Miroslavei Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco

suma de 1549623 de lei cu titlu de prejudiciu material.

În rest, a fost respinsă acțiunea.

Prin decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de notarul Carolina Hanganu, casată parțial hotărârea

primei instanțe în partea prin care a fost încasată din contul notarului Carolina

Hanganu în beneficiul Miroslavei Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco suma de 1

549 623 de lei cu titlu de prejudiciu material și emisă în această parte o nouă

hotărâre, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a Miroslavei

Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco împotriva notarului Carolina Hanganu cu

privire la repararea prejudiciului material rezultat din privarea de dreptul de

proprietate, ca fiind neîntemeiată.

5

În rest, a fost menținută hotărârea prime instanțe.

Prin decizia din 07 august 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă

cererea de recurs depusă de Miroslava Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco, casată

decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei pentru

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Prin decizia din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de notarul Carolina Hanganu, casată parțial hotărârea

primei instanțe în partea prin care a fost încasată din contul notarului Carolina

Hanganu în beneficiul Miroslavei Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco suma de 1

549 623 de lei cu titlu de prejudiciu material și emisă în această parte o nouă

hotărâre, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a Miroslavei

Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco împotriva notarului Carolina Hanganu cu

privire la repararea prejudiciului material rezultat din privarea de dreptul de

proprietate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 1938 alin. (1) și (3)

Cod civil, a considerat hotărârea primei instanțe în partea pretențiilor admise

împotriva apelantei ca neîntemeiată, emisă ca rezultat a aprecierii eronate a

cumulului de probe prezente la actele cauzei și cu aplicarea și interpretarea greșită

a normelor de drept material și a dispus emiterea în această parte a unei noi

hotărâri.

Colegiul a specificat că la materialele cauzei lipsesc probe ce ar dovedi

comiterea de către apelantă a unei fapte ilicite în raport cu reclamanții.

În acest context, instanța de apel a reținut că materialele cauzei atestă că

apelanta a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1183 din 01 decembrie

2008, prin care Lopanciuc Svetlana acționând în numele proprietarilor imobilului,

a înstrăinat lui Madan Sergiu apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX, mun.

XXXXX.

Pentru încheierea contractului indicat Lopanciuc Svetlana a prezentat

notarului Hanganu Carolina procura nr. 6324 din 19 august 2008, eliberată în SUA,

Carolina de Nord, autentificată de către notarul public Jacob d. Miller, din care

reiese că aceasta este întocmită din numele lui Irving Chase Decatur și Derouin

Cecile. Concomitent apelantei fiindu-i prezentată și copia procurii nr. 6324 18

august 2008 legalizată, identică cu originalul documentului autentificată de către

notarul Nina Avram la data de 17 noiembrie 2008 și tradusă în limba română de

către traducătorul Demidov Diana.

Colegiul a remarcat faptul că notarul nu dispune de autoritatea determinării

veridicității sau falsității actului prezentat acestuia în contextul expus mai sus,

astfel încât reținerea procurii nominalizate nu poate fi apreciată ca fiind o faptă

ilicită imputabilă apelantei.

Or, la data autentificării contractului din 01 decembrie 2008, apelanta nu a

cunoscut și nu a avut posibilitatea de a cunoaște că procura nominalizată este falsă.

Așadar, instanța de apel a învederat că în speță nu s-a făcut dovada faptului

comiterii de către apelantă a vreunei fapte ilicite în raport cu reclamanții, ce ar fi

fost comisă cu vinovăție, ceea ce exclude și existența unei legături cauzale între

pretinsa, dar neprobata faptă ilicită a apelantei și vinovăția acesteia, și consecințele

prejudiciabile invocate de reclamanți.

6

La 13 februarie 2020, Miroslava Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco,

reprezentați de avocatul Nicoară Vasile, au declarat recurs împotriva deciziei din

19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, precum

și încasarea din contul notarului Carolina Hanganu a cheltuielilor de judecată

legate de depunerea recursului.

În motivarea recursului au invocat că temeiul de bază, practic unicul temei,

care a fost adus de instanța de judecată, prin hotărârea din 14 iulie 2010, în

motivarea soluției privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare (a celui

principal și a celui subsecvent), a fost starea de fapt în care notarul Carolina

Hanganu a autentificat contractul principal în lipsa acordului proprietarului

Derouin Cecile, ceea ce a dus la lipsirea ilegală de proprietate asupra bunului

imobil, ap. XXXXX din bd. XXXXX, din mun. XXXXX.

