2rac-127/20 — recunoașterea dreptului de proprietate

2rac-127/20 — recunoașterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-127/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

12 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Direcția generală pentru administrarea

clădirilor Guvernului Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Valina-Logistic” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Cancelariei

de Stat a Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova, Direcției generale

pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova și Agenției Servicii

Publice, intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate și operarea rectificărilor în Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Direcția

generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova și Agenția

Servicii Publice și a fost menținută hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 24 iulie 2018, SC „Valina-Logistic” SRL a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Cancelariei de Stat a RM, Guvernului RM, Direcției generale

pentru administrarea clădirilor Guvernului RM și Agenției Servicii Publice cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate și operarea rectificărilor în Registrul bunurilor

imobile.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 12 iunie 2014, în calitate de

locatar a încheiat contractul de locațiune nr. 378 cu ÎS „Centrul Resurselor

Informaționale de Stat „Registru” - locator, potrivit căruia ultimul i-a transmis în

posesiune și folosință construcția cu suprafața de 89,1 m.p. amplasată pe adresa mun.

1

Chișinău str. Mesager, 10, cu nr. cadastral XXXXX. Conform pct. 2.1.5 din contract,

locatarului i s-a permis reconstrucția/îmbunătățirea din cont propriu a construcției

închiriate, cu condiția că aceste îmbunătățiri vor rămâne în proprietatea locatarului.

Ulterior, la data de 25 noiembrie 2015, între ÎS „Centrul resurselor informaționale

de stat „Registru”” în calitate de locator și SC „Valina-Logistic” SRL în calitate de

locatar, a fost încheiat contractul de locațiune nr. 754, prin care a fost transmis în posesie

și folosință terenul cu suprafața de 0,355 ha amplasat pe adresa mun. Chișinău, str.

Mesager, 10, cu nr. cadastral XXXXX. Ambele contracte de locațiune au fost

coordonate și avizate de Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor.

Reclamanta a menționat că la data de 29 decembrie 2016, Primăria mun. Chișinău

a eliberat certificatul de urbanism nr. 760/16, prin care a permis elaborarea

documentației de proiect pentru reconstruirea imobilului cu nr. cadastral XXXXX. Iar

la 10 august 2017, Primăria mun. Chișinău a eliberat autorizația de construire nr. 287-

c/17, prin care a autorizat executarea lucrărilor de reconstruire a imobilului cu nr.

cadastral XXXXX, cu extindere în dimensiuni și supraetajare.

A relatat că în vara anului 2017, a demarat lucrările de reconstruire, în decembrie

2017 acestea fiind finalizate.

La 24 iulie 2017 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 587, prin care a fost

efectuată transmiterea cu titlu gratuit din administrarea Ministerului Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor, gestiunea Întreprinderii de Stat „CRIS ”Registru” – în

administrarea Cancelariei de Stat, gestiunea Direcției generale pentru administrarea

clădirilor Guvernului Republicii Moldova – clădirea din mun. Chișinău, str. Mesager,

10, cu suprafața de 89,1 m.p., nr. cadastral XXXXX și terenul aferent acesteia cu

suprafața de - 0,355 ha, nr. cadastral XXXXX.

A notat că în temeiul Hotărârii Guvernului menționate, la 08 septembrie 2017 a

fost încheiat și semnat Actul de transmitere a bunurilor imobile. În perioada 12 iunie

2014 – prezent, și-a onorat pe deplin obligațiile de achitare a plății pentru arendă și

locațiune. Inițial, achitarea se efectua prin virament la contul bancar indicat de ÎS „CRIS

„Registru”, ulterior, la contul indicat de Direcția pentru administrarea clădirilor

Guvernului RM.

Reclamanta a afirmat că la 27 noiembrie 2017, Direcția generală pentru

administrarea clădirilor Guvernului RM i-a expediat somația nr. 1312-04.

