2ra-1159/20 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite

2ra-1159/20 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1159/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Clima, Gr. Dașchevici)

DECIZIE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul

Vamal,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasili Nedu

împotriva Ministerului Justiției și Serviciul Vamal cu privire la repararea în mod

solidar a prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale Serviciului

Vamal de atragere ilegală la răspundere contravențională,

împotriva deciziei din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată hotărârea din 26 iulie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 24 ianuarie 2020, Vasili Nedu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Serviciul Vamal cu privire la

repararea în mod solidar a prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale Serviciului Vamal de atragere ilegală la răspundere contravențională în temeiul

Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.

1545 din 25 februarie 1998.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 28 martie 2018 de către agentul

constatator, reprezentant al Serviciului Vamal, a fost întocmit în privința sa un

proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 265 Cod contravențional, care a

fost expediat pentru examinare în instanța de judecată.

A invocat reclamantul că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 23 iulie

2018 procesul contravențional pornit în privința lui Nedu Vasili, învinuit de

comiterea contravenției prevăzute de art. 265 Cod contravențional, a fost încetat pe

motiv că nu există faptul contravenției. Fiind atacată cu recurs această hotărâre, prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2018, recursul a fost respins.

A susținut reclamantul Vasili Nedu că în legătură cu atragerea ilegală la

răspundere contravențională, cu scopul de a se apăra de la învinuirea înaintată în

comiterea contravenției imputate, a suportat cheltuieli în cadrul procedurii de

judecată, suma totală a cărora a constituit 3000 de lei.

A menționat că în rezultatul efectuării ilegale a urmăririi în privința sa și

atragerii ilegale la răspundere contravențională, i-au fost pricinuite suferințe morale

semnificative, fiindu-i cauzat și un prejudiciu moral considerabil.

A considerat că compensația bănească în sumă de 10 000 de lei este

proporțională cu acele lezări pe care el a fost nevoit să le suporte și le suportă pînă

în prezent în urma săvârșirii acțiunilor ilegale descrise.

A solicitat reclamantul Vasili Nedu încasarea în beneficiul său din bugetul de

stat a sumei de 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat și a sumei de 10

000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat și încasarea din contul pârâtului a

cheltuielilor de judecată suportate în cadrul examinării cauzei (f.d. 2-3).

La 22 februarie 2019 Vasili Nedu a depus o cerere prin care a solicitat

atragerea în proces a Serviciului Vamal în calitate de copîrît (f.d. 19), iar prin

încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 aprilie 2019 a

fost dispusă admiterea cererii reclamantului (f.d. 33).

La 26 aprilie 2019 reclamantul Nedu Vasili a depus o cerere prin care a

solicitat încasarea în beneficiul său de la Serviciul Vamal a sumei de 3000 de lei cu

titlu de prejudiciul material și 10 000 de lei cu titlu de prejudiciului moral cauzat.

Totodată, prin aceeași cerere reclamantul a solicitat admiterea renunțării la

acțiunea împotriva Ministerului Justiției privind încasarea din bugetul de stat a

sumei de 3000 de lei cu titlu prejudiciul material și a sumei de 10 000 de lei cu titlu

de prejudiciul moral, cu încetarea procedurii în partea menționată (f.d. 37).

La 28 iunie 2019 reclamantul a depus cerere prin care și-a modificat pretențiile

și a solicitat încasarea în mod solidar din contul Ministerului Justiției și a

Serviciului Vamal în baza Legii nr. 1545 a sumei în mărime de 3000 de lei cu titlu

de prejudiciu material și 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral (f.d. 42).

Prin hotărârea din 26 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acțiunea

depusă de Vasili Nedu a fost admisă parțial și a fost dispusă încasarea de la bugetul

de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Vasili Nedu a sumei de 1000 de lei cu titlu de

prejudiciul moral și a sumei de 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu material. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 47).

La 29 iulie 2019 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii din 26

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată (f.d. 49).

Prin decizia din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Ministerul Justiției, a fost casată integral hotărîrea primei instanțe

și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii și a fost încasat de la

Serviciul Vamal în beneficiul lui Vasili Nedu prejudiciul material în mărime de

3000 de lei ce constituie cheltuieli de asistență juridică suportate de reclamant în

2

cadrul examinării cauzei contravenționale și prejudiciul moral în mărime de 1000 de

lei cauzat prin acțiunile ilicite ale Serviciului Vamal de atragere la răspundere

contravențională. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 29 mai 2020 Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a interpretat eronat legea și anume art. 3 și 13 din

Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

moral și material.

