2ra-827/20 — Anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-827/20

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud.S.Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Danilov, O.Cojocaru, A.Pahopol)

Î N C H E I E R E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Sevastian Bulat,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Sevastian

Bulat împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Luprom” cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcție, achitarea salariului pentru absența

forțată de la muncă și compensarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 4 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 8 februarie 2019 Sevastian Bulat a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Luprom” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, achitarea salariului pentru

absența forțată de la muncă și compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 14 ianuarie 2019, prin ordinul nr. 96 a fost

angajat la Societatea cu Răspundere Limitată „Luprom” în calitate de controlor de

calitate pe un termen de 3 luni cu salariul lunar de 6 500 de lei net.

Prin ordinul nr.50 din 6 februarie 2019 a fost concediat în baza art.86 alin. (1)

lit. a) Codul muncii.

A menționat că nu este de acord cu ordinul de concediere, deoarece,

conducerea societății a emis ordinul în lipsa unui temei legal.

A relatat că pe perioada activității a avut atât un comportament decent, cât și

satisfăcător și a muncit respectând obligațiile de serviciu. Nu a avut careva

sancțiuni disciplinare, obiecții și nu i-au fost aduse plângeri asupra lucrului prestat.

A considerat că prin emiterea ordinului de concediere îi sunt lezate drepturile

de salariat și a fost afectat de această situație.

1

A solicitat Sevastian Bulat admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 50 din 6

februarie 2019, restabilirea în funcția de controlor de calitate, achitarea salariului

pentru absență forțată de la lucru și compensarea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 31 iulie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 4 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Sevastian Bulat și s-a menținut hotărârea din 31 iulie 2019 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

În favoarea acestei soluții instanțele ierarhic inferioare au reținut că, Sevastian

Bulat a fost angajat prin cumul la Societatea cu Răspundere Limitată „Luprom” în

baza ordinului nr. 96 din 14 ianuarie 2019 în funcția de controlor de calitate, pentru

o perioadă de probă de trei luni. Până la expirarea termenului de trei luni, prin

ordinul nr. 50 din 6 februarie 2019, Sevastian Bulat a fost concediat în temeiul art.

86 alin. (1) lit. a) Codul muncii, cu încetarea contractului individual de muncă.

Astfel instanțele ierarhic inferioare și-au bazat concluzia pe prevederile art.

63 alin. (2) Codul muncii, potrivit căruia în cazul în care rezultatul perioadei de

probă este nesatisfăcător, acest lucru se constată în ordinul (dispoziția, decizia,

hotărârea) cu privire la concedierea salariatului, ce se emite de către angajator până

la expirarea perioadei de probă, fără plata indemnizației de eliberare din serviciu.

Angajatorul nu are obligația să motiveze decizia privind rezultatul nesatisfăcător al

perioadei de probă. Salariatul are dreptul să atace concedierea în instanța de

judecată.

La data de 1 aprilie 2020, Sevastian Bulat a depus prin intermediul oficiului

poștal cerere de recurs, completată prin cererea din 16 iulie 2020 împotriva deciziei

din 4 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost una arbitrară.

A menționat că contractul individual de muncă este unul nedeterminat. Prin

încheierea contractului de muncă a fost asigurat că, în cazul executării, fără abateri

a obligațiunilor de serviciu, inclusiv în cazul susținerii perioadei de probă, îi va fi

garantat loc de muncă stabil pe un termen nedeterminat.

A relevat că în ordinul de concediere lipsește actul de constatare cu privire la

rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă instituit în privința sa.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au respins acțiunea, nu au

verificat obiectiv, multilateral și complet circumstanțele și raporturile juridice

descrise fără a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate.

A solicitat Sevastian Bulat admiterea cererii de recurs, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

2

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 20 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Însă,

Societatea cu Răspundere Limitată „Luprom” nu a depus referință prin care să-și

expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Sevastian Bulat.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată

de Sevastian Bulat în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 februarie 2020,

care a fost expediată în adresa participanților la proces prin intermediul oficiului

poștal la data de 5 martie 2020 (f.d.113). Astfel, calea de atac în ordine de recurs

demarată la data de 1 aprilie 2020 de către Sevastian Bulat, este în interiorul

termenului legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Sevastian Bulat, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Sevastian Bulat în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

Curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor

încălcări esențiale sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Sevastian Bulat nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său

cu soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Sevastian Bulat.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor

care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că,

recursul declarat de Sevastian Bulat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Sevastian Bulat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5