A menționat că a 14 decembrie 2017 a depus la Cancelaria de Stat a RM o cerere

prin care a solicitat încheierea unui acord adițional la contractele de locațiune, prin care

va fi substituit locatorul din ÎS „CRIS „Registru” în Cancelaria de Stat. Întrucât în luna

decembrie 2017 au fost finisate lucrările de reconstruire, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului RM nr. 285 din 23 mai 1996, a demarat procedura de recepție a

construcției de pe adresa: mun. Chișinău, str. Mesager, 10.

La 16 februarie 2018 SC „Valina-Logistic” SRL a depus la Cancelaria de Stat

demersul nr. 092.II/18, prin care a solicitat delegarea unei persoane responsabile din

cadrul Cancelariei de Stat, care va participa în calitate de membru al Comisiei de

recepție finală. Prin același demers s-a solicitat și avizarea procesului-verbal de recepție

finală.

2

A invocat că la 21 martie 2018 Cancelaria de Stat, Direcția generală pentru

administrarea clădirilor Guvernului RM a expediat răspunsul nr. 277-04, prin care s-a

indicat că nu este de competența Cancelariei de Stat, Direcția generală pentru

administrarea clădirilor Guvernului RM să delege o persoană pentru participarea în

calitate de membru al comisiei de recepție finală. La fel, nu este de competența

instituției să avizeze actul de recepție finală.

La 28 martie 2018 SC „Valina-Logistic” SRL a finalizat întocmirea actului de

recepție, care a fost elaborat în conformitate cu prevederile pct. 431-435 din Hotărârea

Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996 cu privire la aprobarea Regulamentului de recepție

a construcțiilor și instalațiilor aferente. Potrivit informației contabile anexate și

conținute în actul de recepție, a investit 6 565 327,35 de lei în reconstruirea

construcției/clădirii cu nr. cadastral XXXXX.

Reclamanta a susținut că, întrucât Cancelaria de Stat administrează bunul,

reconstruirea căruia a fost realizată în baza investițiilor societății, iar la moment în

Registrul bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral

XXXXX, suprafața de 0,355 ha și construcției cu nr. cadastral XXXXX, suprafața de

89,1 m.p., este înregistrat după Republica Moldova, investitorul a inclus și Cancelaria

de Stat în calitate de membru al Comisiei de recepție finală. Cu excepția Cancelariei de

Stat, actul de recepție a fost semnat de toți membrii comisiei de recepție.

Astfel, potrivit actului de recepție, în urma reconstruirii construcției cu nr.

cadastral XXXXX, suprafața acesteia s-a modificat de la 89,1 m.p. – la 2391,20 m.p.

A declarat că, deși actul de recepție corespunde exigențelor prevăzute de

Hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996 cu privire la aprobarea Regulamentului

de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente, acesta nu poate fi înregistrat în

Registrul bunurilor imobile, deoarece nu a fost semnat de unul din membrii Comisiei

de recepție finală și anume, Cancelaria de Stat.

SC „Valina-Logistic” SRL consideră că în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, clădirea reconstruită din

str. Mesager, 10 urmează a fi înregistrată în mod obligatoriu în Registrul bunurilor

imobile. Bunul imobil reconstruit a fost identificat în baza unui act de constatare

întocmit de SC „Imobil Star” SRL, recepția lucrărilor cadastrale fiind realizată de

Agenția Servicii Publice.

A afirmat că în cazul înregistrării procesului-verbal de recepție finală în Registrul

bunurilor imobile, urmează a fi făcute rectificări/modificări după cum urmează: terenul

cu nr. cadastral XXXXX, suprafața de 0,355 ha - proprietar Republica Moldova, cotă-

parte 1.0; construcția nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 2391,20 m.p. – proprietar

Republica Moldova – cotă parte 2,68% și proprietar SC „Valina-Logistic” S.R.L. – cotă

parte 97,32%.

A invocat că din prevederile art. 26 din Legea cadastrului bunurilor imobile

rezultă că pentru înregistrarea actului de recepție, cererea urmează a fi depusă de

Cancelaria de Stat și SRL „Valina-Logistic”. Însă, răspunsurile expediate de Cancelaria

de Stat în adresa societății reclamante, permit a concluziona că autoritatea publică nu

va întreprinde măsuri în sensul solicitării rectificărilor datelor din Registrul bunurilor

3

imobile, iar societatea reclamantă nu are o altă posibilitate legală de a-și confirma

dreptul asupra construcției executate, în afară de formularea și depunerea cererii de

chemare în judecată.

