3ra-998/20 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția deținută anterior, repararea prejudiciului

3ra-998/20 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcția deținută anterior, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-998/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Dodon

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

ÎNCHEIERE

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Maxim Gojin,

reprezentat de avocatul Denis Ipatii,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Maxim Gojin împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la revocarea ordinului privind aplicarea sancțiunii

disciplinare, restabilirea în funcția deținută anterior și repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din data de 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul depus de către Maxim Gojin, reprezentat de avocatul Denis

Ipatii,

constată:

La 13 februarie 2019 Maxim Gojin a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ, concretizată ulterior împotriva

Inspectoratului General al Poliției, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 16ef.

din 14 ianuarie 2019 prin care subofițerul Serviciului de Patrulare al sectorului de

poliție nr. 2 (Coșnița) al Inspectoratului de poliție Dubăsari, Maxim Gojin a fost

sancționat disciplinar cu concedierea din poliție, restabilirea în funcția de subofițer

al Serviciului de Patrulare al sectorului de poliție nr. 2 (Coșnița) al Inspectoratului

de poliție Dubăsari, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă

pentru întreaga perioadă de absență la serviciu din contul Inspectoratului General

al Poliției. ( f.d. 2-4,85)

În motivarea acțiunii Maxim Gojin a indicat că urmare a anchetei de serviciu

a fost emis ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 16ef. din 14 ianuarie

2019, prin care s-a dispus sancționarea acestuia cu concedierea din funcția deținută

de subofițer al Serviciului de patrulare a sectorului de poliție nr. 2 (Coșnița) al

Inspectoratului de Poliție Dubăsari al Inspectoratului General al Poliției pentru

comiterea în loc public a unor acțiuni ce periclitează imaginea autorității publice

din care face parte.

Maxim Gojin a indicat că nu este de acord cu ordinul privind aplicarea în

privința acestuia a sancțiunii disciplinare, iar sancțiunea aplicată o consideră

1

neîntemeiată și abuzivă, astfel, pasibilă de a fi contestată. Acesta a susținut că la

data presupusei abateri disciplinare se afla în ținută civilă și în afara orelor de

lucru.

Materialele anchetei de serviciu, ce au stat la baza emiterii ordinului de

sancționare, până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, nu i-au

fost aduse la cunoștință, deși cererea privind furnizarea copiilor a fost depusă la 20

ianuarie 2019, iar această omisiune face imposibilă invocarea motivelor de fapt a

cauzei.

Totodată reclamantul a indicat că la 17 septembrie 2018, în baza raportului

ofițerului principal de investigații operative al Secției nr. 2 a Direcției inspectare

efectiv a fost efectuată anchetă de serviciu în privința sa, în vederea identificării

circumstanțelor cauzelor (faptelor) și condițiilor care au condus la comiterea

abaterii disciplinare invocate, în conformitate cu prevederile statutului disciplinar

al polițistului, Codului de etică și deontologie al polițistului și alte acte normative.

Maxim Gojin a indicat că fiecare polițist pe tot teritoriul țării, indiferent de

funcția pe care o deține, de locul în care se află în timpul sau în afara orelor de

program, în cazul în care sesizează existența unor circumstanțe sau fapte care

periclitează ordinea de drept, viața sau sănătatea persoanelor ori alte valori sociale,

este obligat să comunice despre aceasta celei mai apropiate subdiviziuni de poliție

și să întreprindă măsurile posibile pentru prevenirea și curmarea infracțiunii sau

contravenției, acordarea primului ajutor persoanelor aflate în pericol, reținerea și

identificarea făptuitorilor, depistarea martorilor oculari și paza locului în care s-a

produs evenimentul.

La caz, angajatorul a interpretat eronat obiectul acțiunii, invocând prevederile

art. 55, alin. (9) și (10) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, pe când de jure și de facto, obiectul

acțiunii reprezintă încălcarea prevăzută de art. 24, alin. (4) al Legii prenotate

manifestată prin obligația polițistului (indiferent daca se afla sau nu în afara orelor

de program) de a comunica despre acțiunile ce încalcă ordinea de drept.