A menționat că Serviciul Vamal nu a întreprins în privința intimatului nici o

măsură, motiv din care intimatul nu cade sub incidența persoanei care poate fi

despăgubită de stat în urma unor acțiuni ilegale desfășurate în cadrul procedurii

contravenționale pornită față de acesta.

Tot în acest sens, a menționat că instanța de apel nu a ținut cont în decizia

adoptată și de prevederile art. 13 al Legii sus indicate întrucât norma respectivă

stipulează expres că prejudiciul moral și material cauzat prin aplicarea ilicită a

amenzilor contravenționale de către alte organe decât alte organe instanța de

judecată, se repară de către aceste organe, or Serviciul Vamal nu a aplicat amenda

contravențională cetățeanului Vasili Nedu ci doar a constatat contravenția fără a

emite decizia de sancționare și în conformitate cu art. 393 alin. (1) lit. a), art. 394

pct. (1), art. 395 pct. (1), art. 431 alin. (4), art. 4397 alin. (3) Cod contravențional, a

remis Judecătoriei Chișinău cauza contravențională nr. 109/18 din 28 martie 2018

constată de Serviciul Vamal în privința cet. Vasili Nedu, pentru emiterea deciziei

conform competenței de aplicare a sancțiunii și confiscarea corpurilor delicte.

Astfel, instanța de apel a interpretat eronat legea ajungând la concluzia că

Serviciul Vamal este responsabil de plata despăgubirilor solicitate de cet. Nedu în

baza Legii nr. 1545, or, Serviciul Vamal nu a aplicat în privința acestuia nici o

sancțiune contravențională nu a dispus confiscarea corpurilor delicte și nu a cauzat

careva prejudicii materiale sau morale ci doar a constatat contravenția și a remis

cauza în instanța de judecată pentru examinare și adoptarea deciziei.

Prin notificarea din 15 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 20 iulie 2020 Vasili Nedu a recepționat recursul declarat de Serviciul

Vamal și la 07 august 2020, prin intermediul oficiului poștal a depus referință,

solicitând respingerea recursului declarat de Serviciul Vamal cu menținerea deciziei

instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 05 februarie

2020 a fost recepționată de către Serviciul Vamal la 16 martie 2020.

3

Conform pct. 8 al Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale a RM nr. 1

din 18 martie 2020, în domeniul justiției, pe perioada stării de urgență, se stabilesc

măsuri specifice conform anexei.

În pct. 1 din Anexa la dispoziția sus-citată este indicat că pe durata stării de

urgență, termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să

curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență

instituie potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020.

Astfel, recursul declarat la 25 mai 2020 de către Serviciul Vamal, se consideră

a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând

o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că Vasili Nedu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Serviciului Vamal în baza

Legii nr. 1545, prin care a solicitat repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin atragerea ilegală la răspundere contravențională.

4

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea cauzei în fond a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii depuse de Vasili Nedu și a dispus încasarea de la

bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin intermediul Ministerului

Justiție, în beneficiul lui Vasili Nedu suma de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 3000 de lei cu titlu de prejudiciu material, în rest acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. Pentru a decide astfel, prima instanță a concluzionat

că speței date îi sunt aplicabile prevederile Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Judecind cauza în ordine de apel, instanța de apel a casat hotărârea primei

instanțe emițând o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii prin care a fost

încasat de la Serviciul Vamal în beneficiul lui Vasili Nedu suma de 3000 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică în cadrul examinării cauzei contravenționale

și suma de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

Serviciului Vamal de atragere ilegală la răspundere contravențională. Totodată,

instanța de apel a respins acțiunea depusă de Vasili Nedu împotriva Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că organul care a aplicat

amendă contravențională lui Vasili Nedu, este un alt organ decît instanța de

judecată, și anume Serviciul Vamal. Prin urmare, se constată netemeinicia

pretențiilor lui Nedu Vasili formulate prin cererea de chemare în judecată față de

Ministerul Justiției, deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 6

din Legea nr. 1545.

Astfel, Colegiul civil a instanței de apel a ajuns la concluzia că cererea de

chemare în judecată a reclamantului urmează a fi admisă numai în partea ce ține de

încasarea prejudiciului material și moral din contul Serviciului Vamal, adică

organului care nemijlocit a întocmit procesul-verbal de contravenție și a dispus

aplicarea amenzii contravenționale, act care ulterior a fost anulat de către instanțele

de judecată.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, atât prima instanță, cît și instanța de apel, la

examinarea cauzei, au aplicat eronat normele de drept material și nu au dat o

apreciere corespunzătoare probelor administrate la actele pricinii reieșind din

următoarele.

