2rac-134/20 — repararea prejudiciului material

2rac-134/20 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-134/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea cu capital străin „Moldova Zahăr” societate cu răspundere limitată,

reprezentată de către avocatul Angela Popil,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către

Întreprinderea cu capital străin „Moldova Zahăr” societate cu răspundere limitată

împotriva Agenției Informaționale de Stat „Moldpres” cu privire la repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Moldova

Zahăr” societate cu răspundere limitată și a fost menținută hotărârea din 12 iunie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 14 iunie 2017 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Informaționale de Stat „Moldpres” cu privire la

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 19 noiembrie 2014 SRL

„Autotehnica” și SRL „Bio-Alianța” au depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Bicoli-Agro”, SRL „Laguardia”, Agenției Informaționale de Stat

„Moldpres” și ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu privire la repararea prejudiciului

material și moral.

A menționat că, în motivarea acțiunii enunțate a fost indicat că, la 13

septembrie 2013 în Monitorul Oficial al RM nr.198-204 a fost publicat un anunț

informativ din numele SRL „Bicoli-Agro”, SRL „Laguardia” și ÎCS „Moldova

Zahăr” SRL, prin care a fost comunicat că, în baza contractului nr. 459/2013 din 11

aprilie 2013, toată producția agricolă de pe terenurile Primăriei s. Roșietici, r-nul

Florești: sfecla de zahăr, grîu, răsărită, care au fost strînse ilicit de către SRL „Bio-

Alians” și întreprinderea afiliată SRL „Autotehnica”, aparține SRL „Bicoli-Agro”,

1

suprafața totală constituind 776,025 ha, precum și a rugat întreprinderile de

achiziționare, de prelucrare și de colectare să țină cont de acest aviz, iar părțile

interesate de procurarea producției date să se adreseze la numerele de telefoane

indicate în anunț.

A susținut că, urmare a examinării cauzei, prin hotărârea din 04 aprilie 2016

a Judecătoriei Comerciale de Circumscripție a fost respinsă acțiunea depusă de către

SRL „Autotehnica” și SRL „Bio-Alianța” ca fiind neîntemeiată, iar prin decizia din

13 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de către

SRL „Autotehnica” și SRL „Bio-Alianța”, a fost casată hotărârea enunțată și a fost

emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial acțiunea, a fost constatat

caracterul fals și defăimător, care lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională a SRL „Autotehnica” și SRL „Bio-Alianța”, al anunțului publicat în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 198-204, pag. 217 și au fost încasate în

mod solidar de la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, SRL „Laguardia” și SRL „Bicoli-

Agro” în beneficiul SRL „Bio-Alianța” suma de 403000 de lei, cu titlu de prejudiciu

material și suma de 300000 de lei, cu titlul de prejudiciu moral și în beneficiul SRL

„Autotehnica” suma de 300000 de lei și taxa de stat în sumă de 30090 de lei.

A afirmat că, prin încheierea din 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție a

fost considerat inadmisibil recursul declarat de către ÎCS „Moldova-Zahăr” SRL.

A relevat că, la 22 mai 2017 în privința sa au fost inițiate procedurile de

executare privind încasarea sumei de 1033090 de lei în favoarea SRL „Autotehnica”

și SRL „Bio-Alianța”.

A notat că, din notificarea din 04 februarie 2015, expediată de către ÎS

„Moldpres” în adresa Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, rezultă clar că,

ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nu a comandat și nu a achitat anunțul din Monitorul

Oficial al RM, anunțul fiind publicat în Monitorul Oficial al RM la solicitarea

administratorilor SRL „Bicoli-Agro” și SRL „Laguardia”.

A declarat că, la notificarea respectivă a fost anexată copia anunțului solicitat

cu semnăturile administratorilor și ștampilele întreprinderilor respective, iar

semnătura și ștampila ÎCS „Moldova Zahăr ” SRL lipsesc.

A considerat că, prin publicarea anunțului enunțat, pârâta a acționat ilicit, cu

vinovăție față de ÎCS „Moldova Zahăr” SRL și urmează să restituie integral

prejudiciul material cauzat în sumă de 1033090 de lei.

A invocat că, la 25 mai 2017 a expediat o somație în adresa Agenției

Informaționale de Stat „Moldpres”, prin care a solicitat repararea prejudiciului

cauzat, precum și confirmarea că nu a comandat publicarea anunțului din 13

septembrie 2013, însă prin scrisoarea nr. 70 din 02 iunie 2017 ultima a considerat

că, solicitările enunțate sunt lipsite de temei juridic.