Reclamanta a indicat că la 21 aprilie 2018 a depus la Agenția Servicii Publice,

Departamentul Cadastru cerere cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și

drepturilor asupra lor, prin care a solicitat înregistrarea dreptului de proprietate asupra

cotei-părți din bunul imobil, însă prin decizia registratorului din cadrul Agenției Servicii

Publice din 08 mai 2018, cererea a fost respinsă pentru temeiurile prevăzute la art. 31

alin. (1) lit. f) din Legea cadastrului bunurilor imobile, deoarece la caz, dreptul asupra

bunului imobil solicitat pentru înregistrare este înregistrat pe numele unei alte persoane

- Republica Moldova.

A remarcat că locatorul a permis locatarului să îmbunătățească din cont propriu

bunul închiriat. Mai mult ca atât, părțile au convenit anticipat în pct. 2.1.5 al contractului

de locațiune nr. 378 din 12 iunie 2014, că se permite locatarului

reconstruirea/îmbunătățirea din cont propriu a construcției închiriate cu condiția că

aceste îmbunătățiri vor rămâne în proprietatea locatarului. Astfel, a îmbunătățit bunul

din cont propriu, obținând actele permisive de reconstruire cu acordul locatorului și în

baza cererii semnate de locator, or, atât certificatul de urbanism cât și autorizația de

reconstruire au fost eliberate la cererea Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru”.

A afirmat că până la depunerea prezentei cereri, a respectat toate procedurile

legale pentru ca să dobândească dreptul de proprietate asupra îmbunătățirilor realizate,

însă cu toate acestea, nu poate finisa procedura de înregistrare a dreptului de proprietate

asupra îmbunătățirilor realizate. Cu referire la acest aspect, a scos în evidență că la caz,

urma să dobândească dreptul de proprietate în baza a 2 acte și anume, contractul de

locațiune a construcției nr. 378 din 12 iunie 2014 și actul de recepție a construcției și

instalațiilor aferente din 28 martie 2018. Însă, deși ambele acte au fost întocmite cu

respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, și până în prezent au rămas

perfect valabile, nefiind contestate și anulate, dreptul de proprietate nu a putut fi

înregistrat.

Reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți în

mărime de 97,32 % din construcția cu nr. cadastral XXXXX și obligarea Agenției

Servicii Publice, Departamentul Cadastru să opereze rectificările în Registrul bunurilor

imobile prin înregistrarea pe numele SC „Valina-Logistic” SRL a dreptului de

proprietate asupra cotei-părți în mărime de 97,32 % din construcția cu nr. cadastral

XXXXX și înregistrarea după Republica Moldova a dreptului de proprietate asupra 2,68

% din construcția cu nr. cadastral XXXXX.

Prin încheierea din 26 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice.

Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de SC „Valina-Logistic” SRL a fost admisă și a fost recunoscut după

reclamantă dreptul de proprietate asupra cotei-părți în mărime de 97,32 % din

construcția cu nr. cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, str. Mesager, 10. A

fost obligată Agenția Servicii Publice, Departamentul Cadastru să opereze rectificările

4

în Registrul bunurilor imobile prin înregistrarea după SC „Valina-Logistic” SRL a

dreptului de proprietate asupra cotei-părți de 97,32 % din construcția cu nr. cadastral

XXXXX și înregistrarea după Republica Moldova a dreptului de proprietate asupra

cotei-părți de 2,68 % din construcția cu nr. cadastral XXXXX, amplasată în mun.

Chișinău, str. Mesager, 10.

La 22 februarie 2019, Cancelaria de Stat a RM a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 19 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea

să fie respinsă integral.

La 04 martie 2019, Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului

RM a declarat apel împotriva hotărârii din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

La 05 martie 2019, Agenția Servicii Publice a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 19 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea

să fie respinsă integral.

