2ra-1039/20 — declararea nulitătii contractului de arendă

Dosarul nr. 2ra-1039/20

Prima instanță: (Judecătoria Strășeni, sediul Călărași) S. Ucraințeva

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) I. Muruianu, O. Cojocaru, A. Malîi

Î N C H E I E R E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Fedmol”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Fedmol” împotriva Primăriei comunei Onișcani, raionul

Călărași cu privire la declararea nulității contractului de arendă a terenului

subacvatic,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Fedmol” și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 08 noiembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 31 mai 2019, SRL ”Fedmol” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei comunei Onișcani, raionul Călărași cu privire la declararea

nulității contractului de arendă a terenului subacvatic.

În motivarea acțiunii, SRL ”Fedmol” a menționat că la 13 octombrie 2005 a

încheiat cu Primăria comunei Onișcani, raionul Călărași contractul de arendă

(locațiune) a terenului subacvatic cu suprafața de 22,30 ha construit cu nr. cadastral

XXXXX cu costul de bilanț de 136 318 lei, cu termenul de arendă de 35 de ani

(până la 13 octombrie 2040).

Reclamantul a invocat că potrivit pct. 3.1 al contractului, plata de arendă a

fost stabilită în mărime de 9 649,91 de lei, plus impozitul funciar în mărime de

3 345 de lei anual, iar în total suma de 12 995 de lei anual.

A invocat că pct. 3.1 din contract este lovit de nulitate absolută din

următoarele considerente.

Contractul de arendă a fost încheiat în rezultatul petrecerii licitației din 13

octombrie 2005, organizată de Primăria comunei Onișcani, raionul Călărași în

1

temeiul deciziei Consiliului comunal Onișcani nr. 09/07 din 26 septembrie 2005,

licitația în cauză fiind considerată nulă prin procesul-verbal nr. 02 din 13

octombrie 2005 și s-a finalizat cu negocieri directe în baza procesului-verbal nr. 01

din 13 noiembrie 2005, prin care s-a stabilit plata de arendă în mărime de 12 995

de lei.

Astfel a specificat că preambulul contractului urmează a fi completat după

cuvintele ”au încheiat prezentul contract” cu sintagma ”în baza procesului-verbal

nr. 01 cu privire la rezultatele negocierilor directe din 13 octombrie 2005”.

La fel, a relatat că clauza contractuală, prin care a fost prevăzut impozitul

funciar în mărime de 3 345 de lei, urmează a fi declarat nul.

Deci, reclamantul a menționat că pct. 3.1 al contractului de arendă nr. 1 din 13

octombrie 2005 contravine prevederilor Regulamentului privind licitațiile cu

strigare și negocierile directe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1056 din 12

noiembrie 1997 ”Despre măsurile de realizare a Legii cu privire la Programul de

privatizare pentru anii 1997-1998 (în vigoare la momentul petrecerii licitației și

semnării contractului de arendă), care nu prevedea posibilitatea modificării

ulterioare a sumei stabilite în urma licitației sau negocierilor directe.

La 17 septembrie 2018 a expediat în adresa Primăriei comunei Onișcani,

raionul Călărași notificarea, prin care a solicitat modificarea contractului de

arendă, însă prin răspunsul din 23 octombrie 2018, cererea prealabilă a fost

respinsă.

SRL ”Fedmol” a solicitat declararea nulității pct. 3.1 din contractul de arendă

a terenului acvatic nr. 1, încheiat la 13 octombrie 2015 cu Primăria comunei

Onișcani, raionul Călărași, completarea preambulului contractului de arendă după

cuvintele ”au încheiat prezentul contract” cu sintagma ”în baza procesului-verbal

nr. 01 cu privire la rezultatele negocierilor directe din 13 octombrie 2005”,

modificarea pct. 3.1 al contractului în următoarea redacție: ”Plata de arendă anuală

pentru pământul subacvatic se stabilește în mărime fixă de 12 741,46 de lei anual,

plus impozitul funciar care va fi calculat în conformitate cu legislația în vigoare”.

De asemenea, a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 08 noiembrie 2019,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Fedmol”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că reclamantul a invocat nulitatea absolută a contractului de arendă, fără a

aduce careva argumente ce constituie încălcare legală la încheierea contractului.

Astfel, prima instanță a concluzionat că încheierea contractului de arendă

nr. 1 din 13 octombrie 20015 între SRL ”Fedmol” și Primăria comunei Onișcani,

raionul Călărași, nu a avut loc cu încălcarea ordinii publice, bunelor moravuri sau

intereselor ce contravine legii.

În partea ce ține de plata arendei, instanța de fond a menționat că criteriile de

determinare a mărimii plății de arendă sunt direct stabilite de lege și se apreciază

de părți în dependență de categoriile de folosire și pot fi diferite de la caz la caz și

anume: suprafața terenului, structura parcelară, posibilitățile de acces, distanța,

amenajări sau alte dotări.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2020, s-a respins apelul

declarat de SRL ”Fedmol” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul

Călărași din 08 noiembrie 2019.

La 28 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal, SRL ”Fedmol” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurentul SRL ”Fedmol”, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel nu a dat apreciere corectă circumstanțelor care au importanță pentru

soluționarea cauzei, au interpretat eronat normele de drept material și probele

administrate.

Recurentul a specificat că este ilegală indicarea formulei de calcul în

contractul de arendă din motiv că suma arendei nu a fost stabilită în baza unui

calcul, dar în baza negocierilor directe.

Prin urmare, în opinia recurentului, prin includerea de către Primăria comunei

Onișcani, raionul Călărași în contractul de arendă a unei clauze lovite de nulitate,

i-a fost încălcat dreptul la proprietate, prevăzut de art. 46 din Constituție și

articolul 1 Protocol 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

La 17 iunie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către Primăria Onișcani, raionul Călărași la data de

24 iunie 2020 potrivit avizului de recepție ”(f.d. 122).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 12 martie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 28 mai 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Fedmol”, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Fedmol”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5