A solicitat constatarea faptului că, ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nu a comandat

publicarea anunțului din 13 septembrie 2013 în Monitorului Oficial al Republicii

Moldova nr. 198-204, pag. 217, precum și Agenția Informațională de Stat

„Moldpres” a inclus neîntemeiat denumirea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL la

publicarea anunțului respectiv și încasarea din contul pârâtei a sumei de 1033090 de

lei, cu titlu de prejudiciu material și a taxei de stat în sumă de 30992,72 de lei.

2

Prin hotărârea din 12 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL și a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

Instanța de apel, făcând trimitere la art. 117 alin. (1), 122 alin. (1) și 131

alin.(1) CPC, a concluzionat că, prima instanța legal și întemeiat a respins pretenția

apelantului cu privire la repararea prejudiciului material, întrucît de către acesta nu

au fost prezentate probe pertinente, admisibile și veridice, care ar demonstra

vinovăția intimatului în cauzarea vreunui prejudiciu și săvârșirea de către acesta a

unei faptei ilicite. Or, după cum corect a stabilit prima instanță, nu există vreo

reglementare expresă privind necesitatea exprimării unui asemenea acord pentru

publicarea anunțurilor în Monitorul Oficial al RM.

Totodată, instanța de apel a subliniat că, decizia din 13 decembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău, prin care s-a constatat caracterul fals și defăimător, care

lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională a SRL „Autotehnica” și SRL

„Bio-Alianța”, al anunțului publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.

198-204, pag. 217, este executorie și devenită irevocabilă prin încheierea din 17 mai

2017 a Curții Supreme de Justiție. Prin urmare, printr-un act de dispoziție al instanței

s-a stabilit caracterul fals și defăimător al anunțului în raport cu cele două societăți

comerciale, constatându-se vinovăția SRL „Bicoli-Agro”, SRL „Laguardia” și ÎCS

„Moldova Zahăr” SRL, iar în virtutea art. 16 alin.(1) și (2) și 123 alin. (2) CPC,

aceste fapte sunt obligatorii pentru instanța care judecă prezenta cauză și nu se cer a

fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane.

Așadar, instanța de apel a reținut că, prin înaintarea prezentei acțiuni, ÎCS

„Moldova Zahăr” SRL încearcă de fapt să se eschiveze de la executarea hotărârii

enunțate, sugerând că, de fapt, Agenția Informațională de Stat „Moldpres” ar fi

săvârșit acțiuni ilicite cauzatoare de prejudicii, ceea ce este declarativ și neîntemeiat.

Or, după cum justificat a subliniat prima instanță, apelantul a avut toate posibilitățile

de apărare în acel proces civil, inclusiv invocarea lipsei consimțământului exprimat

la publicarea anunțului și neîntrunirea condițiilor de răspundere solidară. Din

aceleași motive, întemeiat a fost respinsă pretenția apelantului cu privire la

constatarea faptului că, ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nu a comandat publicarea

anunțului din 13 septembrie 2013 în Monitorul Oficial al RM nr. 198-204, pag.217,

precum și Agenția Informațională de Stat „Moldpres” a inclus neîntemeiat

denumirea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL la publicarea anunțului respectiv.

La 04 mai 2020 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, reprezentată de către avocatul

Angela Popil, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și,

anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost interpretată în

3

mod eronat legea, precum și au fost apreciate arbitrar probele, erori care au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A menționat că, atât instanța de apel, cît și prima instanță au dat o interpretare

eronată prevederilor art. 1398 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) și

ale Legii presei nr. 243 din 26 octombrie 1994 și nu au aplicat acestei cauze normele

materiale pertinente pe care recurentul și-a întemeiat acțiunea. Or, la examinarea în

fond a cauzei, prima instanță a constatat cu certitudine ca fiind dovedit faptul că,

recurentul nu a solicitat și nici nu și-a exprimat acordul pentru publicarea în

Monitorul Oficial al RM nr. 198-204 din 13 septembrie 2013 a anunțului, conținutul

căruia a fost calificat, prin hotărâre definitivă si irevocabilă, ca fiind fals și

denigrator.