Prin decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Cancelaria de Stat a RM, Direcția generală pentru administrarea

clădirilor Guvernului RM și Agenția Servicii Publice și a fost menținută hotărârea din

19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că actele

permisive de construire (certificatul de urbanism și autorizația de construire), au fost

eliberate reclamantei în baza cererilor comune depuse de ÎS „Centrul Resurselor

Informaționale „Registru” și SC „Valina-Logistic” SRL, iar lucrările de construire au

fost executate cu acordul locatorului, în temeiul unei clauze contractuale negociate și

semnate de către părți și anume pct. 1.4 din contract, care stabilește că, toate

îmbunătățirile bunului imobil sunt proprietatea (aparțin) locatarului în baza investițiilor,

fapt confirmat de acte contabile și alte acte confirmatorii, semnate conform legislației

în vigoare a Republicii Moldova, locatarul având dreptul de preemțiune la

răscumpărarea bunului imobil. În cazul unei noi construcții, viitoarea construcție

capitală devine proprietatea locatarului în baza investițiilor, fapt confirmat prin proces-

verbal de recepție finală, semnat conform prevederilor legislației în vigoare a Republicii

Moldova și înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

De asemenea, instanțele de judecată au stabilit că după finisarea lucrărilor de

construcție, SC „Valina-Logistic” SRL a întocmit proces-verbal de recepție finală a

bunului imobil reconstruit, însă din cauza că reprezentanții statului desemnați în comisia

de recepție finală a lucrărilor de construcție nu au semnat procesul-verbal, reclamanta a

fost în imposibilitate de a dobândi dreptul de proprietate asupra îmbunătățirilor bunului

imobil.

În circumstanțele expuse, instanțele ierarhic inferioare au recunoscut dreptul de

proprietate al SC „Valina-Logistic” SRL asupra cotei-părți în mărime de 97,32 % din

construcția cu nr. cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, str. Mesager, 10,

5

deoarece în contractul de locațiune a fost stabilit cert că în cazul unei noi construcții,

viitoarea construcție capitală devine proprietatea locatarului în baza investițiilor.

Prin urmare, instanțele au reținut că dreptul de locațiune asupra imobilului litigios

a fost constituit pentru desfășurarea activității economice a reclamantei, dreptul la

reconstruire/construcție fiind agreat prin consimțământul părților, iar contractul de

locațiune nu a reglementat și nu prevede careva limitări și/sau interziceri la valorificarea

dreptului asupra bunurilor obținute ca rezultat al reconstruirii, neexistând impedimente

ce ar putea afecta speranța legitimă a reclamantei la dobândirea dreptului de proprietate

asupra îmbunătățirilor. Or, edificarea de către SC „Valina-Logistic” SRL a construcției

s-a făcut în conformitate cu clauzele contractului și în conformitate cu actele permisive

de executare a lucrărilor de construcție, eliberate la cererea locatarului și a locatorului.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare au menționat că, deși pârâții au invocat că

clauza din contractul de locațiune ce prevedea dreptul reclamantei de a efectua

îmbunătățiri/reconstruiri a imobilului luat în locațiune ar contraveni legii, reieșind din

comportamentul autorităților, nu poate concluzionată o altă opinie, decât faptul că

asemenea justificări nu au fost previzibile pentru SC „Valina-Logistic” SRL. Or,

aceasta, investind resurse financiare iminente, a avut speranța legitimă la dobândirea

dreptului de proprietate asupra îmbunătățirilor aduse la imobilul luat în locațiune, lipsa

unor asemenea previzibilități pentru reclamantă și emiterea unei eventuale soluții de

respingere a solicitării de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra îmbunătățirilor

aduse, nu poate fi altfel evaluată decât o încălcare a art. 1 Protocolul 1 din Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului. Mai mult ca atât, autoritățile competente, în

special autoritățile locale, la solicitarea ÎS „Centrul Resurselor Informaționale

„Registru” și SC „Valina-Logistic” SRL, au eliberat actele permisive pentru

reconstruirea bunului imobil transmis în locațiune, aceste autorizări fiind echivalente cu

lipsa unor interdicții de dobândire ulterioară a dreptului de proprietate.