Astfel, din conținutul hotărârii irevocabile rezultă că instanța de judecată a

raportat starea de fapt - circumstanțele de fapt la prevederile art. 369 alin. (3) Cod

civil, reținând că actul juridic de dispoziție încheiat de unul dintre coproprietarii

devălmași poate fi declarat nul dacă nu a fost cerut acordul la înstrăinarea

imobilului la cealaltă parte, coproprietar devălmaș.

Argumentul de bază pus la temelia soluției ce se regăsește în hotărârea din

8 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani a fost cel care rezultă din

hotărârea irevocabilă, care oferă garanțiile ce însoțesc principiul securității

raportului juridic, bazat pe faptul că notarul Carolina Hanganu a autentificat

contractul de vânzare-cumpărare fără a avea acordul coproprietarului Derouin

Cecile.

Au obiectat că instanța de apel a ignorat în totalitate acest fapt, respectiv a

ignorat principiul securității juridice, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 6 & 1 din

CEDO.

Astfel, instanța de apel nu a adus careva motive ce ar justifica soluția având în

vedere existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost constatată

vinovăția notarului, care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare în lipsa

acordului coproprietarului bunului imobil, prin ce ultimul a fost lipsit ilegal de

proprietate.

Respectiv, decizia contestată nu corespunde exigențelor de motivare a

hotărârii judecătorești, garanții ce asigură dreptul la un proces echitabil în sensul

art. 6 & 1 din CEDO.

Având în vedere autoritatea lucrului judecat, instanța de apel a avut obligația

să aplice la soluționarea litigiului prevederile art. 2, 40, 41, 42, 43, 44 din Legea cu

privire la notariat nr. 1455 din 8 noiembrie 2002, deoarece faptul constatat printr-o

hotărâre judecătorească, precum că Derouin Cecile a fost lipsită ilegal de

proprietate din cauza contractului autentificat de notarul Carolina Hanganu,

situație, care a dus la anularea contractului principal și a celui subsecvent, denotă

că notarul a încălcat prevederile legale enunțate.

Instanța de apel a reținut în conținutul deciziei dispozițiile art. 43 alin. (1) din

Legea cu privire la notariat, indicând că la autentificarea actelor juridice se verifică

capacitatea de exercițiu și capacitatea juridică a persoanelor participante la aceste

acte, în același timp, însă a interpretat în mod eronat legea, ignorând faptele

stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

7

Așadar, prevederile art. 43 din Legea cu privire la notariat raportate la

circumstanțele speței denotă prezența elementelor de vinovăție a notarului care a

perfectat și autentificat contractul de vânzare cumpărare în lipsa acordului

coproprietarului privat ilegal de proprietate.

Totodată, instanța de apel a interpretat și a aplicat eronat prevederile art. 1398

Codul civil, or, după cum rezultă din conținutul deciziei contestate instanța de apel

a analizat doar o singură situație descrisă în decizie în sensul că nu notarul a

acționat ilicit prin întocmirea unei procuri false ignorând temeiul care a stat la baza

anulării contractelor de vânzare-cumpărare, care se exprimă prin faptul că notarul a

autentificat actele juridice în lipsa acordului proprietarului Derouin Cecile, ceea ce

a dus la lipsirea ilegală a acestei persoane de proprietate.

Au accentuat că neaplicarea prevederilor art. 1398 Cod civil în raport cu

faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, a trata aceste fapte ca

fiind inexistente echivalează cu încălcarea esențială a normelor de drept material

și, în același timp, cu încălcarea esențială a normelor de drept procedural.

Au mai menționat că la caz, a avut loc și încălcarea principiului securității

raportului juridic prin desființarea ilegală a unei hotărâri judecătorești irevocabile,

or, hotărârea din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău a

devenit irevocabilă prin neatacare, însă la 27 aprilie 2016, adică peste 15 luni de la

data când hotărârea a devenit irevocabilă, reprezentantul notarului a declarat apel

împotriva acesteia.

Ca urmare, prin încheierea din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, în

lipsa temeiurilor legale, contrar jurisprudenței CtEDO și a drepturilor garantate

prin art. 6 & 1 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, instanța

de apel a dispus repunerea în termen a cererii de apel.

