2ra-1543/19 — constatarea nulității contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață

2ra-1543/19 — constatarea nulității contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1543/2019

prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud: L. Roic-Botezatu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Nicolae Olari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Olari și

Zinaida Gîrbu împotriva lui Sergiu Ciubotaru, Vioricăi Ciubotaru, Cristinei

Ciubotaru, intervenienți accesorii Olari Tudor, Serviciul Fiscal de Stat, Angela

Deviza cu privire la constatarea nulității contractului de înstrăinare a bunului

imobil cu condiția întreținerii pe viață, rectificarea înregistrărilor din Registrul

bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie și

anularea contractelor de donație,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 ianuarie 2018, Nicolae Olari, Tudor Olari și Zinaida Gîrbu au depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Ciubotaru și Vioricăi Ciubotaru,

intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat cu privire la constatarea nulității

contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață,

rectificarea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de

proprietate comună în devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii au indicat că la 27 septembrie 1950, Pantilemon Olari și

Efimia Tamașciuc au încheiat căsătorie. În timpul căsătoriei s-au născut copii:

Nicolai Olari, Ion Olari, Zinaida Olari (Gîrbu), Tudor Olari, Angela Olari (Diviza)

și Viorica Olari (Ciubotaru).

Reclamanții au menționat că la 05 februarie 1996, Efimia Olari a decedat.

Succesorii legali, în decurs de 6 luni, au depus cerere la notar privind deschiderea

și acceptarea succesiunii. La momentul deschiderii succesiunii, masa succesorală

era compusă din: teren pentru construcție, nr. cadastral 5365204.030, cu casă de

locuit individuală, cu suprafața de 78, 8 m.p., nr. cadastral 5365204.030.01 și

construcția accesorie, cu suprafața de 81, 2 m.p., nr. cadastral 5365204.030.02,

teren cu destinație agricolă cu suprafața de 0,70 ha și alte bunuri.

1

Au învederat că între moștenitori a fost partajat doar terenul cu destinație

agricolă cu suprafața de 0,70 ha, ce aparținea defunctei Efimia Olari. Iar, partajarea

imobilului constituit din terenul pentru construcție, casă de locuit individuală și

construcție accesorie, prin înțelegerea verbală a succesorilor (copiilor), urma a fi

efectuată după decesul tatălui lor, Pantelimon Olari, deoarece aceasta a fost dorința

ultimului. Respectiv părțile au convenit că după decesul tatălui, să fie partajată și

averea acestuia, conform regulilor instituției moștenirii legale.

Așadar, Pantilemon Olari a decedat la 22 ianuarie 2015. După decesul

acestuia, Nicolae Olari a depus o cerere, în termen de șase luni, la notarul public

Raisa Tudos, pentru a deschide dosar succesoral și a perfecta actele pentru

partajarea averii între succesori, astfel acceptând succesiunea. Însă, notarul i-a

comunicat că partajarea nu poate fi efectuată, deoarece există încheiat un contract

de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, între Pantilemon Olari și

Viorica Ciubotaru (fiica), contract despre care nimeni nu cunoștea, cu excepția

Vioricăi Ciubotaru, necătînd că înțelegerea verbală între moștenitori a fost de altă

natură, astfel au apărut dubii din partea celorlalți succesori vizavi de legalitatea

acestui contract.

Reclamanții au susținut că pe parcursul vieții, inclusiv în perioada în care deja

exista respectivul contract, Nicolae Olari și Tudor Olari (feciorii), aveau grijă de

tatăl lor, Pantilemon Olari.

Au relatat că Nicolae Olari îl întreținea material pe tatăl său cu lemne pentru

foc, mâncare, bani dacă era nevoie, etc., iar, Tudor Olari, permanent a fost lângă

tatăl său și se ocupa de întreținerea gospodăriei, strângea roada, prelucra pământul

etc.

