2ra-1148/20 — incasarea datoriei

2ra-1148/20 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1148/20

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (jud: V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, A. Danilov, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

26 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ion Guzun

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cecîrlan Iacob,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ilieș Constantin

împotriva lui Cecîrlan Iacob cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de Cecîrlan Iacob și s-a menținut hotărârea din 22 septembrie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2016 Ilieș Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Cecîrlan Iacob cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 31 martie 2013 a acordat un

împrumut bănesc lui Cecîrlan Iacob în sumă de 160.000 de lei, cu termenul de scadență –

30 aprilie 2013, fiind întocmită în acest sens o recipisă, pe care pârâtul a semnat-o

personal.

Însă pârâtul nici până în prezent nu i-a restituit împrumutul.

Numeroasele tentative de recuperare a împrumutului acordat nu a avut succese,

finalizându-se cu promisiuni de întoarcere precum că mijloacele financiare au fost

investite într-o afacere clinică privată în orașul Florești.

În consecință, Cecîrlan Iacob a încetat să mai răspundă la apelurile telefonice și să

evite întâlnirile cu el.

Întru soluționarea conflictului pe cale amiabilă, a expediat în adresa lui Cecîrlan

Iacob somația și telegrama din 22 aprilie 2016, care au fost ignorate de către pârât.

Cu referire la motivul justificării omiterii termenului de prescripție de depunere a

acțiunii, reclamantul a reținut următoarele.

1

Până la expirarea termenului de prescripție extinctivă de 3 ani, la 26 aprilie 2016 a

depus la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău cerere cu privire la emiterea ordonanței

judecătorești privind încasarea din contul lui Cecîrlan Iacob în beneficiul său a datoriei în

mărime de 160.000 de lei.

La 12 mai 2016 a recepționat încheierea nr. 2po-193/2016 din 05 mai 2016, emisă de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin care i s-a refuzat în primirea cererii privind

eliberarea ordonanței judecătorești de încasarea a datoriei din contul lui Cecîrlan Iacob.

Conform art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul civil (până la modificări), cursul

prescripției extinctive se întrerupe în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit.

Potrivit art. 279 alin. (1) și (2) din Codul civil (până la modificări), în cazuri

excepționale, dacă instanța de judecată constată că termenul de prescripție extinctivă nu

este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat

al persoanei este apărat. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din

ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de prescripție.

În contextul expus, Ilieș Constantin a solicitat repunerea în termen a acțiunii,

încasarea din contul lui Cecîrlan Iacob în beneficiul său a sumei de 160.000 de lei cu titlu

de datorie și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Ilieș, s-a încasat din contul

lui Iacob Cecîrlan în beneficiul lui Ilieș Constantin suma de 160.000 de lei cu titlu de

datorie, 4.800 de lei taxa de stat și 2.000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că din recipisa în original anexată la actele

cauzei rezultă că la 31 martie 2013 Ilieș Constantin a acordat un împrumut bănesc lui

Cecîrlan Iacob în sumă de 160.000 de lei, cu termenul final de rambursare până la 30

aprilie 2013 (f.d. 10, vol. I).

La 22 aprilie 2016 Constantin Ilieș a expediat în adresa lui Cecîrlan Iacob o somație,

prin care a solicitat restituirea sumei împrumutului în termen de 3 zile de la recepționarea

acesteia (f.d. 12, vol. I).

Cu trimitere la dispozițiile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prima

instanță a stabilit că Cecîrlan Iacob nu a prezentat probe incontestabile privind restituirea

împrumutului lui Ilieș Constantin.

În circumstanțele expuse, prima instanță a considerat întemeiată acțiunea dpusă de

Ilieș Constantin, cu dispunerea încasării din contul lui Cecîrlan Iacob în beneficiul lui Ilieș

Constantin a datoriei în sumă de 160.000 de lei.

Referitor la termenul de depunere a acțiunii, prima instanță a notat că aceasta a fost

depusă în termen, având în vedere că pârâtul nu a invocat tardivitatea acțiunii.