Încheierea privind repunerea în termen a cererii de apel, cât și decizia din

9 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admis apelul declarat

de notarul Carolina Hanganu, reprezentată de avocatul Doina Crețu, casată

hotărârea din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată, deși

îngrădesc drepturile garantate prin art. 6 & 1 din CEDO și art. 1 din Primul

Protocol adițional la CEDO, nu pot fi atacate separat.

Având în vedere caracterul subsidiar al controlului jurisdicțional exercitat de

CtEDO, actele judecătorești menționate pot fi atacate doar concomitent cu decizia

instanței de apel din 27 martie 2019.

Au subliniat că până la pronunțarea hotărârii din 17 noiembrie 2014 a

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, notarul Carolina Hanganu a fost citată legal

de către instanța de judecată, cunoscând că este implicată într-un proces civil, fapt

confirmat prin referința depusă la dosar.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 decembrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 14 ianuarie 2020 și 15 ianuarie 2020 (f.d.

45-46, Vol. V), însă dovada că aceasta a fost recepționată de către recurenți și la ce

dată la materialele cauzei lipsește.

8

Astfel, recursul declarat la 13 februarie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La data de 05 martie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-654/2020, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 54, Vol. V).

La 27 martie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, notarul Carolina

Hanganu, reprezentată de avocatul Doina Crețu a depus referință la recursul

declarat de Miroslava Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco, solicitând considerarea

recursului ca fiind inadmisibil (f.d. 17-26, Vol. II).

Prin încheierea din 20 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat

de Ovcearenco Miroslava și Ovcearenco Alexandr, reprezentați de avocatul

Nicoară Vasile, a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-un

complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate

în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și

intimata au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să răspundă la

concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune respingerea recursului declarat de Ovcearenco Miroslava și

Ovcearenco Alexandr, reprezentați de avocatul Nicoară Vasile și menținerea

deciziei instanței de apel, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

9

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva Statului

Republicii Moldova, în persoana autorității reprezentative Guvernul RM, ÎS

„Cadastru”, notarului Carolina Hanganu, Irving Chase Decatur, Derouin Cecile,

Sergiu Madan și Svetlanei Lopanciuc, intervenienți accesorii Ministerul Justiției al

RM, CA „Garanție” SA, CMA „Exim-Asint” SA, cu ulterioarele concretizări,

Miroslava Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco au solicitat încasarea de la pârâți în

mod solidar a prejudiciului cauzat în mărime de 1 549 623 de lei.

Fiind investită cu examinarea prezentei spețe, prima instanță prin hotărârea

din 8 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a admis parțial acțiunea și

a încasat în mod solidar din contul notarului Carolina Hanganu și Svetlanei

Lopanciuc în beneficiul Miroslavei Ovcearenco și a lui Alexandr Ovcearenco suma

de 1 549 623 de lei cu titlu de prejudiciu material. În rest, a fost respinsă acțiunea.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 19 decembrie 2019 a admis apelul declarat de notarul Carolina

Hanganu, a casat parțial hotărârea primei instanțe în partea prin care a fost încasată

din contul notarului Carolina Hanganu în beneficiul Miroslavei Ovcearenco și

Alexandr Ovcearenco suma de 1 549 623 de lei cu titlu de prejudiciu material și a

pronunțat în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cererea de

chemare în judecată a Miroslavei Ovcearenco și Alexandr Ovcearenco împotriva

notarului Carolina Hanganu cu privire la repararea prejudiciului material rezultat

din privarea de dreptul de proprietate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând legalitatea hotărârilor judecătorești enunțate, prin

prisma circumstanțelor cauzei și cadrului normativ aplicabil speței, constată că

decizia din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău este întemeiată și

corespunde prevederilor legale.

Astfel, Colegiul reține că prin hotărârea irevocabilă din 14 iulie 2010 a

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare a

bunului imobil din mun. XXXXX bd. XXXXX ap. XXXXX încheiat între

Svetlana Lopanciuc și Sergiu Madan la 1 decembrie 2008 și contractul de vânzare-

cumpărare a bunului imobil din 12 februarie 2009 încheiat între Sergiu Madan și

Alexandr Ovcearenco. S-au repus părțile în situația anterioară încheierii

contractului de vânzare-cumpărare dintre Svetlana Lopanciuc și Sergiu Madan din

1 decembrie 2008, s-a revendicat bunul imobil din proprietatea lui Alexandr

Ovcearenco și Miroslavei Ovcearenco și s-a dispus evacuarea lui Alexandr

Ovcearenco și Miroslava Ovcearenco din imobil, fără acordarea unui alt spațiu

locativ. Totodată s-a constatat că apartamentul nr. XXXXX din mun. XXXXX bd.

