2ra-1138/20 — încasarea datoriei, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1138/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: C. Roșca

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

9 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Condrea,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Condrea împotriva lui Dumitru Dercaci și Gheorghe Dercaci cu privire la încasarea

datoriei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 3 mai 2018 Valeriu Condrea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dumitru Dercaci și Gheorghe Dercaci, solicitând încasarea în mod

solidar de la pârâți a sumei împrumutului în mărime de 3 000 euro, repararea

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în perioada anului 2009, la

rugămintea cunoscutului său, Gheorge Dercaci, i-a acordat acestuia un împrumut

în sumă de 3 000 euro, pe un termen de 1 an, prin intermediul fiului acestuia,

Dumitru Dercaci, care a primit suma de 3 000 euro, în prezența martorului xxxxx.

A menționat că începând cu luna decembrie 2009 s-a aflat la serviciu peste

hotarele țării, în Europa și de mai multe ori i-a apelat pe Dumitru Dercaci și

Gheorghe Dercaci.

Din una din discuțiile lor a înțeles că afacerile pârâților nu merg bine, iar,

mai târziu pârâții nu răspundeau la apelurile telefonice.

Astfel, fiind sub arest preventiv în Penitenciarul nr. 13 din 28 februarie

2013, reclamantul a apelat către pârâți în mod direct, prin scrisori recomandate din

penitenciar, cu solicitarea de a restitui datoria de 3 000 euro. Însă, la solicitările

sale nu a primit nici un răspuns.

În rezultatul deplasării lui xxxxx la domiciliul lui Gheorghe Dercaci, pentru

a-i transmite să restituie datoria, Dumitru Dercaci și mama sa Daria Dercaci, l-au

asigurat că va restitui suma datorată.

Reclamantul a invocat că, urmare a inacțiunilor pârâților, a suferit un

prejudiciu moral enorm, pe care îl estimează în sumă de 10 000 lei.

1

Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Condrea împotriva lui

Dumitru Dercaci și Gheorghe Dercaci cu privire la încasarea datoriei, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, ca fiind tardivă.

La 4 noiembrie 2019, Valeriu Condrea a declarat apel împotriva hotărârii din

22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Valeriu Condrea și s-a menținut hotărârea din 22 octombrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivare, instanța de apel a conchis că soluția adoptată de prima instanță

este justă și argumentată.

În acest sens, a reținut că contractul de împrumut a fost încheiat la 12

decembrie 2009, pe un termen de un an, adică cu data scadentă 12 decembrie 2010,

iar acțiunea a fost depusă în judecată la 3 mai 2018, peste 8 ani de la data apariției

dreptului la prezenta acțiune, cu expirarea termenului de prescripție extinctivă.

La 25 iunie 2020, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d. 7),Valeriu

Condrea a declarat recurs împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând să fie admis recursul, casarea hotărârii primei instanțe și

a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu soluția

instanțelor de judecată ierarhic inferioare, invocând că nu au fost apreciate corect

circumstanțele cauzei și solicitările sale.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată recurentului la 19 martie 2020 (vol. I, f.d. 214), însă dovada legală de

recepționare a acesteia la dosar lipsește.

Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul din 25 iunie 2020 a fost

depus în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 14 iulie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Valeriu Condrea cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței la recurs.

Însă, până la data examinării admisibilității recursului, intimații nu au depus

referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

2

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

3

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Valeriu Condrea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Valeriu Condrea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4