2ra-1182/20 — constatarea existenței raporturilor de muncă

2ra-1182/20 — constatarea existenței raporturilor de muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1182/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, I. Dutca, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vladimir Mușat,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Mușat

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Etagi” cu privire la constatarea

existenței raporturilor de muncă, încasarea salariului restant, repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 februarie 2019, Vladimir Mușat a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Etagi” cu privire la constatarea raporturilor de muncă în perioada

01 august 2018 – 07 decembrie 2019, încasarea plății restante la salariu pentru

perioada 01 august 2018 – 07 decembrie 2018 în sumă de 8 000 de euro, repararea

prejudiciului moral prin încasarea sumei de 4 000 000 de lei, încasarea pagubei ratate

de 4 000 000 de lei, compensarea cheltuielilor de judecată și încasarea prejudiciului

moral în mărime de 500 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că în vara anului 2018, fiind în căutarea unui loc

de muncă, prin intermediul unui site a rețelelor de socializare „Facebook”, a găsit o

ofertă în domeniul imobiliar la funcția de agent imobiliar, cu un salariu lunar de 1

200 de euro.

Reclamantul a afirmat că oferta vizualizată a fost primită ca o ofertă veridică,

motiv din care, a decis să se adreseze companiei imobiliare pentru a accepta funcția.

Adresându-se la SRL „Etagi” a avut o întrevedere cu administratorul companiei,

Eugen Curalov, care i-a explicat condițiile de lucru cu ulterioara salarizare

săptămânală de la 400 de euro, conform cursului la ziua salarizării.

A explicat că a acceptat condițiile de muncă și o perioadă de aproximativ 3

săptămâni a efectuat un stagiu de practică, care s-a finisat la 01 august 2018.

Începând cu 01 august 2018, la cerința sa de perfectare a contractului individual

de muncă, administratorul SRL „Etagi”, Eugen Curalov i-a comunicat ca să nu-și

facă griji, că totul va fi bine și va primi salariul conform înțelegerii.

Reclamantul a specificat că de la 01 august 2018 până la 07 decembrie 2018, a

activat în cadrul SRL „Etagi” în volum deplin, însă, angajatorul a ignorat solicitările

sale de perfectare și încheiere a contractului individual de muncă.

A mai invocat că anterior sesizării instanței cu prezenta acțiune, a solicitat

Inspecției Muncii verificarea ilegalităților comise de SRL „Etagi” și doar la

1

solicitarea Inspecției Muncii, angajatorul a întocmit contractul individual de muncă

nr. 7 din 01 august 2018.

Astfel, a învederat că în aceeași perioadă angajatorul a întocmit niște acte

privind lipsa sa de la locul de muncă mai mult de 4 ore consecutiv pe parcursul unei

zile, cât și a unui act privind constatarea refuzului salariatului de a semna contractul

individual de muncă.

A reliefat că, deși inițial a fost informat că va fi salarizat cu suma de 400 de

euro săptămânal, angajatorul nu și-a respectat această obligație, acumulând o

restanță la salariu în mărime de 8 000 de euro.

Vladimir Mușat a susținut că SRL „Etagi” i-a achitat salariul în mărime de 1

700 de lei, iar în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, a expediat în adresa

SRL „Etagi” somație prin care a solicitat achitarea restanțelor salariale, însă,

angajatorul a refuzat să satisfacă benevol solicitările sale.

A opinat că din cauza neachitării salariului restant, i-a fost cauzat și un

prejudiciu moral, care a fost apreciat de acesta la suma de 4 000 000 de lei.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Mușat împotriva SRL „Etagi” cu

privire la constatarea existenței raporturilor de muncă, încasarea salariului restant,

precum și repararea prejudiciului material, și moral, s-a respins ca neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la data de 24 decembrie 2019,

Vladimir Mușat a declarat apel.

Prin decizia din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Vladimir Mușat și s-a menținut hotărârea din 13 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Vladimir Mușat împotriva SRL „Etagi” cu privire la constatarea

existenței raporturilor de muncă, încasarea salariului restant, repararea prejudiciului

material și moral.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la 01 august 2018, SRL

„Etagi” a întocmit contractul individual de muncă nr. 07/2018, conform căruia

Vladimir Mușat a fost angajat în cadrul societății în funcția de agent imobiliar, pe o

perioadă nedeterminată, prin cumul, începând cu 01 august 2018.

Conform contractului individual de muncă nr. 07/2018, salariul de funcție al

lui Vladimir Mușat a fost stabilit în sumă de 2 000 de lei, în dependență de orele de

activitate.