La data de 06 aprilie 2020, prin intermediul poștei electronice, Cancelaria de Stat

a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, semnat cu semnătură

electronică, iar la 12 mai 2020 recursul a fost depus cu semnătură olografă, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârii din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanța de apel a interpretat și

aplicat eronat normele de drept material, precum și a apreciat greșit circumstanțele de

drept și de fapt relevante cauzei.

A indicat că instanțele ierarhic inferioare au ignorat prevederile art. 296 alin. (4)

din Codul civil, conform cărora bunurile domeniului public sunt inalienabile,

insesizabile și imprescriptibile, dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge

prin neuz și nu poate fi dobândit de terți prin uzucapiune.

A precizat că, clauzele incluse în contractul de locațiune sunt improprii

contractelor de locațiune, or, obiectul contractului de locațiune îl constituie transmiterea

în folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară, a unui bun determinat

individual. Acest fapt este reglementat de art. 875 din Codul civil.

6

Recurenta a menționat că instanțele au interpretat greșit prevederile

Regulamentului cu privire la modul de dare în locațiune a activelor neutilizate aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 483 din 29 martie 2008, care stabilesc expres modul

și condițiile de dare în locațiune a bunurilor proprietate de stat. Astfel, regulamentul dat

nu conține prevederi ce ar permite locatarului de a obține drept de proprietate asupra

bunului imobil în cazul efectuării unor reparații sau investiții.

De asemenea, recurenta a susținut că instanța de apel a concluzionat greșit precum

că intimata nu poate fi îngrădită la exercitarea dreptului său de proprietate, inclusiv la

dobândirea în condițiile legii a dreptului asupra bunului imobil reconstruit, or, SC

„Valina-Logistic” SRL este îndreptățită să solicite restituirea cheltuielilor efectuate cu

scopul îmbunătățirii bunurilor închiriate.

La data de 29 iunie 2020, Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârii din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și aprecierea greșită a

circumstanțelor de fapt și de drept relevante cauzei.

A notat că, potrivit unor prevederi ale contractului de locațiune care de fapt sunt

improprii raportului juridic de locațiune, SC „Valina-Logistic” SRL i-a fost permisă

reconstrucția/îmbunătățirea construcției închiriate din contul investițiilor proprii, cu

condiția că aceste investiții vor rămâne proprietatea ultimei.

Recurenta a susținut că instanțele ierarhic inferioare s-au bazat doar pe clauzele

contractului de locațiune nr. 378 din 12 iunie 2014, ignorând prevederile art. 471 alin.

(4) din Codul civil, conform cărora bunurile domeniului public sunt inalienabile,

insesizabile și imprescriptibile, dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge

prin neuz și nu poate fi dobândit de terți prin uzucapiune.

De asemenea, recurenta a menționat că instanțele de judecată au ignorat faptul că,

clauzele incluse în contract sunt improprii contractelor de locațiune, or, obiectul

contractului de locațiune îl constituie transmiterea în folosință temporară sau în

folosință și posesiune temporară a unui bun determina individual, fapt menționat în art.

1251 din Codul civil.

Consideră că este contrar prevederilor legale enunțate și scopul contractului de

locațiune a terenului din 25 noiembrie 2015, prin care a fost transmis în locațiune

terenul aferent construcției, cu scopul extinderii în dimensiuni și supraetajarea

construcției închiriate.

A indicat că este eronată afirmația SC „Valina-Logistic” SRL precum că urmează

a-i fi transmisă în proprietate cota-parte de 97,32 % din construcția cu nr. cadastral

XXXXX, întrucât a investit în reconstrucția bunului suma de 6 565 327,35 de lei,

deoarece, după cum s-a menționat supra, bunurile domeniului public sunt inalienabile,

insesizabile și imprescriptibile. În acest caz, conform Hotărârii Guvernului nr. 483 din

29 martie 2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de dare în

7

locațiune a activelor neutilizate, locatarul are dreptul să efectueze reutilarea,

reconstrucția și reparația capitală a bunurilor închiriate numai cu acordul scris al

Locatorului. El poate cere restituirea cheltuielilor efectuate cu scopul îmbunătățirii

bunurilor închiriate în cazul în care prin acord Locatorul s-a obligat să le compenseze.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 29 ianuarie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa Cancelariei de Stat

a RM și Direcției generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM la 13 martie

2020 (f.d. 239, volumul I), însă lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia.

Prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 55 din 17 martie 2020 a fost declarată stare

de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai 2020.

Potrivit pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a RM, pe durata stării de urgență termenele de prescripție și

termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se

suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit Hotărârii Parlamentului nr.

55 din 17 martie 2020.

Astfel, recursurile, declarate de Cancelaria de Stat a RM la data de 06 aprilie

2020 și de către Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM la 29

iunie 2020, sunt în termen.

La 20 mai 2020, copia recursului declarat de Cancelaria de Stat a RM a fost

expediată în adresa SC „Valina-Logistic” SRL, Guvernului RM, Direcției generale

pentru administrarea clădirilor Guvernului RM, Agenției Servicii Publice și Agenției

Proprietății Publice, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 13, 15, 21-24,

volumul II).

La 30 iunie 2020, copia recursului declarat de Direcția generală pentru

administrarea clădirilor Guvernului RM a fost expediată în adresa SC „Valina-

Logistic” SRL, Guvernului RM, Cancelariei de Stat a RM și Agenției Servicii Publice

și Agenției Proprietății Publice, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 36-41,

volumul II).

La data de 18 iunie 2020, Agenția Proprietății Publice a depus referință la recursul

Cancelariei de Stat a RM, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs (f.d. 16-17,

volumul II).

La 24 iunie 2020, Agenția Servicii Publice a depus referință, prin care a susținut

recursul declarat de Cancelaria de Stat a RM, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 19 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d. 25-26, volumul II).

La data de 29 iunie 2020, Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului RM a depus referință la recursul Cancelariei de Stat a RM, prin care a

susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia (f.d. 16-17, volumul II).

8

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova și Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii

Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că argumentul recurenților, susținute și în referințele

9

Agenției Servicii Publice și a Agenției Proprietății Publice, precum că clauzele incluse

în contractul de locațiune sunt improprii contractelor tipice de locațiune, obiectul cărora

constituie transmiterea în folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară a

unui bun determinat individual, nu poate fi reținut, or, conform materialelor cauzei se

constată că SC „Valina-Logistic” SRL cu acordul organelor de stat, deținând actele

permisibile pentru demararea construcției (contractul de locațiune nr. 378 din 12 iunie

2014 coordonat cu Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, certificatul de

urbanism nr. 760/16 din 29 decembrie 2016, autorizația de construire nr. 287-c/17 din

10 august 2017) a operat investiții iminente pentru reconstruirea și îmbunătățirea

bunului luat în locațiune, astfel având o speranță legitimă de dobândire în proprietate a

acestui bun imobil.

Iar, prin susținerea că SC „Valina-Logistic” SRL ar avea dreptul de a solicita

restituirea cheltuielilor efectuate cu scopul îmbunătățirii bunului închiriat, recurenții

pun o sarcină excesivă pe seama justițiabilului SC „Valina-Logistic” SRL, fiind evident

că statul prin anumite motivări formale se eschivează de la executarea obligațiilor față

de SC „Valina-Logistic” SRL.

Or, la 16 februarie 2018 SC „Valina-Logistic” SRL a adus la cunoștința

Cancelariei de Stat despre finisarea construcției respectiv recepționarea ei, aceasta

râmând fără o soluționare, cât și fără remedierea erorii admise de autoritățile statului.

Astfel, greșelile sau erorile autorităților de stat ar trebui să fie în beneficiul

persoanelor afectate. Cu alte cuvinte, riscul oricărei greșeli comise de autoritatea de stat

trebuie să fie suportate de stat, iar erorile nu trebuie remediate pe cheltuiala persoanei

în cauză (Gashi v. Croația nr. 32457/05, Radchikiv v. Rusia nr. 65582/01, Arzamazova

v. Republica Moldova nr. 38639/14).

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Cancelaria

de Stat a Republicii Moldova și Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

10

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Direcția

generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova, ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Direcția

generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

11