2ra-1298/20 — constatarea încălcării dreptului

Dosarul nr. 2ra-1298/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi

împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Sergiu Solova, angajat al Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, executorul judecătoresc Anatolie Bănărescu cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 august 2019, Igor Hlopețchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Sergiu Solova, angajat al Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie

solicitând constatarea faptului încălcării dreptului recunoscut de art. 6 §1 și art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii din 18 decembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, pentru

perioada până la momentul pronunțării hotărârii, compensarea prejudiciului moral

cauzat prin încălcarea dreptului recunoscut de art. 6 §1 și art. 1 din Protocolul nr. 1

la Convenția Europeană prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii din 18

decembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, materializată prin

adjudecarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, a sumei de 200001 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 22 iulie 2013 a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Fiodor Ghelici și Claudiei Iațco, intervenienți

accesorii SRL „Simpals”, Publicația Periodică „Moldavscaia Vedomosti”, SRL

„MLD Media”, SRL „Alliance Trade Group”, SRL „Panorama DC”, SRL „Intract

Media”, SRL „Info-Prim Neo”, SRL „Știri Media TV” cu privire la apărarea onoarei,

demnității și repararea prejudiciului moral. Prin hotărârea din 18 decembrie 2014 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, menținută prin decizia din 16 decembrie 2015

a Curții de Apel Chișinăul, a fost admisă parțial acțiunea și au fost recunoscute

1

declarațiile expuse lui Fiodor Ghelici și Claudiei Iațco ca fiind judecăți de valoare,

fără substract factologic, defăimătoare, false și care lezează onoarea și demnitatea și

au fost obligați Fiodor Ghelici și Claudia Iațco de a dezminți informația care îl

lezează direct, cu următorul conținut: „Se dezminte informația răspândită la data de

19 iunie 2013 de către Ghelici Fiodor și Iațco Claudia, în timpul conferinței de presă

la agenția IPN și care ulterior preluată de alte surse de informare în masă. Informația

cu referire la Hlopețchi Igor nu corespunde adevărului”. Totodată, au fost obligați

să difuzeze prin aceleași portaluri electronice prin care a fost răspândită informația

care îl vizează direct și anume prin: http://www.noi.md, http://www.pan.md,

http://www.vedomosti.md, http://totul.md, http://unimedia.info,

http://news.point.md, http://epresa.md:http:IPN.md. De asemenea, a fost încasată, în

mod solidar, din contul lui Fiodor Ghelici și Claudiei Iațco în beneficiul său suma

de 50000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat. În rest, cerințele au fost respinse

ca fiind neîntemeiate. Prin încheierea din 20 aprilie 2016 a Curții Supreme de

Justiție, recursurile declarate de Fiodor Ghelici și Claudia Iațco au fost declarate ca

fiind inadmisibile.

Reclamantul a menționat că, în procedura executorului judecătoresc Anatolie

Bănărescu se află la executare documentul executoriu nr. 2-548/14 din 16 decembrie

2015, unde are calitatea de creditor. Pe parcurs, a aflat că la data de 18 ianuarie 2018

la Claudia Iațco a apărut o creanță față de bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în sumă de 151276 de lei care inter alia

acoperă integral creanța. Astfel, la 11 mai 2018 executorul judecătoresc a fost

informat despre existența unei astfel de creanțe, solicitând în acest sens urmărirea

mijloacelor financiare lichide. Drept urmare, a fost înaintată o somație către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, fiind aplicat sechestru pe mijloacele financiare în limita sumei de 50000

de lei. Prin prisma art. 99 Cod de executare, creanța pecuniară se consideră

sechestrată de la data înmânării somației. Astfel, suma de 50000 de lei care era

scadentă la data 18 ianuarie 2018, se consideră sechestrată din momentul aplicării

ștampilei Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova pe somația executorului

judecătoresc.

În continuare, reclamantul a indicat că, în luna august 2018, angajatul în direcția

contencios și control legalității a Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova,

Sergiu Solova, prin rezoluția conducerii Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova, a recepționat de la angajații Ministerului Justiției al Republicii Moldova

documentul executoriu privind suma de 151276 de lei, dintre care suma de 50000 de

lei trebuia consemnată la contul executorului judecătoresc. Astfel, acționând din

postura de agent al statului cu rea-voință, prin fapte de abuz de serviciu a transferat

sumele sechestrate la contul special al Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova, de unde au fost ridicate de către Claudia Iațco, fără a fi transferați la contul

special al executorului judecătoresc, prin ce a fost subminată întreaga procedură de

executare, fiind violate grav interesele legale ale creditorului. În aceste condiții,

pornind de la natura procedurii de executare și anume dezmințirea informației false

și defăimătoare care până în prezent generează efecte juridice negative și

compensarea prejudiciului moral, se consideră îndreptățit de a se adresa în temeiul

