3ra-788/20 — cu privire la interzicerea deconecrării de la energia electrică, anularea facturii, repararea prejudiciului

3ra-788/20 — cu privire la interzicerea deconecrării de la energia electrică, anularea facturii, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-788/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Cazacu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

19 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ana Brînză și Radu

Frija,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Ana Brînză și Radu Frija împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Premier

Energy” SRL cu privire la interzicerea deconectării de la energia electrică, anularea

facturii pentru consumul energiei electrice neevidențiată, repararea prejudiciului

material și moral și achitarea dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din data de 02 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Ana Brînză și Radu Frija împotriva hotărârii

din data de 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 27 aprilie 2018 Ana Brînză și Radu Frija au depus cerere de chemare în

judecată, în procedura contenciosului administrativ, completată ulterior, împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL

substituită de Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy” SRL, prin care au

solicitat interzicerea deconectării de la energia electrică la locul de consum de la

adresa or. Cricova, str. xxxxxx, anularea facturii pentru consumul de energie

electrică neevidențiată, simbolul variabil 7031326189 și a datoriei în sumă de 1 018,

88 lei calculate pentru consumul energiei electrice în perioada 10 octombrie 2017 –

17 noiembrie 2017, în volum de 512 kwh, repararea prejudiciului moral cauzat în

sumă de câte 10 000 lei pentru fiecare reclamant, achitarea lui Radu Frija dobânda

de întârziere în cuantum de 16,5 % anual din suma de 1 018, 88 lei pentru perioada

19 septembrie 2018 – 31 iunie 2019 și în cuantum de 17 % anual pentru perioada 01

iulie 2019 până la data de achitare de facto a sumei de 1 018,88 lei.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că Ana Brînză este proprietara casei

de locuit din or. Cricova, str. xxxxxx. La adresa respectivă se află locul de consum

al energiei electrice nr. 7031326. În casa menționată, Ana Brînză și familia sa,

locuiesc periodic, cea mai îndelungată perioadă fiind iulie - august 2017.

1

La 01 noiembrie 2017 între Ana Brînză și Radu Frija a fost încheiat contractul

de comodat al casei menționate și al terenului aferent. În baza contractului de

comodat Radu Frija are dreptul să locuiască în imobilul respectiv împreună cu

familia sa și are obligația de a gestiona bunul cu bună diligență și a achita facturile

pentru serviciile comunale prestate.

Începând cu 01 noiembrie 2017 familia Frija a început transportarea bunurilor

proprii în casa menționată, stabilindu-se definitiv în locuință aproximativ la mijlocul

lunii noiembrie. La o perioadă scurtă de timp de la instalare în casă, la locul de

consum menționat, contorul electric instalat, spontan, deconecta automat energia

electrică în întreaga locuință. Despre acest fapt a fost înștiințată ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL. Angajații întreprinderii s-au prezentat la adresa

menționată, au verificat contorul și au menționat că ar exista careva defecțiuni,

demontându-l și instalând un contor electric nou.

Ulterior, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a remis factura

pentru consumul de energie electrică neevidențiată, simbolul variabil 7031326189.

Conform facturii menționate se invocă consumul energiei electrice, în perioada 10

octombrie 2017 – 17 noiembrie 2017, în volum de 512 kwh, în sumă de 1 018,88

lei.

Nefiind de acord cu factura respectivă, reclamanții au remis în adresa societății

pârâte cerere, prin care au solicitat anularea facturii respective și a datoriei invocate.

Cu toate acestea ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, prin răspunsul

remis, a refuzat anularea datoriei calculate.

În opinia reclamanților refuzul și calcularea unei datorii în mărime de 1 018,88

lei este neîntemeiată și ilegală, deoarece la solicitarea intervenției reprezentanților

societății pârâte la locul de consum, reclamanții au reclamat defecțiunea contorului,

care viza deconectarea automată a energiei electrice în locuință și nicidecum lipsa

evidenței energiei consumate. Cu atât mai mult că, de la ultima citire a datelor

contorului și până la ziua intervenției reprezentanților societății pârâte, contorul a

înregistrat consumul de energie.