A susținut că, tot prin hotărârea primei instanțe a fost stabilit fără echivoc că,

presupusele declarații ale angajaților intimatului precum că, ar fi obținut acordul

recurentei prin telefon nu pot fi reținute de instanța de judecată în favoarea intimatei.

A afirmat că, prima instanță a discalificat declarațiile intimatei cu referire la

coordonarea verbală/telefonică prealabilă a conținutului anunțului cu reprezentanții

ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, declarații care au fost respinse de către prima instanță

ca fiind lipsite de suport probatoriu.

A relevat că, în contradictoriu cu aceste constatări și concluzii, prima instanță

a respins acțiunea, concluzie preluată și susținută și de către instanța de apel, reținând

în suportul acestei concluzii faptul că, lipsește, la caz, careva reglementare expresă

privind necesitatea exprimării unui acord pentru publicarea anunțurilor în Monitorul

Oficial al RM.

A invocat că, în răsturnarea acestei concluzii, recurenta a făcut trimitere la

norma materială aplicabilă în speță și, anume, la art. 4 din Legea presei, conform

căreia intimata avea obligația să se asigure că, conținutul avizului solicitat pentru

publicare este coordonat și avizat, acceptat de către persoanele vizate în acesta, astfel

încât să nu se admită lezarea drepturilor și intereselor legitime ale acestor persoane.

A notat că, aplicând prin analogie acestei cauze prevederile art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare, se va constata

că, în această speță, a fost stabilit pe deplin că, intimatul a publicat anunțul din 13

septembrie 2013 în Monitorul Oficial al RM nr. 198-204, pag. 217; anunțul din 13

septembrie 2013, publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 198-204, pag. 217, vizează

ÎCS „Moldova Zahăr” SRL și este defăimător, fapt stabilit definitiv printr-un act

judecătoresc irevocabil - decizia din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău;

informația este o relatare cu privire la fapte false; judecata de valoare nu se bazează

pe un substrat factologic; prejudiciul cauzat constituie suma de 1033090 de lei, fiind

adjudecat din contul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL și plătit de ultima întru executarea

deciziei enunțate.

A specificat că, în situația în care recurentul nu a solicitat și nici nu este autorul

textului anunțului solicitat spre publicare și publicat de către intimat la 13 septembrie

2013, ultimul nu avea dreptul să accepte pentru publicare textul respectiv în lipsa

acceptului expres al recurentului, așa cum cere, de fapt, art. 16 alin. (1) din Legea

presei.

4

A declarat că, în cazul în care s-a admis publicarea unor informații neveridice,

inclusiv prin publicarea unor avize/anunțuri, care nu corespund adevărului, sursa de

publicare va purta răspundere civilă delictuală pentru eventualul prejudiciu cauzat,

inclusiv prin omisiunea de a solicita și verifica existența acordului recurentului la

publicarea acestui aviz.

A menționat că, deși la data publicării anunțului fals – 13 septembrie 2013 și

la data pronunțării hotărârii judecătorești privind caracterul fals și defăimător al

anunțului respectiv (13 decembrie 2016) nu exista o normă materială care să facă

claritate în materie de răspundere civilă delictuală cu referire la fapta ilicită și

legătura de cauzalitate, la data examinării acestui litigiu, deja era în vigoare Codul

civil în redacția Legii nr. 133/2018, unde la art. 2004 este prevăzut că, îndeplinirea

unei activități impuse ori permise de lege sau de ordinul superiorului nu îl

exonerează de răspundere pe cel care putea să își dea seama de caracterul ilicit al

faptei sale săvârșite în asemenea împrejurări.

A susținut că, la examinarea în fond a cauzei, precum și la examinarea în

ordine de apel a acesteia, recurentul a indicat foarte clar, bazându-se pe probatoriu

administrat la dosar, că în rezultatul publicării anunțului din 13 septembrie 2013 în

Monitorul Oficial al RM nr. 198-204, pag. 217 a fost obligată la plată printr-o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, obligație care a fost executată în

cadrul procedurilor de executare nr. 056-720/2017 din 22 mai 2017 și nr. 056-

721/2017 din 22 mai 2017 pornite în vederea executării documentelor executorii nr.

2c-332/14 emise de Judecătoria Comercială de Circumscripție la 13 decembrie 2016

privind încasarea în mod solidar, inclusiv de la ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în

beneficiul SRL „Bio-Alianța” a sumei în mărime de 703000 lei și în beneficiul SRL

„Autotehnica” a sumei în mărime de 330090 de lei.

