2ra-1282/20 — Contestarea actului

Dosarul nr. 2ra-1282/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – R. Pascari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de APLP 53/422, prin intermediul

administratorului Nemțanu Dumitru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Munteanu Zinaida

către APLP 53/422 cu privire la obligarea aplicării ștampilei asupra actului de

recepție finală,

împotriva deciziei din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Munteanu Zinaida, casată hotărârea din 06 noiembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere

a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 14 noiembrie 2018, Munteanu Zinaida s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către APLP 53/422 cu privire la obligarea aplicării ștampilei asupra actului

de recepție finală.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 03 octombrie 2018,

s-a adresat către APLP 53/422 cu cerere privind recunoașterea dreptului său, care

constă din aplicarea ștampilei APLP 53/422 pe Actul de recepție finală nr. 1/01 din

05 ianuarie 2018.

La 02 noiembrie 2018, APLP 53/422 a eliberat răspunsul nr. 03 la cererea sa,

prin care a refuzat de a recunoaște dreptul său pretins, prin refuzarea aplicării

ștampilei pe Actul de recepție finală.

Potrivit reclamantei, recunoașterea dreptului pentru aplicarea ștampilei de către

APLP 53/422 pe actul de recepție finală, se întemeiază pe faptul că obiectivul actului

de recepție finală nr. 1/01 din 05 ianuarie 2018, este construcția unei anexe

supraetajate la apartamentul nr. 9 din cadrul blocului de locuit D-P4E, situat în mun.

Chișinău, str. XXXXXXX, 54, cu nr. cadastral XXXXXXX.105.01.009. Totodată

s-a indicat că lucrările au fost executate conform autorizației de construire nr. 48-

1

c/13 din 15 aprilie 2013, iar potrivit raportului de expertiză tehnică nr. 004 din 03

ianuarie 2018 privind starea tehnică a imobilului, eliberat de expertul Nicolae

Pruteanu, acesta corespunde documentelor normative.

Astfel, în pct. 61 al actului de recepție finală este descris obiectul recomandat de

către comisie spre recepție, actul fiind semnat de către toți membrii comisiei, în afară

de reprezentantul APLP 53/422, fapt care duce la încălcarea dreptului reclamantei.

În așa mod, prin refuzul din 02 noiembrie 2018, primit de la APLP 53/422, se

menționează că, în baza Hotărârii Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996, investitorul

poate invita la lucrările de recepție alte persoane, respectiv APLP 53/422 a invocat

că alte persoane nu au fost invitate.

Reclamanta consideră că, prevederea dată nu este una obligatorie, or sintagma

„poate invita alte persoane” este la alegerea investitorului, astfel norma dată nu a

fost încălcată de către reclamantă.

În ceea ce privește argumentele APLP 53/422 precum că era necesar de efectuat

preconstrucția încăperii, dar nu o construcție separată, argumentul că Actul de

recepție finală a fost modificat de câteva ori, reclamanta a indicat că acestea sunt

doar niște motive formale, care nu au o forță/probă juridică și, astfel, în mod

intenționat îi încalcă drepturile.

Prin hotărârea din 06 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Munteanu Zinaida, casată hotărârea din 06 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că refuzul APLP 53/422 de a

semna și a aplica ștampila pe Actul de recepție finală, este unul lipsit de temei.

Totodată, instanța a reținut că, la 06 iulie 2012, Primăria mun. Chișinău a eliberat

certificatul de urbanism pentru proiectare în privința unei anexe supraetajate la

apartamentele 8, 9, 23, 24, 50, 51, 62, 63, 83, 84, din str. XXXXXXX, 45, mun.

Chișinău. Ulterior, la 15 aprilie 2013, Primăria mun. Chișinău, în baza certificatului

de urbanism pentru proiectare menționat, a eliberat autorizația de construire nr.48-

c/13 din 15 aprilie 2013. Iar, potrivit actului de recepție finală nr.1/01 din 05 ianuarie

2018, obiectivul fiind construcția unei anexe supraetajate la apartamentul nr. 9 din

cadrul blocului de locuit D+P+4E, s-a permis recepția finală.

La 22 iulie 2020, APLP 53/422, prin intermediul administratorului Nemțanu

Dumitru, a declarat recurs împotriva deciziei din 03 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea altei hotărâri.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului.

La 18 august 2020, Munteanu Zinaida a înregistrat o referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat respingerea acestuia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de APLP

2

53/422, prin intermediul administratorului Nemțanu Dumitru, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 03 iunie 2020 și expediată participanților la proces la 07 iulie 2020 (f.d. 96), însă

la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul recepționării

acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat

împotriva deciziei din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la

22 iulie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

3

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de APLP 53/422, prin intermediul administratorului

Nemțanu Dumitru.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de APLP 53/422, prin intermediul

administratorului Nemțanu Dumitru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4