Astfel, reclamanții insistă că nu este prezența unui consum neevidențiat de

energie electrică. Mai mult, chiar dacă ar admite un consum neevidențiat de energie

electrică, în acest sens urmau să fie aplicate prevederile pct. 102 din Regulamentul

pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. nr. 393 din 15 decembrie 2010.

Astfel, consumul mediu zilnic urma a fi calculat, în primul rând, conform

înregistrărilor pe parcursul perioadei de 3 luni anterioare ultimii citiri a indicațiilor

echipamentului de măsurare și în cazul imposibilității calculului respectiv, conform

celorlalte modalități enumerate. În acest sens, este evident că media zilnică de

consum de 3 luni premergătoare perioadei indicate în factură nu poate, în cumul, să

ajungă la 512 kwh.

În perioada premergătoare defecțiunii contorului electric în casa de la locul de

consum nu a locuit nimeni, reclamanții aflîndu-se periodic în locuință, iar consumul

de energie era diminuat din aceste considerente.

Totodată reclamanții au menționat că nu poate fi acceptat argumentul societății

pârâte expus în scrisoarea de răspuns, conform căruia consumul sporit de energie

electrică în perioada de după schimbarea contorului demonstrează înregistrarea

defectuoasă a consumului. În acest sens, dacă se examinează nivelul de consum al

2

energiei electrice pe parcursul a 12 luni premergătoare schimbării contorului, se

constată că în majoritatea lunilor consumul de energie electrică era minim,

comparabil cu consumul înregistrat de contorul electric în perioada octombrie –

noiembrie, pentru care societatea pârâtă invocă consum neevidențiat de energie

electrică.

Prin invocarea unei pretinse datorii, într-un cuantum substanțial, în temeiul

căreia persistă pericolul deconectării locuinței de la energie electrică, precum și

necesitatea consumului de timp, efort, inclusiv emoțional, pentru demonstrarea

corectitudinii achitării regulate a energiei electrice consumate, reclamanților le-a

fost cauzat prejudiciu moral, repararea căruia urmează a fi efectuată de către

societatea pârâtă.

Prin hotărârea din data de 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Ana Brînză și Radu Frija împotriva ÎCS „Premier Energy” SRL privind interzicerea

deconectării de la energia electrică la locul de consum din or. Cricova, str.xxxxx,

anularea facturii nr. 7031326189 și a datoriei pentru consumul energiei electrice în

sumă de 1 018,88 lei, constatarea ilegalității inițierii și desfășurării acțiunilor de

deconectare de la rețeaua electrică a locului de consum nr. 7031326, anularea

ordinului de deconectare de la energia electrică, repararea prejudiciului material și

moral și încasarea dobânzii de întârziere. (f.d.68,71-73)

În conformitate cu prevederile art. 232, alin.(1) din Codul administrativ Ana

Brînză și Radu Frija, în termen, la 11 noiembrie 2019, au depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din data de 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani. (f.d. 75)

Curtea de Apel Chișinău prin încheierile din data de 16 decembrie 2019 și 10

ianuarie 2020 a acordat apelanților termen pentru înlăturarea neajunsurilor și

depunerii unei cereri suplimentare de apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept

pe care se întemeiază apelul. ( f.d. 79-80,83-84)

În aceste circumstanțe apelul motivat depus de către Ana Brînză și Radu Frija

la 10 ianuarie 2020 a fost considerat a fi depus în termen.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 02 martie 2020 s-a respins

apelul declarat de către Ana Brînză și Radu Frija împotriva hotărârii din data de 23

octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 119,120-130)

În consolidarea soluțiilor sale instanța de fond și instanța de apel au reținut că

prin răspunsul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL nr. 0505/25534-

20180413, rezultă că factura pentru consum de energie electrică neevidențiată cu

simbolul variabil 7031326189 din 26 februarie 2018 în sumă de 1 018,88 lei a fost

emisă în baza ultimii citiri a indicațiilor contorului, până la data restabilirii evidenței

consumului de energie electrică, și anume, 10 octombrie 2017 (data ultimei citiri a

datelor contorului) – 17 noiembrie 2017 (data restabilirii evidenței consumului

energiei). Corespunzător pentru perioada de referință a fost aplicată metoda

consumului mediu zilnic de energie electrică, înregistrat pe parcursul perioadei de 3

luni ulterioare restabilirii evidenței consumului energiei electrice, furnizorul

prezentând spre achitare un volum de 512kW, ceea ce constituie 1 018,88 lei, metoda

aplicată fiind dreptul discreționar al furnizorului de energie electrică.

