2ra-759/20 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functia anterior detinută, încasarea plătilor salariale si recuperarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-759/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, Iu. Cotruță, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Petru Racoveț, reprezentat

de avocatul Serghei Mocanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Petru Racoveț

împotriva Instituției Publice Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din

Chișinău cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția anterior

deținută, încasarea plăților salariale și recuperarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Instituția Publică Centrul de Excelență în Viticultură și

Vinificație din Chișinău, s-a casat integral hotărârea din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiuni,

c o n s t a t ă:

La 12 octombrie 2018, Petru Racoveț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din

Chișinău cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția anterior

deținută, încasarea plăților salariale și recuperarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr. 279p din 30 iulie

2018 a directorului - interimar al Instituției Publice Centrul de Excelență în Viticultură

și Vinificație din Chișinău, a fost concediat din funcția de economist coordonator a

instituției, în legătură cu lipsa nemotivată de la serviciu în perioada 9 iulie 2018 – 10

iulie 2018.

În opinia lui Petru Racoveț ordinul sus specificat este ilegal și urmează a fi anulat.

A menționat că potrivit dispoziției administrației din 9 iulie 2018 până la 13 iulie

2018 s-a aflat în concediul de odihnă anual nefolosit anterior, astfel lipsa de la serviciu

în perioada 9 iulie 2018 –10 iulie 2018 se consideră că este motivată.

A invocat că conform art. 86 lit. h) din Codul muncii, numai lipsa nemotivată poate

constitui temei de concediere din inițiativa angajatorului.

Reclamantul a susținut că în temeiul art. 89, 90 din Codul muncii, urmează a fi

restabilit în funcția deținută anterior cu încasarea în beneficiul lui a salariului pentru

1

lipsa forțată de la serviciu, începând cu data de 9 iulie 2018 până la data restabilirii,

precum și compensarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei care se exprimă

prin suferințele psihice (rușine, incomoditate, umilință) cauzate lui prin acțiunile

ilegale a pârâtului.

Astfel, reclamantul Petru Racoveț a solicitat anularea ordinului nr. 279p din 30

iulie 2018 prin care a fost concediat din funcția de economist coordonator a Instituției

Publice Centrul de Excelență în Viticultură si Vinificație din Chișinău; restabilirea în

funcția de economist coordonator deținută anterior; încasarea din contul pârâtei în

beneficiul său a salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, începând cu data de 9 iulie

2018 până la data restabilirii în funcția deținută anterior concedierii, compensarea

prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea depusă de către Petru Racoveț. A fost anulat ordinul nr. 279p din 30

iulie 2018 a directorului interimar al Instituției Publice Centrul de Excelență în

Viticultură și Vinificație din Chișinău prin care Petru Racoveț a fost concediat din

funcția de economist coordonator al instituției. A fost restabilit Petru Racoveț în

funcția deținută anterior de economist coordonator al Instituției Publice Centrul de

Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău. S-a încasat din contul Instituției

Publice Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău în beneficiul lui

Petru Racoveț, salariul pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 9 iulie 2018

– 28 decembrie 2018. S-a încasat din contul Instituției Publice Centrul de Excelență în

Viticultură și Vinificație din Chișinău în beneficiul lui Petru Racoveț pentru perioada

începând cu data de 28 decembrie 2018 până la data restabilirii în funcția deținută

anterior de economist coordonator diferența dintre salariul de economist coordonator și

salariul de laborant. S-a încasat din contul Instituției Publice Centrul de Excelență în

Viticultură și Vinificație din Chișinău în beneficiul lui Racoveț Petru, prejudiciul

moral în mărime de 15 000 de lei.

Prin încheierea din 4 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă cererea depusă de către Instituția Publică Centrul de Excelență în Viticultură

și Vinificație din Chișinău, cu privire la emiterea hotărârii suplimentare.

Prin decizia din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Instituția Publică Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din

Chișinău, s-a casat integral hotărârea din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea depusă de Petru Racoveț a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Întru consolidarea soluției sale instanța de apel a constatat că prima instanță

examinând cauza în fond, eronat a interpretat dreptul material care guvernează raportul

juridic litigios.

Instanța ierarhic inferioară a notat că potrivit Actului de verificare a prezenței la

serviciu din 9 iulie 2018 și din 10 iulie 2018, se confirmă lipsa de la serviciu a lui

Petru Racoveț.