XXXXX, c nr. cadastral XXXXX, a fost dobândit în proprietate de Irving Chase

10

Decatur și Derouin Cecile în baza contractului de investiție nr. 90805 din 09 august

2005.

Prin decizia din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Chișinău și decizia din 13

iunie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a fost menținută hotărârea din

14 iulie 2010 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

De altfel, se reține că, în conformitate cu art. 123 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o

cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță

specializată sânt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de judecată în hotărârea din 14 iulie

2010, a stabilit că la data de 01 decembrie 2008, Lopanciuc Svetlana a prezentat

notarului Hanganu Carolina o procură cu nr. 6324 din 19 august 2008, semnată din

numele lu Irving Chase Decatur și autentificată de către notarul public Jacob D.

Miller, în temeiul căreia a încheiat cu Madan Sergiu contractul de vânzare-

cumpărare a apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX, contra

sumei de 894 755 de lei, procura respectivă dovedindu-se a fi una falsă.

Concomitent s-a stabilit și lipsa consimțământului coproprietarului Derouin Cecile

la înstrăinarea apartamentului sus-indicat.

La rândul său, Madan Sergiu a vândut acest apartament lui Ovcearenco

Alexandr.

Conform argumentelor reclamanților/recurenților acțiunea de vânzare-

cumpărare a respectivului apartament, încheiată respectiv între Madan Sergiu și

Ovcearenco Alexandr, a avut loc în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.

2096 din 12 februarie 2009, autentificat de către notarul Semionova Rodica. În

temeiul acestui contract, reclamantul Ovcearenco Alexandr a dobândit dreptul de

proprietate asupra apartamentului nr. XXXXX str. XXXXX, mun. XXXXX, iar la

data de 16 februarie 2009 reclamanții Ovcearenco Alexandr și Ovcearenco

Miroslava au înregistrat la OCT Chișinău a ÎS „Cadastru dreptul sau e proprietate

comună în devălmășie asupra apartamentului respectiv.

De altfel, se reține că prin hotărârea din 14 iulie 2010 a fost constată nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. l183 din 01 decembrie 2008

încheiat între Lopanciuc Svetlana, împuternicită cu drept de vânzător prin procura

eliberată de către coproprietarul Irving Chase Decatur și cumpărătorul Madan

Sergiu, autentificat de către notarul Hanganu Carolina, iar drept temeiuri pentru

declararea nulității absolute a respectivului contract a servit faptul stabilirii cu

certitudine, că procura în temeiul căreia a acționat Lopanciuc Svetlana este una

falsă, precum și stabilirea faptului că coproprietarul Derouin Cecile nu și-a

exprimat acordul la înstrăinarea obiectului contractului, or, un asemenea acord

lipsește.

Subsecvent, pe calea efectului nulității absolute a actului juridic principal, a

fost desființat și contractul de vânzare-cumpărare nr.2096 din 12 februarie 2009,

autentificat către notarul Semionova Rodica, în temeiul căruia reclamanții

Ovcearenco Alexandr și Ovcearenco Miroslava au dobândit dreptul de proprietate

asupra apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX.

11

În cadrul examinării prezentei cauze, instanța de judecată, inclusiv prin prisma

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 iulie 2010, menținută prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2011 și decizia Curții Supreme

de Justiție din 13 iunie 2012, a constatat, că drept rezultat al declarării nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2096 12 februarie 2009, încheiat între

Madan Sergiu și Ovcearenco Alexandr, reclamanților Ovcearenco Alexandr și

Ovcearenco Miroslava le-a fost cauzat prejudiciu, reparabil pe cale răspunderii

delictuale, în condițiile art. 1398, coroborat cu art. 219 alin. (3) Cod civil. Or, în

rezultatul declarării nulității, reclamanților le-a fost adusă atingerea dreptului

acestora de proprietate, obținut cu bună-credință, iar contrariul bunei-credințe nu a

fost demonstrat.