Instanțele de judecată prin prisma pct. 102 al Regulamentului pentru furnizarea,

utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie

3

2010, au concluzionat că pretențiile cu privire la anularea facturii pentru consumul

de energie electrică neevidențiată, simbolul variabil 7031326189 și a datoriei în

sumă de 1 018, 88 lei pentru perioada 10 octombrie 2017 – 17 noiembrie 2017, în

volum de 512 kwh sunt neîntemeiate, iar argumentele invocate de către Ana Brînză

și Radu Frija în acest sens au fost considerate neîntemeiate și declarative, ori lipsa

concluziei specialistului independent privind defecțiunile contorului nu poate fi

imputată ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, deoarece Ana Brînză și

Radu Frija nu s-au opus schimbării contorului defectat și nici nu au solicitat

concluzia unui specialist independent.

De asemenea, a respins și argumentul precum că ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL urma să aplice consecutiv prevederile pct. 102 al

Regulamentului și nu alternativ, deoarece norma legală prevede obligarea

furnizorului de a alege o anumită modalitate de determinare a volumului consumat,

acesta optând pentru una dintre modalitățile prevăzute de lege, iar în caz de dezacord

al reclamanților cu metoda calculată, ultimii erau în drept de a solicita o altă

modalitate de calcul. La caz, Ana Brînză și Radu Frija nu au venit cu inițiativa de

negociere a unei alte metode de determinare a consumului pentru perioada 10

octombrie 2017 – 17 noiembrie 2017.

Cu referire la cerința privind constatarea ilegalității acțiunilor ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL privind inițierea și desfășurarea acțiunilor de

deconectare de la rețeaua electrică la locul de consum a energiei electrice, instanțele

de judecată în baza pct. 49 lit. c), pct. 116, lit. d), pct. 1735, lit. b) al Regulamentului

pentru furnizarea, utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 393

din 15 decembrie 2010, au apreciat ca neîntemeiate argumentele Anei Brînză și lui

Radu Frija precum că instanța de judecată i-a adus la cunoștința furnizorului de

energie electrică existența litigiului în cauză, iar la data de 10 septembrie 2018 în

ședința de judecată s-a prezentat reprezentantul pârâtului, menționând că măsurile

de deconectare au fost întreprinse doar din cauza comportamentului inactiv al Anei

Brînză și Radu Frija, care aveau obligația de a înștiința furnizorul de energie electrică

în privința litigiului în instanța de judecată. La caz, ultimii nu au adus la cunoștința

furnizorului de energie electrică despre existența litigiului, iar ca urmare a achitării

datoriei facturate, furnizorul nu a mai emis careva act de deconectare.

Respectiv, odată ce factura de plată a fost achitată, procedura de deconectare a

fost stopată, iar deconectarea locului de consum în general nu a mai avut loc și de

altfel nu a fost emis vreun act în acest sens, ce ar da posibilitatea Anei Brînză și lui

Radu Frija să solicite anularea acestuia.

De asemenea, instanțele de judecată au reținut în baza circumstanțelor prezentei

cauze că nu sunt aplicabile prevederile cu privire la îmbogățirea fără justă cauză, or

în virtutea raportului obligațional dintre participanții acestuia, furnizorul are

obligația de a presta un serviciu – de furnizare a energiei electrice și corespunzător

dreptul de a-i fi achitate costurile serviciului prestat, iar consumatorul, la rândul său,

are dreptul de a beneficia de serviciile furnizorului și obligația de plată a acestor

servicii. Corespunzător, odată ce furnizorul și-a executat obligațiile față de

consumator, acesta este în drept să pretindă plata acestor prestații.