Or, conform art. 271 din Codul civil, (până la modificări), acțiunea privind apărarea

dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă

numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea

dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în

cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

2

Totodată, prima instanță în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. (1) și art. 96 alin.

(1) și (11) din Codul de procedură civilă, a considerat întemeiată pretenția lui Cecîrlan Ilieș

privind compensarea cheltuielilor de judecată.

În acest sens, a stabilit prima instanță că la actele cauzei a fost anexat mandatul

avocatului Alla Companeț seria MA nr. 0066570 din 22 aprilie 2016, bonul de plată seria

EA nr. 832009 din 22 aprilie 2016 în sumă de 2.000 de lei, contractul de asistență juridică

din 22 aprilie 2016, cât și ordinele de încasarea a numerarului nr. 5C2E-1100 din 21

aprilie 2016 și nr. 63L7-T000 din 13 mai 2016 privind achitarea sumei de 4.800 de lei taxa

de stat (f.d. 3, 30-32), cheltuieli care urmează să fie încasate din contul lui Cecîrlan Iacob

în beneficiul lui Constantin Ilieș.

La 19 decembrie 2016 Cecîrlan Iacob a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând repunerea în termen, admiterea acestuia, casarea hotărârii din 22

septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 21 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

lui Cecîrlan Iacob privind repunerea în termen a cererii de apel și s-a repus în termen

apelul declarat de Cecîrlan Iacob.

La 19 iunie 2017 Cecîrlan Iacob a depus apelul motivat, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată.

La 16 mai 2018 Constantin Ilieș reprezentat de avocatul Oleg Grosu în baza

mandatului seria MA nr. 1000424 din 26 martie 2018, a depus cerere, solicitând în temeiul

art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, încasarea din contul lui Cecîrlan Iacob în

beneficiul său a sumei de 44.804,38 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada

22 septembrie 2016 – 16 mai 2018, sumei de 1.344,13 lei taxa de stat și 5.000 de lei

cheltuieli de asistență juridică, în total 51.148,51 de lei.

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de

Cecîrlan Iacob și s-a menținut hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău. S-a încasat din contul lui Cecîrlan Iacob în beneficiul lui Ilieș Constantin

suma de 44.804,38 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, 1.344,13 lei taxa de stat și

5.000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

La 24 august 2018 Cecîrlan Iacob a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

Prin deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Iacob Cecîrlan, s-a casat decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituită

pretenția înaintată de Constantin Ilieș cu privire la încasarea sumei de 44.804,38 de lei cu

titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 22 septembrie 2016 – 16 mai 2016.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Iacob Cecîrlan, s-a casat integral hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, și s-a pronunțat o hotărâre nouă de respingere a cererii lui

Constantin Ilieș de repunere în termen a acțiunii și s-a respins cererea de chemare în

3

judecată depusă de Constantin Ilieș împotriva lui Iacob Cecîrlan cu privire la încasarea

datoriei, ca fiind tardivă.

La 19 aprilie 2019 Ilieș Constantin a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

Prin decizia din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul

declarat de Constantin Ilieș reprezentat de avocatul Oleg Grosu împotriva încheierii din 21

martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de Constantin Ilieș

reprezentat de avocatul Oleg Grosu împotriva deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, s-a casat decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, și s-a

remis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 12 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat

de Cecîrlan Iacob și s-a menținut hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău. S-a încasat din contul lui Cecîrlan Iacob în beneficiul lui Ilieș

Constantin suma de 2.000 de lei cheltuieli de asistență juridică pentru cererea de apel, în

rest, cererea de încasarea a cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

Instanța de apel, referitor la termenul de depunere a acțiunii, a motivat soluția prin

faptul că la 31 martie 2013 Constantin Ilieș a acordat un împrumut bănesc lui Cecîrlan

Iacob în sumă de 160.000 de lei, termenul final de scadență fiind 30 aprilie 2013, pentru

care părțile au întocmit o recipisă (f.d. 10).