De asemenea, au afirmat că în toată perioada respectivă, Viorica Ciubotaru, la

fel, îl vizita pe tatăl său, însă nu contribuia semnificativ la întreținerea acestuia,

deoarece toți copii aveau grijă de tată, or, vizitele s-au sporit, doar atunci când

Viorica Ciubotaru a văzut că starea sănătății tatălui său s-a înrăutățit.

Mai mult, chiar în acea perioadă, Tudor Olari a fost mereu lângă tatăl său, iar,

Nicolae Olari venea în ajutor ori de câte ori a fost nevoie.

Reclamanții au invocat că conform art. 581 Codul civil (în redacția legii din

26 decembrie 1964), pentru a dobândi succesiunea moștenitorul trebuie s-o

accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiție sau cu rezerve. Se

consideră, că moștenitorul a acceptat succesiunea, dacă el a întrat de fapt în posesia

sau administrarea bunurilor succesorale sau dacă a depus la organul notarial al

locului deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a ei. Actele arătate în

prezentul articol trebuie să fie săvârșite în curs de șase luni din ziua deschiderii

succesiunii. Succesiunea acceptată este considerată, că aparține moștenitorului din

momentul deschiderii succesiunii.

La caz, reclamanții au considerat că moștenitorii au întrunit toate condițiile

necesare pentru a accepta succesiunea, fapt confirmat prin cererile depuse la notar,

mai mult au intrat de fapt în posesia terenurilor, au administrat aceste terenuri și au

înregistrat dreptul de proprietate dobândit în urma deschiderii succesiunii după

decesul mamei lor, Efimia Olari, urmând ca după decesul tatălui lor, Pantilemon

Olari, să fie partajat și bunul imobil ce constituie terenul pentru construcție cu casa

de locuit și anexele, în ordinea succesiunii legale.

Au mai indicat reclamanții că conform art. 593 Cod civil (în redacția legii din

26 decembrie 1964), împărțirea bunurilor succesorale se face pe baza învoielii

2

intervenite între moștenitorii care au acceptat succesiunea, corespunzător cu cotele-

părți ce li se cuvin.

Or, la caz, nici un moștenitor nu a renunțat la cota sa parte ce li se cuvenea

din terenul pentru construcție cu casa de locuit și anexele după decesul Efimiei

Olari, moștenitorii doar au amânat partajarea acestor bunuri.

Totodată, au specificat că conform art. 585 Cod civil (în redacția legii din 26

decembrie 1964), în cursul termenului de șase luni din ziua deschiderii succesiunii

moștenitorul legal sau testamentar are dreptul să renunțe la succesiune. Renunțarea

la succesiune se face print-o declarație depusă de către moștenitor la biroul notarial

al locului deschiderii succesiunii. Mai mult, în certificatul eliberat de la notarul

public Raisa Tudos, a fost indicat că moștenitorii au depus cerere privind

acceptarea succesiunii și nu există nici o declarație depusă de către moștenitor la

biroul notarial privind renunțarea la moștenire.

În special reclamanții au relevat că conform art. 21 din Codul căsătoriei și al

familiei (în redacția anului 1969), proprietatea comună devălmașă a soților sunt

bunurile, dobândite de soți în timpul căsătoriei. Soții au drepturi egale de

posesiune, folosință și dispoziție asupra acestor bunuri. Soții se bucură de drepturi

egale asupra bunurilor și în cazul când unul dintre ei se ocupă de gospodăria

casnică, de îngrijirea copiilor sau, din alte motive temeinice, n-a avut un câștig de

sine stătător.

Astfel, au menționat că, la caz, nu au fost determinate în natură cotele-părți,

astfel nu au fost determinate limita asupra căruia Pantilemon Olari avea dreptul de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață a acestor bunuri, în consecință fiind

atentat dreptul de proprietate a reclamanților.

Din cele enunțate, reclamanții au considerat ca fiind cert faptul că contractul

de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, încheiat la 24 iulie 2013

între Pantilemon Olari și Viorica Ciubotaru, înregistrat cu numărul 2069, este lovit

de nulitate absolută, deoarece Pantilemon Olari nu avea dreptul de dispoziție

asupra întregului bun imobil care a fost înstrăinat prin acest contract.

