2ra-1145/20 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecatoresti si repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecatoresti si repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1145/20 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecatoresti si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.2ra-1145/20
Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : D. Sușchevici)
Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : A. Bostan, S. Iorgov, V. Cotorobai)
Î N C H E I E R E
9 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Zabrian Anatolie, reprezentat de
avocatul Lilian Osoian,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zabrian Anatolie
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea
încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei, încasarea despăgubirilor
morale și materiale și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 6 februarie 2020 prin care s-a
respins apelul declarat Zabrian Anatolie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru din 15 noiembrie 2019,
c o n s t a t ă :
La 19 martie 2019, Zabrian Anatolie s-a adresat în instanță cu o chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea și recunoașterea încălcării
dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei și încasarea despăgubirilor morale și
materiale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a reiterat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 28 mai 2010, s-a dispus încasarea sumei de la Crîsanov Iurii în beneficul
lui Zabrian Anatolie a sumei de 29 000 dolari SUA cu titlu de datorie și suma de 11096
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La 4 mai 2011, hotărârea e devenit devenită și irevocabilă, ca urmare a fost
eliberat titlu executoriu și s-a intentat procedura de executare cu aplicarea măsurilor de
asigurare silită.
Hotărârea judecătorească nu a fost executată, iar măsurile întreprinse de executorul
judecătoresc sunt ineficiente și se tărăgănează executarea hotărârii judecătorești. Astfel,
se aduc ingerințe drepturilor lui Zabrian Anatolie prevăzute de art. 6 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Reclamantul a indicat că din cauză neexecutării hotărârii în favoarea sa, nu poate
beneficia de bunurile sale și, astfel, dreptul său la protecția proprietății garantat de
articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție este încălcat. Consideră, i-au fost violate
drepturile prevăzute de articolele 6 și 13 al Convenției Europene pentru Apărarea
1
Drepturilor și Libertăților Fundamentale și de Articolul 1 al Protocolului Adițional la
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale
și anume, dreptul persoanei la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
Hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 mai 2010, irevocabilă
devenind la 5 mai 2011, nu se execută deja mai bine de 7 ani, termen care este foarte
mare, reieșind din faptul, că împreună cu familia întimpină dificultăți financiare.
Prin încheierea protocolară a instanțe de fond din 24 mai 2019, s-a dispus de a
atrage în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc Bairac Ilie.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 noiembrie 2019,
acțiunea depusă de Zabrian Anatolie a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a conchis că, în acțiunile executorul judecătoresc nu
persistă careva temeiuri de tergiversare a executării hotărârii judecătorești vizate, fiind
întreprinse toate măsurile necesare privind executarea acesteia.
Instanța de fond a concluzionat că, pretențiile reclamantului privind constatarea
încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea
prejudiciului material și moral sunt neîntemeiate, or tergiversarea examinării în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești nu poate fi imputată pârâtului, ci exclusiv
participanților la proces, care au manifestat un comportament pasiv.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 16 decembrie 2019 Zabrian
Anatolie, reprezentant de avocatul Osoian Lilian a declarat apel solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 noiembrie 2019 și
emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 6 februarie 2020 a fost respins apelul
declarat de Zabrian Anatolie, reprezentant de avocatul Osoian Lilian și s-a menținut
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 noiembrie 2019.
La 28 mai 2020, Zabrian Anatolie, reprezentant de avocatul Osoian Lilian a
declarat recurs solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 6 februarie 2020
și hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 noiembrie 2019, și emiterea
unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.
În motivare a invocat că, nu este cu de acord soluția instanței de apel. Instanțele
investite cu judecarea fondului la examinarea cauzei au interpretat eronat normele de
drept material aplicabile speței.
Instanțele de fond și apel nu s-au expus asupra faptului că, nici în procedura de
executare și nici în dosarul civil nu este informație despre interpelarea CNAS-ului și
reținerile din asigurările, indemnizațiile și altor pensii, venituri sociale, dacă debitorul
dispune de astfel de surse
Informația de la MTIC Î.S. „Registrul” nu a parvenit în adresa executorului
judecătoresc și nu au fost luate măsuri în privința obținerii informației.
Toate acțiunile executorului judecătoresc au fost întreprinse în intervale de 10-12
luni. De asemenea, a întreprins citea acțiuni formale și neînsemnate, iar intenția de a
executa titlul executoriu nu a fost stabilită.
Toate acțiunile executorului judecătoresc s-au limitat la emiterea încheierii de
intentare a procedurii de executare, interpelarea câtorva instituții cu privire la bunurile
debitoarei și în același timp efectuarea câtorva citații ale debitorului la sediul
executorului judecătoresc.
Recurentul a indicat că, instanța de fond nu a dat o apreciere și nu s-a expus, că
intenția de rea-credință a părților contractante se dovedește și prin textul Acordului de
2
executare benevolă a dreptului de ipotecă și anume, pct. 10 din acest Acord.
Examinând cauza instanța de fond nu a ținut cont de constatările CEDO în cauza
Romanenco vs Moldovei.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 6 februarie 2020.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Potrivit scrisorii de comunicare instanța de apel a expediat decizia motivată
participanților la proces la 19 martie 2020, însă de la materialele dosarului lipsesc date
referitoare la recepționarea deciziei.
Cererea de recurs a fost declarată la 28 mai 2020, respectiv în termenul prevăzut
de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate
în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate
cu alin. (2).
Astfel, la 14 iulie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul,
informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii
scrisorii, fiind recepționat la 17 iulie 2020, potrivit avizelor de recepție (f. d. 8-9 Vol.
II).
Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs
cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii
a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
3
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și
de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată
existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în
mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Zabrian Anatolie,
reprezentat de avocatul Lilian Osoian, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Zabrian Anatolie, reprezentat de
avocatul Lilian Osoian.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii
Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
4