Prin hotărârea din data de 11 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

Maxim Gojin împotriva Inspectoratului General al Poliției privind anularea

ordinului, restabilirea în funcție și repararea prejudiciului. (f.d. 92, 98-104)

La 13 noiembrie 2019, în termen, avocatul Denis Ipatii în interesele lui

Maxim Gojin a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe

cu adoptarea unei noi decizii prin care să fie admisă acțiunea depusă de Maxim

Gojin.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 15 iulie 2020 a respins

apelul depus de către Maxim Gojin, reprezentat de avocatul Denis Ipatii. (f.d.

14,146-158)

Instanțele de judecată în temeiul Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, a Legii privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, nr. 288 din 16 decembrie

2016, a Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.

409 din 07 iunie 2017 și a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Codului de etică și

2

deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, nr. 629 din 08 august 2017 au concluzionat că cererea de chemare

în judecată depusă de către Maxim Gojin este neîntemeiată.

La caz, s-a constatat că la 14 septembrie 2018, ora 21:00, de către echipajul

de patrulare MAI-xxxxx, în localitatea Mașcăuți din raionul Criuleni a fost stopat

în traficul rutier automobilul de model VAZ 21063, la volanul căruia se afla

Nicolae Băț, care prezenta suspiciuni că conducea mijlocul de transport în stare de

ebrietate.

În procesul documentării lui Nicolae Băț, la fața locului s-a prezentat o

persoană de gen masculin, identificându-se drept angajat al Poliției din cadrul

Inspectoratului de poliție Dubăsari, Maxim Gojin care, fiind în afara serviciului,

făcând uz de statutul său de funcționar public, a exercitat acțiuni de influență

necorespunzătoare față de subofițerii de patrulare Valeriu Savca și Andrei Ciocoi,

în vederea determinării ultimilor de a înceta documentarea cazului cu asigurarea

condițiilor pentru evitarea de către Nicolae Băț a răspunderii pentru conducerea

mijlocului în stare de ebrietate alcoolică.

În scopul periclitării activității angajaților Poliției în interesul lui Nicolae Băț,

angajatul poliției Maxim Gojin a mobilizat la fața locului mai mulți tineri din

localitate, instigându-i la acțiuni agresive împotriva subofițerilor de patrulare care

documentau fapta comisă de către Nicolae Băț.

De asemenea, la fața locului s-a prezentat și echipajul MAl-xxxxx, în

componența căruia activa și angajatul Direcției inspectare efectiv, comisar

principal Marin Rusu. În pofida acestui fapt, Maxim Gojin și-a continuat acțiunile

de instigare a mulțimii împotriva polițiștilor, iar la identificarea lui Marin Rusu în

calitate de ofițer al Direcției inspectare efectiv, prin prezentarea legitimației de

serviciu și la încercările de a-l calma pe Maxim Gojin, ultimul a îndreptat

comportamentul agresiv față de acesta, ultragiindu-l.

Astfel, în cadrul anchetei de serviciu s-a constatat că Maxim Gojin prin

acțiunile sale exprimate prin uz de statutul funcționarului public cu scop de

imixtiune în activitatea angajaților Poliției, exercitată prin influență

necorespunzătoare, nerespectarea principiilor, normelor și regulilor activității

profesionale, lipsa de considerație față de valorile sociale, amenințări de aplicare a

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea comisarului principal Marin

Rusu, ceea ce periclitează imaginea și prejudiciază autoritatea publică din care fac

parte, a comis abatere disciplinară gravă.

Mai mult, prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Criuleni,

Cazacu Ruslan din 29 august 2019 Maxim Gojin a fost recunoscut vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 353, alin. (1) din Codul contravențional,

fiind sancționat cu amendă în mărime de 6 unități convenționale.

Instanțele de judecată au menționat că argumentul lui Maxim Gojin referitor

la neinformarea sa despre ancheta de serviciu are un caracter declarativ, deoarece

până la aplicarea sancțiunii disciplinare Inspectoratul General al Poliției a solicitat

explicații scrise de la Maxim Gojin pe marginea incidentului produs la 14

septembrie 2018, însă, ultimul a refuzat să prezinte angajatorului careva explicații

referitor la faptele imputate, fapt confirmat prin explicația din 25 septembrie 2018

3

și procesul-verbal cu privire la consemnarea refuzului salariatului de a prezenta

explicația cerută.