La 26 aprilie 2016 Constantin Ilieș a depus la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

cerere, solicitând eliberarea ordonanței privind încasarea din contul lui Cecîrlan Iacob în

beneficiul său a sumei de 160.000 de lei cu titlu de datorie și 2.400 de lei taxa de stat.

Prin încheierea din 05 mai 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, s-a refuzat

în primirea cererii depusă de Ilieș Constantin privind eliberarea ordonanței judecătorești de

încasarea a datoriei din contul lui Cecîrlan Iacob (f.d. 16, vol. I).

La 13 mai 2016 Constantin Ilieș a depus prezenta acțiune împotriva lui Cecîrlan

Iacob cu privire la încasarea sumei de 160.000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

A reținut instanța de apel că conform art. 272 alin. (1) din Codul civil, în redacția de

până la 01 martie 2019, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data

nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau

trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Iar, potrivit art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul civil, cursul prescripției extinctive se

întrerupe în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit.

După cum a constatat instanța de apel, la 26 aprilie 2016 Constantin Ilieș s-a adresat

în judecată cu cerere privind emiterea ordonanței judecătorești cu privire la încasarea din

contul lui Cecîrlan Iacob a datoriei în sumă de 160.000 de lei, însă prin încheierea din 05

mai 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost refuzat în primirea acesteia.

Cu trimitere la normele de drept citate, instanța de apel a remarcat că odată ce

procedura în ordonanță reprezintă o procedură simplificată a examinării cauzei, curgerea

termenului de prescripție s-a întrerupt la data sesizării instanței de judecată cu cererea

privind eliberarea ordonanței judecătorești.

A notat instanța de apel că efectul principal al întreruperii termenului de prescripție,

reprezintă începerea curgerii unui nou termen de prescripție.

4

Astfel, depunerea de către Constantin Ilieș a cererii de chemare în judecată la 13 mai

2016 a avut loc în interiorul termenului de prescripție.

Din cele enunțate, cererea lui Cecîrlan Iacob cu privire la aplicarea termenului de

prescripție a fost considerată neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a considerat justă soluția primei instanțe

de admitere a acțiunii depusă de Constantin Ilieș.

Or, din recipisa din 31 martie 2013 cert rezultă că Ilieș Constantin a acordat un

împrumut bănesc lui Cecîrlan Iacob în sumă de 160.000 de lei, cu termenul final de

rambursare până la 30 aprilie 2013 (f.d. 10, vol. I).

Mai mult ca atît, Cecîrlan Iacob nu a negat calitatea sa de împrumutat a sumei de

160.000 de lei de la împrumutătorul Constantin Ilieș, ba dimpotrivă în cererea de apel din

19 iunie 2017 a invocat faptul că suma de 160.000 de lei cu titlu de datorie deja a fost

restituită ultimului, anexând la materialele cauzei 17 ordine de încasare a numerarului,

achitări efectuate în favoarea reclamantului (f.d. 71-72, 84-100, vol. I).

Examinând ordinele de încasare a numerarului la care a făcut referire Cecîrlan Iacob

întru probarea restituirii integrale a împrumutului, instanța de apel a stabilit că din cele 17

ordine de încasare a numerarului, 13 sunt achitări efectuate de către Cebotari Anghela în

beneficiul lui Constantin Ilieș (f.d. 84-86, 91-100, vol. I), restul 4 ordine de încasare a

numerarului în sumă de 6.000 de lei fiecare, au fost achitate de către Cecîrlan Iacob în

beneficiul lui Constantin Ilieș (f.d. 87-90, vol. I).