Totodată, a mai reținut că contestând ordinul de eliberare din funcție,

reclamantul/apelant nu a invocat careva temei legal de anulare a acestuia. Or,

apelantul/reclamant susține că potrivit Dispoziției administrației din 9 iulie 2018 –13

iulie 2018 s-a aflat în concediu de odihnă anual nefolosit anterior.

Instanța de apel a învederat faptul că, deși în cererea de chemare în judecată

reclamantul/intimat a invocat că a lipsit de la serviciu, deoarece s-a aflat în concediu

2

de odihnă, indicând aceleași argumente și în explicația acestuia din 27 iulie 2018 (f.d.

44), instanța de fond a argumentat că, prin declarațiile martorilor Nadejda Pohilă și

Tudor Popa (f. d. 98-101), s-a relatat că Petru Racoveț este un lucrător foarte bun și că

dânsul a anunțat referitor la îmbolnăvirea sa și că pleacă în concediu nefolosit pe o

perioadă de o săptămână de zile, inclusiv fiind anunțat directorul interimar cât și

contabilul, iar concedierea reclamantului a fost folosită ca o modalitate pentru a fi

angajată în funcția deținută de reclamant, o rudă a directorului interimar.

Instanța inferioară a notat că argumentele respective sunt arbitrare și contradictorii,

or, pe de o parte se afirmă că salariatul s-a îmbolnăvit, fapt ce urma a fi justificat

printr-un certificat medical, sau prin alte mijloace de probă, iar pe de altă parte indică

că a fost în concediu de odihnă, în lipsa unui ordin, emis în acest sens.

Drept urmare, instanța ierarhic inferioară nu a stabilit careva temeiuri de anulare a

ordinului de concediere nr. 279p din 30 iulie 2018 emis de către Instituția Publică

Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău.

La data de 2 martie 2020, Petru Racoveț, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu a

declarat recurs împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, decizia contestată este pasibilă de a fi

castă, deoarece instanța de apel la judecarea cauzei a interpretat și a aplicat greșit

normele de drept material, fapt ce se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2) lit. a),

b), c) Cod de procedură civilă.

A menționat că în instanța de apel cauza a fost examinată în lipsa apelantului și a

reprezentantului, astfel fiind încălcate prevederile art. 8, 26, 27 Cod de procedură

civilă, care la rândul său constituie încălcarea dreptului recurentului la un proces

echitabil garantat de art. 6 CEDO.

A mai adăugat că soluția instanței de apel de respingere a cerințelor din acțiune

este total nemotivată prin careva norme materiale, drept urmare este imposibil de a

supune critic o motivare care lipsește în hotărârea contestată. Respectiv, cele expuse

denotă incontestabil că instanța de judecată a emis o hotărâre nemotivată și

contradictorie, care contravine prevederilor art. 239-241 Cod de procedură civilă.

A explicat că instanțele eronat au stabilit că intimatul a dovedit legalitatea

ordinului privind concedierea sa, or, de fapt și de drept circumstanțele și probele

prezentate atestă contrariul stabilit de instanță.

A afirmat că intimata nu și-a executat obligațiunea prevăzută de art. 118 alin. (1)

Cod de procedură civilă, art. 89 lin. (2) din Codul muncii, și anume „la examinarea

litigiului individual de muncă de către instanța de judecată angajatorul este obligat să

dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a

salariatului.

Recurentul a opinat că nu este de acord cu constatarea instanței de apel precum că

aflarea în concediul de odihnă nu constituie temei de a lipsi motivat de la serviciu.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 8, 15, 429-432,

434, 436-437, 445 Cod de procedură civilă; art. 6, 13 CEDO; art. 8, 11, 14 Cod civil.

Prin referința depusă la 1 iunie 2020 Instituția Publică Centrul de Excelență în

Viticultură și Vinificație din Chișinău a invocat că consideră decizia contestată a

instanței de apel legală și întemeiată.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 13 ianuarie 2020 (f.d.153), însă careva date ce ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc.

Prin urmare, recursul din 2 martie 2020 , este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Petru Racoveț, reprezentat de

avocatul Serghei Mocanu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Petru Racoveț, reprezentat

de avocatul Serghei Mocanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

4

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Petru Racoveț, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Petru Racoveț, reprezentat de

avocatul Serghei Mocanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5