Nu au fost reținute nici argumentele lui Maxim Gojin referitoare la pretinsa

parțialitate a lui Victor Vitiuc, dar și la imposibilitatea de a formula cereri de

recuzare persoanei care a efectuat ancheta de serviciu, or, după cum s-a constatat

Maxim Gojin a fost audiat la 25 septembrie 2018, pe marginea incidentului produs

în noaptea de 14 septembrie 2018 spre 15 septembrie 2018 (dar a refuzat să depună

declarații), timp în care acesta a avut posibilitatea de a formula cereri de recuzare

persoanei care efectua ancheta de serviciu.

Referitor la argumentul lui Maxim Gojin privind repeziciunea cu care au fost

întocmite actele preparatorii ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare,

instanțele de judecată au menționat că fapta ilicită a fost comisă la 14 septembrie

2018, iar ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare a fost emis la 14 ianuarie

2019, deci atât ancheta de serviciu cât și aplicarea sancțiunii disciplinare a avut loc

în termenul prevăzut de lege. Mai mult, în perioada de la 26 septembrie 2018 până

la 11 ianuarie 2019 Maxim Gojin s-a aflat în concediu medical, perioada în care

ancheta de serviciu a fost suspendată.

Instanțele de judecată au respins și argumentele privind pretinsa încălcare de

procedură admisă la conexarea sesizărilor, manifestată prin neindicarea persoanei

responsabile de efectuarea anchetei de serviciu, așa cum, conexarea sesizărilor a

avut loc în baza raportului lui Victor Vitiuc, fiind evident faptul că persoană

responsabilă de efectuarea anchetei de serviciu a fost desemnat Victor Vitiuc.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Maxim Gojin, reprezentat

de avocatul Denis Ipatii, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 160a,163-165)

În motivarea recursului Maxim Gojin, reprezentat de avocatul Denis Ipatii, a

indicat că nu a avut parte de un proces echitabil și de o instanță imparțială.

La caz, deși se presupune că un oarecare Marin Rusu ar fi fost ultragiat de

către Maxim Gojin, acesta nu a fost audiat în cadrul anchetei de serviciu, iar

concluzia precum că Marin Rusu a depus actul de sesizare, din care ar reieși

vinovăția lui Maxim Gojin, nu înseamnă că persoana a fost audiată.

De asemenea, nu s-a luat în considerare faptul că ordinul de sancționare fizic

nu putea fi întocmit, aprobat și avizat de multitudinea de persoane precum și

expediat la locul de muncă a lui Maxim Gojin în decurs de circa 2 ore.

Instanțele de judecată nu s-au expus asupra competenței lui Victor Vitiuc de a

desfășura ancheta de serviciu, atât timp cât au fost conexate două anchete de

serviciu, fără a fi desemnat persoana responsabilă de efectuarea acesteia.

Recurentul a indicat că a fost sancționat disciplinar cu cea mai aspre sancțiune

disciplinară, pentru aplicarea forței fizice, maltratarea și ultragierea lui Marin

Rusu, însă la materialele anchetei de serviciu și în materialele remise pentru

examinarea prin prisma prevederilor legii penale toate aceste circumstanțe nu se

confirmă, fapt ce denotă cu certitudine că ordinul de concediere este unui ilegal, ori

nici o circumstanță din cele imputate lui Maxim Gojin nu se confirmă prin probe,

iar procedura anchetei de serviciu precum și imparțialitatea persoanei care a dus

4

ancheta de serviciu impune rezerve, ori nu este clar prin care dispoziție Victor

Vitiuc a fost împuternicit să efectueze ancheta de serviciu.

La 30 septembrie 2020 Inspectoratul General al Poliției a depus referință la

cererea de recurs înaintată de către Maxim Gojin, prin care a solicitat respingerea

recursului ca fiind neîntemeiat.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În speță, acțiunea a fost depusă în instanță la 13 februarie 2019. Hotărârile

instanțelor de judecată au fost pronunțate după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iulie 2020, notificată

avocatului Denis Ipatii la 09 septembrie 2020. (f.d. 160)

Maxim Gojin, reprezentat de avocatul Denis Ipatii, s-a conformat prevederilor

art. 245 din Codul administrativ și a depus, în termen, recurs nemotivat la 21 iulie

2020 și recurs motivat la 21 august 2020. (f.d.160a,163-165)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

5

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

6

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Maxim Gojin, reprezentat de

avocatul Denis Ipatii, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Maxim Gojin, reprezentat de avocatul Denis Ipatii, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7