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

2

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii instanței de judecată.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi și s-a

constatat ca fiind încălcat dreptul lui Igor Hlopețchi garantat de art. 6 § 1 din CEDO,

art. 1 Protocolul 1 la Convenție, cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014, în perioada

22 ianuarie 2016- 14 noiembrie 2019; s-a încasat de la bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Igor

Hlopețchi suma de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea

în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18

decembrie 2014, în perioada 22 ianuarie 2016 –14 noiembrie 2019; în rest, acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile

de apel depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova; s-a admis apelul declarat de Igor Hlopețchi și s-a

modificat hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, Sergiu Solova, angajat al Ministerului Finanțelor

al Republicii Moldova, executorul judecătoresc Anatolie Bănărescu cu privire la

constatarea încălcării dreptului prevăzut de art. 6 § 1 din CEDO, art. 1 Protocolul 1

la Convenție, cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

și repararea prejudiciului moral, în partea încasării prejudiciului moral, majorând

suma încasată de la 5000 de lei până la 35000 de lei; în rest hotărârea a fost

menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță având în

susținere prevederile Legii nr. 87 din 21.04.2011 cu privire la repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

prevederile art. 6 § 1 din CEDO, art. 1 Protocolul 1 la Convenție, corect a ajuns la

concluzia temeiniciei pretenției privind constatarea încălcării dreptului lui Hlopețchi

Igor garantat de art. 6 § 1 din CEDO, art. 1 Protocolul 1 la Convenție, cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 18.12.2014, în perioada 22.01.2016 –14.11.2019.

Totodată, a considerat incontestabil faptul că instanța de fond just a stabilit că

Hlopețchi Igor în baza prevederilor art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, are

dreptul de a solicita repararea prejudiciului moral în urma constatării faptului că a

fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Prin

acțiunea înaintată Hlopețchi Igor a solicitat suma de 200001 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

Astfel, cu referire la cuantumul prejudiciului moral, instanța de apel a relevat

că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că, indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire. În temeiul jurisprudenței CEDO, acest criteriu se traduce prin

necesitatea ca, partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât

3

acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive

pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Respectiv, în litigiul dedus judecății, instanța de apel a considerat că în urma

încălcării dreptului lui Hlopețchi Igor la neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18.12.2014, în perioada 22.01.2016-

14.11.2019, reclamantul a suferit un prejudiciu moral, însă suma solicitată de

reclamant în cuantum de 200001 lei este exagerată, instanța considerând echitabilă

și suficientă pentru compensarea prejudiciului moral cauzat reclamantului în urma

tergiversării neexecutării în termen rezonabil a hotărârii și care ar atinge scopul și

finalitatea prevăzută de lege suma de 35000 de lei. Aici, ținând cont că și însuși

constatarea încălcării dreptului reclamantului garantat de art. 6 § 1 din CEDO, art. 1

Protocolul 1 la Convenție, cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18.12.2014, în perioada 22.01.2016 –

14.11.2019, reprezintă o satisfacție capabilă de a compensa în rest prejudiciul moral

cauzat.

La 01 august 2020, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea hotărârea primei instanțe și a deciziei instanței

de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele de judecată concluzionând în

favoarea admiterii parțiale a acțiunii, nu au luat în considerare că la intentarea

prezentei cauze civile, titlul executoriu a cărui neexecutare se pretinde, era deja

parțial executat. La fel, nu au analizat nici faptul dacă la înaintarea somației pentru

suma de 50000 de lei, titlul executoriu era executat parțial debitori.

Totodată, a considerat greșită concluzia instanțelor precum că nu a fost

informat executorul judecătoresc despre deschiderea contului unic la BC „Moldova

Agroindbank” SA pe numele Claudiei Iațco în vederea transferării sumei adjudecate,

deoarece are deschis un singur cont bancar pentru transferul sumelor adjudecate.

Transferul se realizează la cererea creditorilor care nu dețin conturi bancare, în

scopul evitării reținerii comisionului de transfer și din alte motive.

Recurentul a opinat că decizia instanței de apel nu este motivată în partea

majorării cuantumului prejudiciului moral, care o consideră exagerată. La fel, nu s-

a luat în considerare că debitorii au bunuri cu drept de proprietate, suficiente pentru

acoperirea integrală a creanței creditorului.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților, conform

scrisorii de însoțire datate cu 12 august 2020 (Vol.II, f.d.31) și a fost recepționată de

către Igor Hlopețchi și Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 14 august 2020,

conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.33-34). Corespondența adresată lui Sergiu

Slova a fost restituită cu mențiunea „nereclamat” (Vol.II, f.d.35-36), iar cea adresată

executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu, cu mențiunea „plecat” (Vol.II, f.d.37-

38).

La 27 septembrie 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.39), Igor

Hlopețchi, reprezentat de avocatul Igor Hlopețchi, a depus referință la cererea de

recurs, exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

4

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 16 iunie 2020, iar cererea de recurs

a fost depusă la 01 august 2020, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6