Au afirmat reclamanții că, deși Codul civil nu conține o definiție a nulității

absolute, ea poate fi dedusă din conținutul art. 216 alin. (1) și art. 217.

Reclamanții au indicat că pentru a fi valabil, un act juridic trebuie să fie

încheiat cu respectarea condiției impusă de art. 205 Cod civil. Ori, la caz,

Pantilemon Olari nu a fost în drept să dispună asupra întregii mase succesorale,

deoarece bunul ce aparținea în proprietate comună în devălmășie la acel moment

încă nu era partajat, iar cei îndreptățiți erau succesorii, care nu cunoșteau despre

existența contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe

viață.

Pe parcursul examinării cauzei, Nicolae Olari și Zinaida Gîrbu și-au

concretizat cerințele îndreptate împotriva lui Sergiu Ciubotaru, Vioricăi Ciubotaru

și Cristinei Ciubotaru, intervenient accesoriu Tudor Olari și au solicitat, pe lângă

cerințele inițiale, și anularea contractului de donație nr. 2045 din 12 septembrie

2016, încheiat între Sergiu Ciubotaru, Viorica Ciubotaru (de o parte) și Cristina

Ciubotaru (de altă parte).

Prin încheierea din 25 iunie 2018 a Hîncești, sediul Central a fost atrasă în

proces ca intervenient accesoriu Angela Diviza.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central a

fost respinsă ca tardivă și neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

3

Nicolae Olari și Zinaida Gîrbu împotriva lui Sergiu Ciubotaru, Vioricăi Ciubotaru,

Cristinei Ciubotaru, intervenienți accesorii Olari Tudor, Serviciul Fiscal de Stat,

Angela Deviza cu privire la constatarea nulității contractului de înstrăinare a

bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață, rectificarea înregistrărilor din

Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună în

devălmășie și anularea contractelor de donație.

Prin hotărârea suplimentară din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central a fost încasat de la Nicolae Olari și Zinaida Gîrbu în beneficiul

Vioricăi Ciubotaru cheltuielile de judecată în sumă de 6 000 de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 17 decembrie 2018, Nicolae

Olari și Zinaida Gîrbu au declarat apel, prin care au solicitat casarea acesteia și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul invocat.

Prin decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Nicolae Olari și Zinaida Gîrbu cu menținerea hotărârii din 13

decembrie 2018 și hotărârii suplimentare din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 385 din Codul de

procedură civilă, art. 217, 267 din Codul civil, a considerat întemeiată hotărârea

primei instanțe, pe care a menținut-o, deoarece aceasta corect a elucidat și constatat

circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv, probele prezente la

materialele cauzei în vederea respingerii cererii de chemare în judecată, stabilind

corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează

raportul litigios.

Totodată, Colegiul a menționat că prima instanță întemeiat a reținut că nu

există probe întru demonstrarea faptului partajării între moștenitorii legali a

patrimoniului succesoral rămas după decesul Efimiei Olari, decedată la 05

februarie 1996, împrejurare care nu a fost negată nici de reclamanți, care au

recunoscut că după decesul mamei lor, au depus în termen cerere la notar de

acceptare a succesiunii, însă, nu au finisat această procedură, convenind, potrivit

afirmațiilor reclamanților, ca să purceadă la partajarea patrimoniului succesoral

după decesul tatălui. Or, însuși reclamanții au recunoscut că după decesul mamei

lor, au intrat în posesia de fapt și au partajat doar terenul cu destinație agricolă cu

suprafața de 0,70 ha, dar, nici unul din reclamanți nu contestă legalitatea intrării

doar a unui singur moștenitor legal, și anume soțul supraviețuitor, Pantilemon

Olari, în posesia de fapt a patrimoniului succesoral rămas după decesul Efimiei

Olari, decedată la 05 februarie 1996.