Prin actul de refuz al salariatului de semnare a contractului individual de muncă

din 01 august 2018, consemnat de contabilul societății –Galina Babuș, jurisconsultul

–Oleg Badea și managerul –Anna Abuzearovoi se confirmă că Vladimir Mușat a

refuzat să semneze contractul individual de muncă nr. 07/2018 din 01 august 2018.

Instanța de apel a mai reținut că în perioada 08 octombrie 2018 – 12 octombrie

2018, Vladimir Mușat nu s-a prezentat la locul de muncă pe parcursul a 4 ore

consecutive, iar în acest sens, SRL „Etagi” a întocmit acte de confirmare a lipsei

salariatului la locul de muncă pe parcursul a 4 ore consecutive pe parcursul aceleiași

zile de muncă.

La 17 octombrie 2018, SRL „Etagi” a solicitat de la Vladimir Mușat explicații

scrise referitor la motivele absenței de la locul de muncă, însă acesta a refuzat să

prezinte explicații scrise, refuzul salariatului fiind consemnat în actul din 07

octombrie 2018.

2

În temeiul ordinului SRL „Etagi” nr. 10-c din 05 octombrie 2018 „Cu privire

la încetarea (rezilierea) contractului individual de muncă”, Vladimir Mușat a fost

concediat din funcția de agent imobiliar, începând cu 05 noiembrie 2018, în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. h) Codul Muncii.

Colegiul a indicat că la 06 noiembrie 2018, SRL „Etagi” a expediat în adresa

lui Vladimir Mușat o notificare de reziliere/ încetare a contractului individual de

muncă nr. 07/2018, prin scrisoare recomandată cu aviz de recepție, însă, scrisoarea

respectivă a fost restituită angajatorului din motivul nereclamării corespondenței

poștale de către apelant.

La 10 octombrie 2018, Vladimir Mușat a depus la SRL „Etagi” somație/

pretenție, prin care a solicitat eliberarea dovezii de existență a asistenței medicale;

achitarea despăgubirilor morale; onorarea obligației de achitare a salariului în

valoare de 3 000 de euro.

Prin dispoziția de plată de casă nr. 42, Vladimir Mușat a primit salariul de

funcție pentru luna septembrie în mărime de 393,80 de lei, iar potrivit mențiunilor

executate pe verso-ul dispoziției respective, s-a reținut că la 17 decembrie 2018 lui

Vladimir Mușat i-a fost achitată inclusiv și suma de 1 711 lei cu titlu de salariu.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate în raport cu criticile

formulate în apel și materialele cauzei, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul a considerat că prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată.

De altfel, instanța de apel a relevat că la soluționarea cauzei, au fost stabilite pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei, concluziile

instanței de fond fiind întemeiate, fapt ce rezultă din interpretarea corectă a

prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios în coroborare cu materialul

probator prezentat de părți.

Colegiul a reținut că fiind solicitată de către Vladimir Mușat încasarea plății

salariului restant, prima instanță în mod justificat a respins această pretenție,

deoarece din materialele cauzei se atestă că apelantului i-a fost achitat salariul, iar

dezacordul față de cuantumul salariului și invocarea unei oferte de salariu de 1 200

de euro lunar nu a fost reținută de instanța de apel ca temei ce ar justifica încasarea

nemijlocită, or, prin contract a fost stabilit lui Vladimir Mușat salariul în mărime de

2 000 de lei și toate achitările au fost efectuate ținându-se cont de prevederile

contractuale.

Cât privește încasarea prejudiciului material și moral invocat de apelant,

Colegiul a menționat că prima instanță a supus aprecierii toate circumstanțele și

corect a respins cerințele.

La 10 iulie 2020, Vladimir Mușat a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței cu trimiterea cauzei

spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Ca temei de drept a invocat prevederile art. 432, alin. (2) lit. a), c) din Codul

de procedură civilă care statuează că, se consideră că normele de drept material au

fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea.

3

Totodată, recurentul a menționat că în speță au fost încălcate și normele de

drept procedural, deoarece cauza a fost examinată în lipsa sa și a apărătorului său,

care nu au fost legal citați.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 mai 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 03 iunie 2020 (f.d. 139), însă la materialele

cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 10 iulie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia, iar în

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide

în lipsa acesteia.

La data de 20 iulie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-11182/2020, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 153), care a fost recepționată de intimată la data de 23 iulie 2020,

fapt confirmat prin avizele de recepție (f.d. 155), or, până la data examinării cauzei

nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vladimir Mușat, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Mușat nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

4

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Vladimir Mușat, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Mușat, împotriva

deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5