3ra-695/20 — cu privire la anularea actului administrativ

3ra-695/20 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-695/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi

ÎNCHEIERE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Trabo-Plus” împotriva Societății pe

Acțiuni ,,Apă - Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică cu privire la anularea facturii,

împotriva deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

constată:

La 04 august 2017 SRL „Trabo-Plus” a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, prin

care a solicitat anularea procesului-verbal de prelevare a probelor de ape uzate din

căminul de control nr. 3 din 05.05.2017; anularea aplicării față de petiționar a

tarifului diferențiat pentru serviciile de canalizare, stabilit în mod unilateral de

către SA „Apă- Canal Chișinău”; anularea facturii fiscale AAB nr.4706275 din 30

iunie 2017; recalcularea sumei avansate spre plată prin factura fiscală AAB nr.

4706275 din 30 iunie 2017 în vederea excluderii tarifului diferențiat; obligarea

încheierii unui contract de recepționare și evacuare a apelor uzate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 23 martie 2017 prin intermediul

scrisorii nr. 1200/3795, SRL „Trabo-Plus” a fost informat de către SA „Apă-Canal

Chișinău” că începând cu 01 mai 2017, contractul privind recepționarea și

prepararea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți nr. 20-13/13974 din

27.05.2011 se reziliază, în mod unilateral de către SA „Apă-Canal Chișinău”, fără

indicarea motivului rezilierii.

Totodată, a fost informat că din 01 mai 2017 raporturile de recepționare și

evacuare a apelor uzate vor fi reglementate suplimentar prin semnarea unui acord

bilateral întocmit în conformitate cu prevederile legislației de mediu, inclusiv

Regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate

1

în sistemul de canalizare și/sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane și rurale,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25.11.2013, în care vor fi stabilite

condițiile de deversare a apelor uzate în sistemul public de canalizare, reieșind din

particularitățile de producție a reclamantului, cu respectarea unui șir de condiții, iar

în legătură cu depășirea de către subdiviziunea SRL „Trabo-Plus” a normativelor

concentrațiilor maxim admisibile i se vor aplica tarife diferențiate, începând cu

luna mai 2017.

A susținut că la 05 mai 2017, în lipsa negocierii și semnării unui acord bilateral

în modul prevăzut de scrisoarea anterioară, reprezentanții SA „Apă-Canal

Chișinău” au prelevat probe de ape uzate, rezultatele fiind consemnate în procesul-

verbal nr. 3 din 05 mai 2017, în absența reprezentantului SRL „Trabo-Plus”,

procesul-verbal fiind semnat de Nicolai Fiodorov, care nu este angajat al SRL

,,Trabo-Plus”.

Reclamanta a mai indicat că la 06 iunie 2017 a fost informată prin scrisoarea

nr. 1200/7430, precum că în căminul de control s-a depistat o depășire a

normativelor concentrațiilor maxim admisibile, respectiv față de SRL „Trabo-Plus”

va fi aplicat tariful diferențiat, conform prevederilor art. 22 alin. (18) al Legii nr.

303 din 13.12.2013 începând cu luna mai 2017.

La data de 06 iunie 2017 a formulat o cerere prealabilă, prin care a solicitat

anularea aplicării față de SRL „Trabo-Plus” a tarifului diferențiat, dar și informarea

privind cadrul legislativ în domeniul tarifului diferențiat.

Reclamanta a menționat că la 05 iulie 2017 a primit răspuns la cererea

prealabilă depusă, prin care a fost informată că tariful diferențiat aplicat societății

va fi de ,,5”, până la finele anului 2017 și un șir de promisiuni difuze privind

măsurile pe care SA „Apă-Canal Chișinău” urmează să le întreprindă, în special să

elaboreze o metodologie de calcul a tarifului.

A considerat că actele enunțate și acțiunile descrise ale SA „Apă-Canal

Chișinău” sunt ilegale și pasibile anulării, ultima invocând prevederile art. 25 alin.