Totodată, Colegiul a reținut faptul că la data încheierii contractului nr. 2069

din 24 iulie 2013 de înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață

(f.d. 76-77), unicul proprietar al bunurilor imobile, care fac obiectul acestui

contract, era înregistrat Pantilemon Olari, fapt confirmat prin extrasul din Registrul

de evidență a gospodăriilor, eliberat de Primăria Stolniceni, r-nul Hîncești și anume

în baza acestui act a fost autentificat de notar respectivul contract.

Astfel, nefiind contestat și anulat în modul prevăzut de lege actul care atestă

dreptul de proprietate a lui Pantilemon Olari asupra bunurilor care fac obiectul

contractului contestat de reclamanți, Colegiul a considerat că nu există nici un

temei legal de a anula acest act juridic, mai mult normele legale, la care au făcut

referire reclamanții, nu au relevanță la caz, nefiind stabilit nici unul din temeiurile

expres prevăzute de lege, care ar impune nulitatea actului juridic contestat.

4

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată argumentarea

primei instanțe, prin care a indicat că cerința privitor la declararea nulității

contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață este și

tardivă, pornind de la faptul că de fapt reclamanții au invocă nulitatea acestui act în

partea prin care a fost înstrăinată și cota-parte care, în opinia reclamanților, le-a

revenit acestora în patrimoniul succesoral rămas după decesul mamei lor, Olari

Efimia, considerând necesar că reclamanții urmau a solicita declararea nulității

relative și nu constatarea nulității absolute, situație în care cerința a fost înaintată

tardiv.

La 13 iunie 2019, Nicolae Olari a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat casarea acestora cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiate actele

judecătorești emise de instanțele de judecată ierarhic inferioare, deoarece au fost

emise cu încălcarea normelor materiale și procedurale.

Recurentul în susținerea recursului a invocat argumente de fapt și de drept

similare celor expuse anterior pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic

inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 04 aprilie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

prin scrisoarea de însoțire din 02 mai 2019 (f.d. 206), însă lipsesc date despre

recepționarea acesteia de către participanții la proces.

Astfel, recursul declarat la 13 iunie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 09 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Astfel, actele cauzei cert denotă că Nicolae Olari și Zinaida Gîrbu înaintând

acțiune concretizată pe parcursul examinării cauzei, împotriva lui Sergiu

5

Ciubotaru, Vioricăi Ciubotaru și Cristinei Ciubotaru, intervenient accesoriu Tudor

Olari au solicitat constatarea nulității contractului de înstrăinare a bunului imobil

cu condiția întreținerii pe viață, rectificarea înscrierilor din Registrul bunurilor

imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie a soților,

precum și anularea contractului de donație.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, Judecătoriei Hîncești, sediul

Central prin hotărârea din 13 decembrie 2018 și hotărârea suplimentară din 15

decembrie 2018 a respins ca tardivă și neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Nicolae Olari și Zinaida Gîrbu împotriva lui Sergiu Ciubotaru, Vioricăi

Ciubotaru, Cristinei Ciubotaru, intervenienți accesorii Olari Tudor, Serviciul Fiscal

de Stat, Angela Deviza cu privire la constatarea nulității contractului de înstrăinare

a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață, rectificarea înregistrărilor din

Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună în

devălmășie și anularea contractelor de donație, și a încasat de la Nicolae Olari și

Zinaida Gîrbu în beneficiul Vioricăi Ciubotaru cheltuielile de judecată în sumă de

6 000 de lei.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 04 aprilie 2019 a respins apelul declarat de Nicolae Olari și Zinaida

Gîrbu și a menținut hotărârea din 13 decembrie 2018 și hotărârea suplimentară din

15 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că instanțele ierarhic inferioare întemeiat au

concluzionat în sensul respingerii acțiunii, ori, concluzia acestora este rezultatul

examinării multiaspectuală a litigiului dedus judecății și interpretării corecte a

probatoriului administrat în cauză.