A subliniat instanța de apel că în alt litigiu civil intentat de către Constantin Ilieș

împotriva Anghelei Cebotari, prin decizia irevocabilă din 03 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, menținută prin decizia din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a

încasat din contul Anghelei Cebotari în beneficiul lui Constantin Ilieș suma de 32.321 de

dolari SUA cu titlu de datorie sau echivalentul acestei sume în valută națională la data

executării hotărârii, 46.600 de lei cu titlu de dobândă contractuală, 32.095 de lei taxa de

stat și 2.500 de lei cheltuieli de asistență juridică.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată din 25 august 2017, în cauza civilă

enunțată supra, rezultă că Cebotari Anghela a solicitat anexarea acelorași 17 ordine de

încasare a numerarului întru probarea achitării datoriei în mărime de 400.000 de lei față de

Constantin Ilieș (f.d. 141, vol. I), precum și din explicațiile acesteia reiese că a achitat

lunar dobânda contractuală în sumă de 6.000 de lei în beneficiul lui Constantin Ilieș, iar

când se afla în imposibilitate de a achita personal, Cecîrlan Iacob achita dobânda

contractuală de 6.000 de lei în beneficiul reclamantului (f.d. 144, vol. I).

A constatat instanța de apel că Cebotari Anghela a efectuat plățile sus-menționate în

beneficiul lui Constantin Ilieș cu titlu de dobândă contractuală.

Instanța de apel a apreciat critic ordinele de încasarea a numerarului la care a făcut

referire Cecîrlan Iacob întru probarea faptului restituirii împrumutului în sumă de 160.000

de lei către Constantin Ilieș, or, faptele și circumstanțele stabilite prin decizia irevocabilă

din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia din 27 februarie 2019 a

Curții Supreme de Justiție, au puterea lucrului judecat și nu se cer din nou a fi dovedite.

Instanța de apel a considerat justă soluția primei instanța de încasare din contul lui

Cecîrlan Iacob în beneficiul lui Constantin Ilieș a cheltuielilor de judecată, constituite din

4.800 de lei taxa de stat și 2.000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

5

Concomitent, instanța de apel a considerat parțial întemeiată pretenția lui Constantin

Ilieș privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate pentru reprezentarea

acestuia în procedura de apel de către avocatul Grosu Oleg.

A reținut instanța de apel că reprezentantul lui Constantin Ilieș avocatul Grosu Oleg a

prezentat actul lucrărilor executate în cadrul examinării prezentei cauze în procedura de

apel, prin care au fost enumerate lucrările efectuate, cât și că părțile au convenit ca

onorariul avocatului constitui suma de 5.000 de lei (f.d. 123, vol. II), de asemenea, a fost

prezentat bonul de plată seria XL nr. 161523 din 16 mai 2018, privind achitarea sumei de

5.000 de lei (f.d. 136, vol. II).

Reieșind din circumstanțele cauzei și conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) din

Codul de procedură civilă, Curtea de Apel Chișinău a considerat că suma de 5.000 de lei

este exagerată, din care motiv a concluzionat că suma de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică în instanța de apel, constituie o sumă reală, necesară și rezonabilă ca

mărime.

La 06 iulie 2020 Cecîrlan Iacob a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, cu

emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca fiind tardivă și neîntemeiată.

În motivarea recursului avocatul Lefter Aurel a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată

a normelor de drept material și procedural.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prima instanță a examinat cauza în

absența sa, cu încălcarea normelor de citare legală a participanților la proces, în special a

lui, căruia nu s-a comunicat corespunzător despre data, locul, și ora examinării cauzei,

Deși a fost citat public prin intermediul Monitorului Oficial, totuși această acțiune

procesuală a fost realizată cu încălcarea prevederilor art. 106-108 din Codul de procedură

civilă.

Este eronată concluzia instanței de apel precum că Constantin Ilieș a depus cererea de

chemare în judecată în interiorul termenului de prescripție.

La caz instanța de apel trebuia să aplice prevederile art. 278 din Codul civil (în

redacția până la 01 martie 2019), care stipulează că, dacă instanța judecătorească a scos

cererea de pe rol, cursul prescripției extinctive care a început pian la intentarea acțiunii

continuă fără întrerupere.