În contextul pretențiilor deduse judecării instanța de recurs reține că în temeiul

art. 14 alin. (1) și (2) Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere

repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei

le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea

sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut

prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

În corespundere cu prevederile art. 767 Cod civil, în cazul evicțiunii

cumpărătorului în baza drepturilor unui terț asupra bunului care s-au constituit

înainte de încheierea contractului de vînzare-cumpărare, vînzătorul repară

prejudiciul cauzat cumpărătorului. Aceste prevederi nu se aplică dacă cumpărătorul

a consimțit cumpărarea bunului grevat cu drepturi ale terțului, conform art.764.

În corespundere cu art. 1398 alin.(l) și (3) Cod civil, ce care acționează față de

altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. O

altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai

în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, art. 219 alin.(2) și (3) Cod civil, statuează că, fiecare parte trebuie să

restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilității

de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestației.

Partea și terții de bună-credință au dreptul la repararea prejudiciului cauzat

prin actul juridic nul.

Reieșind din dispozițiile legale citate mai sus, Colegiul lărgit reține că

survenirea răspunderii delictual civile a persoanei este determinată de întrunirea

cumulativă a tuturor elementelor constitutive ale acestei categorii de răspundere

civilă, și anume: fapta ilicită, vinovăția (dacă contrariul nu este expres prevăzut de

Lege), consecințele prejudiciabile și legătura cauzală dintre acestea, iar lipsa cel

puțin a unuia din elementele enumerate exclude răspunderea delictual civilă a

persoanei.

Deci, coroborând normele de drept citate cu circumstanțele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

reține că la materialele cauzei lipsesc probe ce ar dovedi comiterea de către notarul

Hanganu Carolina a unei fapte ilicite în raport cu recurenții.

În acest context, instanța de recurs reține că în speță se constată că, notarul

Hanganu Carolina a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. l183 din 01

decembrie 2008, prin care Lopanciuc Svetlana, acționând din numele proprietarilor

12

imobilului, a înstrăinat lui Madan Sergiu ap. nr. XXXXX din str. XXXXX, mun.

XXXXX.

Pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1183 din 01

decembrie 2008, Lopanciuc Svetlana a prezentat notarului Hanganu Carolina

procura nr. 6324 din 19 august 2008, autentificată de către notarul public Jacob d.

Miller, întocmită din numele lui Irving Chase Decatur și Derouin Cecile.

Totodată, se impune a menționa că, conform textului procurii nr. 6324 din 19

august 2008, care a fost tradusă din limba engleză în limba de stat de către

traducătorul autorizat Demidov Diana, semnătura traducătorului fiind legalizată de

notarul Nina Avram, se distinge că procura specială a fost eliberată de Irving

Chase Decatur și Derouin Cecile, în temeiul căreia o împuternicesc pe Lopanciuc

Svetlana cu următoarele drepturi: să vândă apartamentul, dreptul de a semna

contracte cu privire la vânzarea sau închirierea apartamentului nr. XXXXX din

mun. XXXXX bd. XXXXX.

Deci, în contextul dat, prin prisma elementului nominalizat al răspunderii

delictuale, instanța de recurs reține că în accepțiunea art. 43 alin. (l) din Legea cu

privire la notariat, la autentificarea actelor juridice se verifică capacitatea de

exercițiu și capacitatea juridică a persoanelor participante la aceste acte. În cazul

încheierii actului juridic de către mandatar, se verifică și împuternicirile acestuia.

Potrivit prevederilor art. 50 din Legea cu privire la notariat (în redacția în

vigoare la data autentificării contractului vizat), persoana care desfășoară activitate

notarială autentifică actele juridice pentru care legislația stabilește o formă

notarială obligatorie. La dorința părților pot fi autentificate și alte acte juridice

pentru care nu este prevăzută autentificarea notarială obligatorie.Persoana care

desfășoară activitate notarială are obligația de a explica părților sensul și

importanța proiectului actului juridic și de a verifica conformitatea conținutului lui

cu intențiile reale ale părților și dacă nu este în contradicție cu legislația. Persoana

care desfășoară activitate notarială, va cere părților să prezinte toate documentele

necesare îndeplinirii actului notarial. Proprietarul bunului este obligat să comunice

notarului și celeilalte părți locul aflării bunului înstrăinat (gajat). Răspunderea

pentru tăinuirea faptului aflării bunului înstrăinat (gajat) sub interdicție (sechestru,

arest, gaj), comunicarea prețului nereal al bunului, altor date eronate sau

prezentarea de documente false (nevalabile) în procesul încheierii actului juridic o

poartă partea vinovată.