A afirmat că, în situația în care prima instanță a determinat cu certitudine că,

ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nu a solicitat intimatului publicarea anunțului din 13

septembrie 2013 în Monitorul Oficial al RM nr. 198-204, pag. 217, despăgubirea

plătită de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în cadrul procedurilor de executare

indicate reprezintă prejudiciu imputabil intimatului și care urmează a fi suportat de

către acesta.

A relatat că, faptul plății de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a sumelor

revendicate de către SRL „Bio-Alianța” și SRL „Autotehnica”, este confirmat prin

înscrisurile administrate la materialele dosarului (f. d. 58-63, vol. I) și, anume,

procesul-verbal nr. 056-721/2017 din 07 iunie 2017 de conciliere a părților în

procedura de executare cu ordinele de plată nr. 763 din 16 iunie 2017 (suma în

mărime de 351500 de lei) și nr. 815 din 23 iunie 2017 (suma în mărime de 351500

de lei) și procesul-verbal nr. 056-720 din 07 iunie 2017 de conciliere a părților în

procedura de executare cu ordinele de plată nr. 718 din 09 iunie 2017 (suma în

mărime de 200000 de lei), nr. 764 din 16 iunie 2017 (suma în mărime de 65045 de

lei) și nr. 816 din 23 iunie 2017 (suma în mărime de 65045 de lei). Respectiv, se

constată că, instanța de apel a dat o apreciere eronată probatoriului administrat la

materialele dosarului, fapt care a dus indubitabil la soluționarea greșită a cauzei.

A notat că, din materialele dosarului rezultă că, examinarea în fond a acestei

cauze s-a desfășurat inclusiv până la pledoarii – 22 mai 2019, fiind amânată

5

deliberarea și pronunțarea hotărârii judecătorești pentru 23 mai 2019, ora 15.15, însă

la 23 mai 2019, în procesul deliberării, instanța a considerat de cuviință să dispună

reluarea dezbaterilor judiciare, fiind stabilită data ședinței pentru 12 iunie 2019, ora

09.30, încheierea instanțe privind reluarea dezbaterilor judiciare nefiind comunicată

recurentului, care nu a asistat la momentul pronunțării acestui act judecătoresc.

A specificat că, în legătură cu faptul că, recurentul nu a participat la ședința

de judecată din 23 mai 2019, dispunând reluarea dezbaterilor judiciare, prima

instanță avea obligația, în condițiile art. 102 CPC, să dispună citarea recurentului

pentru data examinării fondului cauzei după reluare, fapt care nu a fost făcut.

A invocat că, instanța de apel a considerat că, prima instanță nu avea nici o

obligație să dispună citarea repetată a recurentului pentru ședința din 12 iunie 2019

în virtutea prevederilor art. 102 alin. (1) și (41) CPC, concluzie eronată de fapt și

care vine în contradicție cu prevederile art. 235 alin. (2) CPC.

A declarat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe nu răspund

exigențelor instituite față de calitatea actului judecătoresc.

A remarcat că, din decizia instanței de apel rezultă că, la examinarea cauzei,

instanța a comis erori ce au dus la soluționarea eronată a cauzei, deoarece, în opinia

sa, instanța de apel a admis încălcarea principiului egalității în fața legii a

participanților la proces, încălcarea principiului nemijlocirii în dezbaterile judiciare

– instanța n-a verificat direct și nemijlocit probele reținute în justificarea concluziilor

sale, încălcarea principiului contradictorialității și egalității părților în drepturile

procedurale – instanța nu a creat posibilități egale recurentului, suficiente și adecvate

de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susținerea poziției părților

asupra circumstanțelor considerate de instanță ca fiind dovedite prin probatoriul

invocat de instanță, nefiind justificată respingerea obiecțiilor recurentului.

Prin referința depusă la 01 iulie 2020 Agenția Informațională de Stat

„Moldpres” a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la 15 ianuarie 2020 (f. d. 234, vol. I), dar date,

ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc la materialele

dosarului.

Astfel, recursul, declarat la 04 mai 2020, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

6

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr”

SRL, reprezentată de către avocatul Angela Popil, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

7

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, reprezentată de către avocatul Angela

Popil, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, reprezentată de către

avocatul Angela Popil, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, reprezentată de către

avocatul Angela Popil, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8