Din materialele dosarului rezultă că la 28 martie 2018 de către agentul

constatator, reprezentant al Serviciului Vamal a fost întocmit în privința lui Vasili

Nedu un proces-verbal cu privire la contravenție nr. 109/18, în baza art. 265 Codul

contravențional, care a fost expediat pentru examinare în instanța de fond (f.d. 4).

Tot din actele cauzei rezultă că prin hotărârea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru procesul contravențional pornit în privința lui Vasili Nedu,

învinuit de comiterea contravenției prevăzute la art. 265 Cod contravențional a fost

încetat pe motiv că nu există faptul contravenției. Iar, prin decizia din 10 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău a fost menținută hotărârea din 23 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 5-8, 9-11).

5

Vasili Nedu în acțiunea formulată în baza Legii nr. 1545 a susținut că în

legătură cu atragerea ilegală la răspundere contravențională, cu scopul de a-și apăra

interesele a suportat cheltuieli de asistență juridică în cadrul dosarului

contravențional în mărime de 3000 de lei, precum și un prejudiciu moral pe care l-a

estimat la suma de 10000 de lei.

Conform art. 1 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, prezenta lege constituie actul legislativ

de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere patrimonială

a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale

și contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele

judecătorești.

Conform art. 2 din Legea enunțată, în sensul prezentei legi, constituie noțiunea

de acțiuni ilicite – acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze

cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței

de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție

de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în

timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni);

Iar, art.3 alin. (1) din Lgea enunțată prevede că, în conformitate cu prevederile

prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice

sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,

de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau

suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură

care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale

sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că, prejudiciul cauzat se repară integral,

indiferent de culpa persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire

penală, din procuratură și din instanțele judecătorești.

Conform art. 6 din aceeași Lege, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea

și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare;

6

c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea

arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5) din

Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire

penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de

urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.

Reieșind din normele de drept material enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de

chemare în judecată depusă de Vasili Nedu nu se încadrează în nici una din

condițiile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor de judecată.

Se constată că instanța de apel dispunînd încasarea prejudiciului material în

mărime de 3000 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 1000 de lei din contul

Serviciului vamal a interpretat eronat prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998, întrucât aceasta prevede repararea prejudiciului

material și moral cauzat persoanelor fizice în urma supunerii ilegale la arest

contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată.

Prin urmare, instanța de recurs reține că Serviciul Vamal nu a întreprins în

privința intimatului nici o măsură stipulată supra, motiv pentru care, reclamantul

Vasili Nedu nu cade sub incidența persoanei care poate fi despăgubită de stat în

urma unor acțiuni ilegale desfășurate în cadrul procedurii contravenționale pornită

față de acesta, cu atît mai mult că prin hotărârea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru procesul contravențional pornit în privința lui Vasili Nedu,

învinuit de comiterea contravenției prevăzute la art. 265 Cod contravențional a fost

încetat pe motiv că nu există faptul contravenției.

Tot în acest sens, Colegiul menționează că, instanța de apel la emiterea deciziei

contestate cu recurs nu a ținut cont și de prevederile art. 13 din Legea sus-indicată,

întrucât norma respectivă stipulează expres că prejudiciul moral și material cauzat

prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța

de judecată, se repară ce către aceste organe, or, Serviciul Vamal nu a aplicat

amendă contravențională reclamantului Vasili Nedu, ci doar a constatat contravenția

fără a emite decizia de sancționare.

Din considerentele menționate și având în vedere că s-a constatat aplicarea

greșită a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de Vasili Nedu împotriva

Ministerului Justiției și Serviciul Vamal cu privire la repararea în mod solidar a

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale Serviciului Vamal de

atragere ilegală la răspundere contravențională de a respinge ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

7

Se admite recursul declarat de Serviciul Vamal.

Se casează decizia din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 26 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Vasili Nedu împotriva Ministerului Justiției și

Serviciul Vamal cu privire la repararea în mod solidar a prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale Serviciului Vamal de atragere ilegală la

răspundere contravențională și se emite o nouă hotărâre prin care:

Se respinge acțiunea depusă de Vasili Nedu împotriva Ministerului Justiției și

Serviciul Vamal cu privire la repararea în mod solidar a prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale Serviciului Vamal de atragere ilegală la

răspundere contravențională.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8