Conform art. 51 din Legea nominalizată, în aceeași redacție, contractul de

înstrăinare și contractul de gaj al bunurilor supuse înregistrării se autentifică cu

condiția prezentării documentelor care confirmă dreptul de proprietate asupra

acestor bunuri, avizului organului fiscal teritorial privind existența sau lipsa

restanțelor la impozitul pe bunurile imobile, altor plăți obligatorii la bugetul de stat

pentru aceste bunuri, extrasul din registrul gajului despre lipsa gajului acestor

bunuri. Răspunderea pentru comunicarea informației false sau incomplete o poartă

persoana care înstrăinează sau gajează bunurile.

În consecința celor expuse, instanța de recurs reiterează că conform art. 82 din

Legea cu privire la notariat, documentele întocmite în alte state cu participarea

autorităților competente din aceste state sau cele emise de ele se acceptă de notarii

din Republica Moldova cu condiția legalizării lor de organele Ministerului

Afacerilor Externe.

13

Fără legalizare astfel de documente se acceptă de notarii din Republica

Moldova în condițiile prevăzute de acordurile bilaterale și internaționale la care

Republica Moldova este parte.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, reține că, dispozițiile art. 1 din Convenția cu privire la

suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la Haga la 5

octombrie 1961, prevăd că Convenția se aplică actelor oficiale care au fost

intocmite pe teritoriul unui stat contractant si care urmeaza sa fie prezentate pe

teritoriul unui alt stat contractant.

Articolul 3 din Convenția indicată stipulează că, singura formalitate care ar

putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat

semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest

act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de către autoritatea

competenta a statului din care emană documentul. Totuși formalitatea menționată

în alineatul precedent nu poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau

uzanțele în vigoare în statul în care actul urmează sa fie prezentat, fie o înțelegere

între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scutește

actul de supralegalizare.

În conformitate cu art. 5 din Convenția cu privire la suprimarea cerinței

supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la Haga la 5 octombrie 1961,

apostila este eliberată la cererea semnatarului sau a oricărui alt deținător al actului.

Întocmită în mod corespunzător, ea atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a

acționat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de

pe acest act. Semnătura, sigiliul sau ștampila care figurează pe apostilă este scutită

de orice atestare.

Prin urmare, coroborând normele de drept citate cu circumstanțele cauzei,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, reține că, la caz, notarul Hanganu Carolina, nu a dispus de autoritatea

determinării veridicității sau falsității actului care i-a fost prezentat, în contextul

expus mai sus, astfel încât reținerea procurii nominalizate nu poate fi apreciată ca

fiind o faptă ilicită imputabilă notarului.

Or, la data autentificării contractului din 01 decembrie 2008, notarul Hanganu

Carolina nu a cunoscut și nici nu a avut posibilitatea să cunoască că procura

nominalizată este falsă sau nu.

Astfel, Colegiul lărgit nu poate reține argumentul recurenților potrivit căruia,

contrar obligațiunilor expres prevăzute de lege, intimata, a acceptat în calitate de

împuterniciri ale părții contractante, un document fără valoarea juridică legală, fapt

care a dus la cauzarea prejudiciului delictual reclamanților.

De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul recurenților precum că, în

situația enunțată, notarul Hanganu Carolina a acționat contrar legii, astfel încât

acțiunile acesteia nu poartă un caracter ilicit, iar drept rezultat anume prin prisma

răspunderii delictuale, aceasta urmează fi tratată la caz, or în speță intimata nu a

comis vreo faptă ilicită în raport cu recurenții.

