2ra-1100/20 — recunoasterea ilegală a refuzului

Dosarul nr. 2ra-1100/2020

prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul central (jud. V. Hudoba)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Curdov, Ș. Starciuc)

ÎNCHEIERE

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Universitatea de Stat din Comrat,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr

Levandovschii împotriva Universității de Stat din Comrat cu privire la

recunoașterea ilegală a refuzului în eliberarea informației cu privire la retribuția

muncii pentru perioada 02 ianuarie 2017 – 26 octombrie 2018 și obligarea furnizării

informației solicitate,

împotriva deciziei din 27 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost admis apelul declarat de Alexandr Levandovschii, a fost casată hotărârea din 13

august 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central și a fost emisă o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 19 noiembrie 2018, Alexandr Levandovschii a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Universității de Stat din Comrat cu privire la recunoașterea

ilegală a refuzului în eliberarea informației cu privire la retribuția muncii pentru

perioada 02 ianuarie 2017 – 26 octombrie 2018 și obligarea furnizării informației

solicitate.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 18 octombrie 2010 a fost angajat în cadrul

Universității de Stat din Comrat în funcția de prorector pentru activitatea

administrativ-gospodărească cu încheierea contractului de muncă corespunzător.

A susținut că activând în funcția nominalizată, în conformitate cu art. 9 alin.

(1) Codul muncii are dreptul la achitarea salariului și la apărarea drepturilor sale, a

libertăților și intereselor sale legitime.

A mai susținut că în conformitate cu art. 10 alin. (2) lit. b) Codul muncii

angajatorul este obligat să respecte clauzele contractului individual de muncă, or

conform contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul, ultimul este obligat

să-l informeze cu privire la condițiile de muncă și să-i elibereze la cererea acestuia

toate documentele solicitate.

În legătură cu faptul că pe parcursul anului 2017 și în prezent cuantumul

salariului primit de dînsul a fost micșorat comparativ cu perioada precedentă,

astfel în modul stabilit la 24 august 2018 a depus o cerere în adresa Universității de

Stat din Comrat cu privire la eliberarea informației și anume a copiilor de pe actele

privind efectuarea plăților salariale (salariul de baza), inclusiv și plățile

suplimentare (ajutorul material, suplimente și premii) pe nume său.

Reieșind din faptul că nu a primit răspuns la cererea depusă , la 26 octombrie

2018 a mai depus o cerere repetată în adresa angajatorului cu privire la eliberarea

ordinelor cu privire la retribuirea muncii în privința sa pentru perioada 02 ianuarie

2017 și până la moment.

La 09 noiembrie 2018 Universitatea de Stat din Comrat i-a eliberat un răspuns

prin care i-a fost refuzat în eliberarea informației solicitate cu privire la retribuția

muncii.

A susținut că refuzul angajatorului în eliberarea informației solicitate nu este

bazat pe careva temeiuri de drept și de fapt, care ar îndreptăți un astfel de

comportament cu încălcarea ordinii stabilite de lege în soluționarea astfel de cereri.

A solicitat Alexandr Levandovschii recunoașterea ilegală a refuzului

Universității de Stat din Comrat în eliberarea informației cu privire la retribuția

muncii pentru perioada 02 ianuarie 2017 – 26 octombrie 2018 și obligarea furnizării

informației prin eliberarea ordinelor cu privire la: schimbarea cuantumului salariului

funcției; plata suplimentelor personale; plata recompenselor suplimentare

(adaosuri); plata suplimentelor pentru vechimea în muncă; plata ajutorului material;

și plata tuturor formelor de premii pentru perioada 02 ianuarie 2017 până la 26

octombrie 2018.

Prin hotărârea din 13 august 2019 a Judecătoriei Comrat sediul central a fost

respinsă acțiunea depusă de Alexandr Levandovschii ca fiind neîntemeiată.

La 21 august 2019 și la 28 octombrie 2019 Alexandr Levandovschii a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 27 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat a fost admis apelul

declarat de Alexandr Levandovschii, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă și a fost obligată

Universitatea de Stat din Comrat să-i elibereze lui Alexandr Levandovschii

informația privind eliberarea ordinelor cu privire la schimbarea cuantumului

salariului funcției, plata suplimentelor personale, plata cuantumului salariului de

funcție, plata suplimentelor personale, plata recompenselor suplimentare

(adausurilor), plata pentru vechimea în muncă, plata ajutorului material, plata

tuturor formelor de premii pentru perioada începând cu 02 ianuarie 2017 până la 26

octombrie 2018.

Pentru a decide astfel instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 9 alin. (1)

45, 67, 128, 130 alin. (1) Codul muncii și art. 37 Legea salarizării nr. 847 din 14

februarie 2002 și a concluzionat că prima instanță neîntemeiat a respins acțiunea,

deoarece instituția Publică Universitatea de Stat din Comrat era obligată să elibereze

reclamantului informația cu privire la salariu, adaosurile, sporurile și plățile de

stimulare pentru perioada stabilită sub formă de extras din ordin, certificat sau copie

de pe ordin.

2

Reieșind din cele expuse, Colegiul instanței de apel a ajuns la concluzia

admiterii acțiunii depuse de Alexandr Levandovschii cu obligarea Universității de

Stat din Comrat să-i elibereze primului informația prin eliberarea ordinelor cu

privire la schimbarea cuantumului salariului funcției, plata suplimentelor personale,

plata recompenselor suplimentare (adaosurilor), plata suplimentelor pentru

vechimea în muncă, plata ajutorului material, plata tuturor formelor de premii

pentru perioada 02 ianuarie 2017 până la 26 octombrie 2018.

La 05 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal, Universitatea de Stat din

Comrat, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, o consideră neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a cercetat integral și sub

toate aspectele circumstanțele cauzei, ca urmare a aplicat eronat normele de drept

material și normele de drept procedural.

A susținut că instanța de apel a depășit limitele cererii de apel, deoarece atât în

cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel reclamantul a solicitat

anume eliberarea copiilor de pe ordinele dar nu extrasele acestora.

Instanța de apel nu a luat în considerare faptul că apelantul n-a prezentat probe

convingătoare și anume care norme a legislației muncii prevăd dreptul acestuia la

informație privind salarizarea. A menționat că obligația angajatorului constă în

necesitatea prezentării informației privind cuantumul salariului lunar.

Mai mult, conform art. 142 alin. (2) Codul muncii și în vederea îndeplinirii

obligației date reclamantului și tuturor angajaților universității i-a fost expediat

lunar prin poșta electronică informația despre mărimea salariului, forma retribuției,

reținerile, etc,. În acest context, Universitatea de Stat din Comrat în calitate de

angajator își îndeplinea obligația de informare lunară al reclamantului privind

mărimea salariului în limitele și în modul prevăzut de legislația muncii în vigoare a

Republicii Moldova.

Prin notificarea din 04 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 09 iulie 2020 Alexandr Levandovschii a recepționat recursul declarat de

Universitatea de Stat din Comrat și la 04 septembrie 2020 a depus referință, prin

care a solicitat de a considera recursul declarat de Universitatea de Stat din Comrat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Comrat din 27 februarie

2020 a fost expediată părților la 21 aprilie 2020, pe care Universitatea de Stat din

Comrat a recepționat-o la 30 aprilie 2020.

Astfel, recursul declarat la 05 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal, de

către Universitatea de Stat din Comrat, este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Universitatea de Stat din

Comrat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Universitatea de Stat din Comrat ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Universitatea de Stat din Comrat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5