Deși Constantin Ilieș inițial a depus acțiune la 26 aprilie 2016 la Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău cu privire la eliberarea ordonanței de încasarea a datoriei din

contul său, în procedură simplificată, totuși aceasta a fost restituită, nefiindu-i dat curs.

Intimatul Constantin Ilieș nu era obligat să recurgă la procedura în ordonanță, or,

această nu este o etapă obligatorie de parcurs.

Cererea cu privire la restituirea datoriei înaintate de Ilieș Constantin s-a examinat în

procedură contencioasă abia începând cu 13 mai 2016, care nu este o prelungire a

procedurii în ordonanță și care nu presupune succesiunea efectelor procedurilor

simplificate.

6

Prin urmare, termenul de inițiere a acestei proceduri urmează a fi considerat data în

care s-a depus cererea pentru această procedură.

Ca urmare la data de 13 mai 2016, termenul de prescripție de 3 ani pentru această

creanță a lui Ilieș Constantin, deja era scurs.

Prin neaplicarea termenului de prescripție extinctivă, i s-a încălcat dreptul la un

proces echitabil garantat de art. 6§1 din CtEDO.

De asemenea, instanța de apel eronat a concluzionat că în altă cauză civilă au fost

anexate aceleași 17 ordine de încasare a numerarului întru probarea achitării datoriei față

de Constantin Ilieș.

Or, el nu a avut nicio calitate procesuală, precum și nici audiat ca martor, în cauza

civilă la acțiunea lui Constantin Ilieș împotriva Anghelei Cebotari cu privire la încasarea

datoriei în mărime de 32.321 de dolari SUA, dobânzii de 120.000 de lei, la care a făcut

trimitere instanța de apel în decizia recurată.

Cebotari Anghela în apărarea sa putea să invoce orice, inclusiv că a efectuat achitări

în favoarea sa, fapte care nu au fost confirmate de către el.

Alegațiile precum că a achitat lui Ilieș Constantin datoria mamei sale, atunci când el

însuși avea asemenea datorie, reprezintă niște presupuneri neprobate și care nu pot fi

operat în defavoarea sa.

Instanța de apel urma să aprecieze clar și corect calitatea părților la actul de plată a

sumelor bănești făcute de către el conform bonurilor de plată pe care le-a achitat, și ca

urmare să excludă aprecierea arbitrară a situației create.

Or, debitorul nu putea să achite din nume propriu o datorie a unei alte persoane,

neachitând-o pe a sa proprie.

Instanța nu a ținut cont de faptul că bonurile de plată au fost prezentate în original,

care de fapt confirmă achitarea pretinsei sume cu titlu de datorie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 12 martie 2020.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel a fost expediată în

adresa lui Cecîrlan Iacob și avocatului Igor Trofimov, prin intermediul oficiului poștal și

poștei electronice, la 05 mai - 06 mai 2020 (f.d. 139-140, vol. II).

Din extrasul din poșta electronică, rezultă că avocatul Trofimov Igor a recepționat

decizia instanței de apel la 05 mai 2020 (f.d. 149).

Date, când recurentul Cecîrlan Iacob a recepționat decizia instanței de apel, la actele

cauzei nu se atestă.

Astfel, recursul declarat la 06 iulie 2020, este în termen.

La 15 iulie 2020 în adresa lui Ileș Constantin și avocatului acestuia Grosu Oleg a fost

expediată copia recursului declarat de Cecîrlan Iacob, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii a referinței (f.d. 153).

La 31 iulie 2020 Constantin Ilieș reprezentat de avocatul Oleg Grosu a depus

referință, solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de Cecîrlan Iacov, cu

menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și întemeiată.

7

A declarat că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normei de drept material sau a normei de drept procedural.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cecîrlan Iacob, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

8

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Cecîrlan Iacob, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Cecîrlan Iacob, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cecîrlan Iacob, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ion Guzun

Mariana Pitic

9