Mai mult ca atât, această concluzie este fortificată și prin aceea că dispozițiile

legale citate supra, ce reglementează activitatea cu privire la notariat, prevăd

expres că răspunderea pentru prezentarea notarului a documentelor false

(nevalabile) în cadrul încheierii actelor juridice o poartă persoana care înstrăinează

14

bunul, astfel încât este cert că cadrul legal relevant la caz, instituie răspunderea

pentru fapta ilicită vizată în speță persoanei care prezintă actele respective

notarului și, în acest mod, este exclusă expres răspunderea notarului pentru

autentificarea actelor juridice în baza unor astfel de documente.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că, în cazul dat autentificarea actului notarial

vizat în baza unei procuri în privința căreia ulterior s-a constat falsitatea nu este

imputabilă în temeiul legislației pertinente și circumstanțelor specifice prezentei

cauze notarului Hanganu Carolina, inclusiv în contextul neaprobării de către

Ovcearenco Miroslava și Ovcearenco Alexandr, a vinovăției acesteia în survenirea

situației vizate.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit, verificând și analizând afirmațiile

recurenților sub aspectul legalității și temeiniciei soluției instanței de apel, constată

că argumentele recursului nu și-au găsit confirmare în instanța de recurs, fapt din

care rezultă că instanța de apel, în corespundere cu exigențele stabilite de art. 6 al

Convenției Europene, a pronunțat o decizie motivată și întemeiată.

În atare circumstanțe, Colegiul lărgit reține recursul declarat de Ovcearenco

Miroslava și Ovcearenco Alexandr, reprezentați de avocatul Nicoară Vasile, ca

fiind declarativ și neîntemeiat, necesitând a fi respins, or soluția instanței de apel

din 19 decembrie 2019 este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea

exigențelor prevăzute de lege.

Totodată, instanța de recurs notează că pronunțarea asupra altor obiecții

invocate în cererea de recurs este inoportună în situația în care instanța de apel, la

examinarea cauzei în ordine de apel, a constatat și a elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii, a determinat

cadrul legal aplicabil litigiului, a analizat și a apreciat materialul probatoriu la justa

lui valoare, în așa fel nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi.

Deci, în contextul dat, ținând cont de natura juridică a litigiului și de marja de

apreciere a instanței de judecată, Colegiul judiciar opinează că instanța de apel a

examinat principalele întrebări juridice puse în fața instanței prin pretențiile și

obiecțiile părților procesului și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

tuturor motivelor invocate cu privire la fondul cauzei civile.

Prin urmare, instanța de apel, cu referire la ansamblul de probe prezentate și

analizate, corect a concluzionat că acțiunea înaintată de Ovcearenco Miroslava și

Ovcearenco Alexandr împotriva Statul Republica Moldova, în persoana autorității

reprezentative, Guvernul Republicii Moldova, Instituția Publică “Agenția Servicii

Publice”, notarul Hanganu Carolina, cetățenii Statelor Unite ale Americii Irving

Chase Decatur și Derouin Cecile, Madan Sergiu, Lopanciuc Svetlana, intervenienți

accesorii Ministerul Justiției al RM, SA „Garanție” și SA „Exim-Asint” cu privire

la repararea prejudiciului material rezultat din privarea de dreptul de proprietate,

este neîntemeiată. Or, în conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, probele sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților,

precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii, iar

potrivit art. 118 alin. (3) din Codul de procedură civilă, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

15

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate. Astfel, s-a stabilit cert că, instanța de apel a pronunțat o decizie legală,

bazată pe materialul probatoriu administrat și cadrul legal aplicabil speței.

Totodată, a stabilit corect raportul dedus judecății, probelor prezentate dându-le o

apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, în așa fel, decizia fiind

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale participanților la

proces.

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursul declarat de Ovcearenco Miroslava și Ovcearenco Alexandr, prin

intermediul avocatului Nicoară Vasile, și a menține decizia din 19 decembrie 2019

a Curții de Apel Chișinău.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ovcearenco Miroslava și Ovcearenco

Alexandr, reprezentați de avocatul Nicoară Vasile.

Se menține decizia din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ovcearenco Miroslava și

Ovcearenco Alexandr împotriva Statul Republica Moldova, în persoana autorității

reprezentative, Guvernul Republicii Moldova, Instituția Publică “Agenția Servicii

Publice”, notarul Hanganu Carolina, cetățenii Statelor Unite ale Americii Irving

Chase Decatur și Derouin Cecile, Madan Sergiu, Lopanciuc Svetlana, intervenienți

accesorii Ministerul Justiției al RM, SA „Garanție” și SA „Exim-Asint” cu privire

la repararea prejudiciului material rezultat din privarea de dreptul de proprietate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

16