La caz, s-a mai constatat că Radu Frija a achitat plățile datorate conform facturii

nr. 7031326189 din 26 februarie 2018, prin urmare, a stins obligația față de furnizor

și nu poate pretinde o contraprestație, având în vedere că furnizorul de energie

4

electrică și-a onorat obligațiunile prin furnizarea energiei electrice consumatorului

final.

Împotriva deciziei instanței de apel la data de 19 iunie 2020 a depus recurs Ana

Brînză și Radu Frija, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare

în judecată, sau restituirea cauzei la rejudecare. ( f.d. 135-142)

În motivarea recursului Ana Brînză și Radu Frija au menționat că atât instanța

de fond, cât și cea de apel urmau să stabilească ca fiind veridice faptele invocate și

să le dea o apreciere corespunzătoare, care nu necesită probare suplimentară. Cu

toate acestea, contrar normelor procedural civile, instanța de apel a respins

argumentele acestora ca fiind neprobate.

Recurenții au susținut că au solicitat constatarea ilegalității acțiunilor de inițiere

și desfășurare a acțiunilor de deconectare de la rețeaua electrică la locul de consum

al energiei electrice și anularea ordinului de deconectare de la energia electrică a

locului de consum. Instanțele de judecată au constatat că deconectarea locului de

consum în general nu a avut loc și de altfel nu a fost emis vreun act în acest sens,

astfel nu există obiect al contestării. Lipsa ordinul de deconectare se datorează

faptului că nu a fost anexat de către societatea pârâtă.

Mai mult, faptul emiterii ordinului de deconectare nu a fost negat de către

furnizorul de energie electrică, deci potrivit art. 123, alin. (6) din Codul procedură

civilă, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă

parte nu le-a negat. Astfel, recurenții consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

Recurenții de asemenea au mai menționat că este eronată aprecierea instanțelor

de judecată referitor la obligația consumatorului de a înștiința furnizorul de energie

electrică despre faptul contestării facturii în instanța de judecată, ori potrivit pct. 122

lit. b) din Regulamentul sus- menționat este interzisă deconectarea de la rețeaua

electrică a instalațiilor electrice ce aparțin consumatorului final în cazul când

consumatorul final a contestat în instanța de judecată factura de plată a energiei

electrice.

Deci, norma respectivă este o normă imperativă și instituie o obligație expresă

și clară, în momentul în care operatorul a aflat că factura de plată a energiei electrice

este contestată în instanța de judecată. Norma nu condiționează aplicarea acesteia de

îndeplinirea altor formalități. La caz, operatorul a aflat de existența cauzei judiciare,

astfel era obligat să nu întreprindă acțiuni de deconectare a locului de consum.

Recurenții au mai invocat că decizia instanței de apel nu este suficient de

motivată, ori nu s-a expus nici într-un mod asupra argumentului referitor la faptul

invocării dreptului discreționar al societății pârâte, nu a verificat legalitatea

exercitării acestui drept, potrivit art. 225, alin. (2) din Codul administrativ.

Modul de verificare a acestor condiții, precum și argumentele corespunzătoare

ale instanței trebuie să se regăsească în motivarea hotărârii judecătorești. Cu toate

acestea prima instanță nu s-a expus asupra acestor circumstanțe, iar instanța de apel,

verificând legalitatea hotărârii, nu a constatat deficiența în cauză și a menționat că

hotărârea este legală și întemeiată.

În opinia recurenților instanța a fost părtinitoare și a interpretat arbitrar probele

prezentate, considerând suficiente probele prezentate de ÎCS „Gas Natural Fenosa

5

Furnizare Energie” SRL și lăsând fără examinare probele prezentate de Ana Brînză

și Radu Frija sau făcând abstracție de regula degrevării de probațiune.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 02 martie 2020.

Potrivit avizului de recepție a corespondenței DS9350206757AS Ana Brînză și

Radu Frija au recepționat decizia motivată a instanței de apel, la 25 mai 2020.(f.d.

132)

Ana Brînză și Radu Frija s-au conformat prevederilor legale și au depus cererea

de recurs la data de 19 iunie 2020, la Curtea de Apel Chișinău. (f.d.135-142)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

6

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

7

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Ana Brînză și Radu Frija este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Ana Brînză și Radu Frija, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca – Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

8