Astfel, actele cauzei cert denotă că la 27 septembrie 1950, Pantilemon Olari și

Efimia Tamașciuc au încheiat căsătorie. În timpul căsătoriei s-au născut copii:

Nicolai Olari, Ion Olari, Zinaida Olari (Gîrbu), Tudor Olari, Angela Olari (Diviza)

și Viorica Olari (Ciubotaru).

Tot actele cauzei atestă că la 05 februarie 1996, Efimia Olari a decedat, iar

succesorii legali, în decurs de 6 luni, au depus cerere la notar privind deschiderea și

acceptarea succesiunii, rămase după decesul acesteia, care era compusă din: teren

pentru construcție, nr. cadastral 5365204.030, cu casă de locuit individuală, cu

suprafața de 78, 8 m.p., nr. cadastral 5365204.030.01 și construcția accesorie, cu

suprafața de 81, 2 m.p., nr. cadastral 5365204.030.02, teren cu destinație agricolă

cu suprafața de 0,70 ha și alte bunuri.

Ulterior, la 22 ianuarie 2015 a decedat Pantilemon Olari și după decesul

acestuia, Nicolae Olari a depus o cerere, în termen de șase luni, la notarul public

Raisa Tudos, pentru a deschide dosar succesoral și a perfecta actele pentru

partajarea averii între succesori, astfel acceptând succesiunea.

Or, notarul i-a comunicat că partajarea nu poate fi efectuată, deoarece există

încheiat un contract de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, între

Pantilemon Olari și Viorica Ciubotaru (fiica).

De asemenea, instanța de recurs reține că la 24 iulie 2013, Pantilemon Olari a

încheiat cu Viorica Ciubotaru contractul de înstrăinare a bunului imobil cu condiția

întreținerii pe viață nr. 2069. Mai mult, conform materialului probator, la

momentul tranzacției respective în Registrul bunurilor imobile, ca unic proprietar

al bunului era înregistrat Pantilemon Olari, fapt confirmat prin extrasul din

6

Registrul de evidență a gospodăriilor, eliberat de Primăria Stolniceni, r-nul

Hîncești la data de 11 august 2004 cu nr. 4030, înregistrat la organul cadastral la 02

februarie 2005.

În speță, Colegiul consideră întemeiate concluziile instanțelor de judecată

ierarhic inferioare, prin care au indicat că cerința de declarare a nulității

contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață este

tardivă, ori, reclamanții au invocat nulitatea actului doar în partea prin care a fost

înstrăinată cota-parte ce în opinia lor, le revenea din patrimoniul succesoral rămas

după decesul Efimiei Olari. Mai mult, după cum pretind reclamanții, bunurile

imobile care fac obiectul contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiția

întreținerii pe viață, constituie proprietate comună în devălmășie a soților

Pantilemon Olari și Efimia Olari, respectiv, Efimiei Olari i-a aparținut ½ cotă-parte

din aceste bunuri, iar lui Pantilemon Olari – ½ cotă-parte.

În atare situație, reclamanții nu sunt de acord cu înstrăinarea doar a cotei-părți

care a aparținut mamei lor, Efimia Olari, ceea ce denotă că, la caz, poate fi

invocată doar nulitatea relativă.

Așadar, prin derogare de la prevederile art. 217 alin. (3) Cod civil (în vigoare

până la 01 martie 2019), care statuează că acțiunea în constatare a nulității absolute

este imprescriptibilă, în speță, acțiunea este una prescriptibilă și urma a fi înaintată

în interiorul termenului de prescripție de trei ani, conform art. 267 Cod civil, care

indică că termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripție extinctivă începe

să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data

când persona a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Din dispozițiile art. 271 Cod civil, rezultă că acțiunea privind apărarea

dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție

extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă

până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi

opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Reieșind din prevederile art. 218 alin. (1) și (2) Cod civil, nulitatea relativă a

actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită

sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părții

ocrotite pe calea acțiunii oblice. Instanța de judecată nu poate să o invoce din

oficiu. Nulitatea relativă poate fi acoperită prin voința expresă sau tacita a

persoanei în al cărei interes este stabilită nulitatea. Voința de a confirma actul

juridic lovit de nulitate trebuie să fie certă și evidentă.

Se reține că este relativă acea nulitate care sancționează nerespectarea, la

încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes particular,

individual, personal.

Legea stabilește un cerc determinat de persoane care pot intenta acțiunea în

anulare sau opune excepția nulității relative. Va putea invoca nulitatea relativă, în

primul rând, însăși persona în al cărei interes este stabilită sancțiunea nulității

relative.

Succesorii persoanei îndreptățite să invoce nulitatea relativă pot cere anularea

actului juridic, numai dacă acțiunea în anulare nu este strict legată de persoana

celui îndreptățit.

7

În astfel de circumstanțe, se reține că acțiunea în nulitate relativă este

prescriptibilă, adică ea urmează să fie intentată în termenul de prescripție

extinctivă prevăzut de art. 267 Cod civil, care este de 3 ani.

Astfel, ca urmare a celor relatate, Colegiul reiterează că, în speță, nu este

aplicabilă nulitatea absolută în vederea anulării contractului de înstrăinare cu

condiția întreținerii pe viață, în cazul în care reclamanții nu au specificat care

anume element al contractului vine să atenteze la integritatea actului juridic,

consecința căruia să impună exclusiv aplicarea instituției nulității absolute, mai

mult, o atare circumstanță nu a fost identificată nici de instanță.

În acest sens, instanța atestă că acțiunea prin care s-a solicitat constatarea

nulității actului juridic s-a înregistrat în instanță la 29 ianuarie 2018, or, prin

prisma art. 267 Cod civil, sesizarea de către reclamanți a instanței de judecată cu o

atare acțiune vine a fi prescrisă în timp, deoarece odată cu înregistrarea

contractului (obiect al litigiului) în Registrul bunurilor imobile, și anume la 29 iulie

2013, acesta a fost opozabil terților, respectiv din data respectivă a și început a

curge prescripția extinctivă, la caz.

Prin urmare, termenul în interiorul căruia reclamanții urmau să sesizeze

instanța judecătorească a ajuns la scadență în data de 29 iulie 2016, or, careva

elemente de suspendare sau încetare a curgerii acestuia nu au fost invocate de

reclamanți, mai mult aceștia nu au solicitat instanței prelungirea termenului de

prescripție ca urmare a unor circumstanțe independente de voința acestora, efect ce

atrage exclusiv tardivitatea acțiunii, în acest capăt de cerință.

În acest sens, Colegiul relevă că constatarea tardivității acțiunii, în partea

anulării contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, a

impus și respingea cerințelor reclamanților ce derivă din acțiunea tardivă, și anume

- rectificarea înscrierilor din registrul bunurilor imobile, prin radierea drepturilor de

proprietate asupra bunului imobil, recunoașterea dreptului de proprietate comună

în devălmășie, precum și anularea contractului de donație.

În conexiunea celor relatate, Colegiul consideră ca fiind nefondate alegațiile

recurentului de netemeinicie a deciziei instanței de apel și primei instanțe, deoarece

materialele cauzei în coroborare cu normele materiale denotă contrariul.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că concluzia instanței de apel

este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurent în susținerea poziției

sale, sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate afirmațiile

recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel.

8

În conformitate cu art. 442, 444, art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Nicolae Olari.

Se menține decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, hotărârea

din 13 decembrie 2018 și hotărârea suplimentară din 15 decembrie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolae Olari și Zinaida Gîrbu împotriva lui Sergiu Ciubotaru,

Vioricăi Ciubotaru, Cristinei Ciubotaru, intervenienți accesorii Olari Tudor,

Serviciul Fiscal de Stat, Angela Deviza cu privire la constatarea nulității

contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață,

rectificarea înregistrărilor din Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului

de proprietate comună în devălmășie și anularea contractelor de donație.

Decizia estre irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

Nina Vascan

Galina Stratulat

9