(l) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, pct. 9.17 din Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă.

A susținut că SA „Apă-Canal Chișinău” nu definește noțiunea de ,,tarif

diferențiat”, nu prevede modul de calculare și aplicare a acestuia, respectiv nu este

determinat sau determinabil. Însăși faptul că inițial SA „Apă-Canal Chișinău” a

decis să aplice multiplicatorul „10” la prețul unui cub de apă uzată recepționat,

ulterior revenind la multiplicatorul ,,5”, fără a invoca o prevedere legală, dă dovadă

că aplicarea acestui tarif diferențiat depinde doar de discreția furnizorului de

serviciu.

A mai relatat că în scrisoarea nr. 1200/6536, expediată de către SA „Apă-

Canal Chișinău” în adresa SRL „Trabo-Plus”, se motivează aplicarea tarifelor

diferențiate în baza art. 22 alin. (18) al Legii nr. 303 privind serviciul public de

alimentare cu apă și de canalizare. Norma respectivă însă nu explică sau conține

modul de calculare și/sau aplicare a tarifului diferențiat, dar este o normă de

blanchetă.

2

La fel, a comunicat că SA „Apă-Canal Chișinău” stabilește în mod unilateral

dacă poluarea apei uzate depășește limitele concentraților maxim admisibile,

dispunând de unicul laborator acreditat în domeniu.

Acest fapt presupune lipsa unei căi de atac a rezultatelor de laborator

obținute, fapt ce este în contradicție atât cu prevederile „Regulamentului de

organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare

din mun. Chișinău”, cât și cu prevederile art. 11 al Legii concurenței.

Prin încheierea din 21 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică. (f.d. 90, vol. I)

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis parțial acțiunea depusă de către SRL „Trabo-Plus”. S-a anulat factura

fiscală AAB nr. 4706275 din 30.06.2017 emisă de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

În rest, acțiunea reclamantei s-a respins ca fiind neîntemeiată. (f.d. 116, 121-126,

vol. I)

Prin decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de către SRL „Trabo-Plus”. S-a casat parțial hotărârea din 19 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea admiterii cererii de chemare

în judecată, prin care s-a anulat factura fiscală AAB nr. 4706275 din 30.06.2017,

emisă de SA „Apă-Canal Chișinău” și în această parte s-a emis o nouă decizie, prin

care s-a respins acțiunea înaintată de către SRL „Trabo-Plus” privind anularea

facturii AAB nr. 4706275 din 30.06.2017 emisă de către SA „Apă-Canal

Chișinău”. În rest hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a menținut. (f.d. 207-208, 209-231, vol. I)

Prin decizia din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de către SRL „Trabo-Plus”, s-a casat integral decizia din 11 iunie

2019 a Curții de Apel Chișinău în cauza de contencios administrativ la cererea de

chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Trabo-

Plus” împotriva Societății pe Acțiuni ,,Apă - Canal Chișinău”, intervenient

accesoriu Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică cu privire la

anularea facturii. (f.d. 52-59, vol. II)

Prin decizia din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”. (f.d. 72, 73-86, vol. II)

Instanțele în motivarea soluției sale au reținut că art. 22 alin. (18) al Legii

privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din 13.12.2013,

în vigoare la data emiterii actului contestat, stabilește două modalități de calculare

a tarifelor pentru depășirea concentrației maxim admisibile a substanțelor poluate:

1) conform condițiilor contractuale, 2) iar în lipsa unor clauze în contract, conform

modalității stabilite prin Legea privind plata pentru poluarea mediului și prin alte

acte legislative. Respectiv, SA „Apă-Canal Chișinău” are obligația de a indica în

mod expres modalitatea de calcul a sumei înaintate spre plată clientului.

În atare situație instanța de apel a concluzionat despre necesitatea anulării

facturii fiscale AAB nr. 4706275 din 20 iunie 2017, nefiind clară modalitatea de

calcul a tarifului diferențiat.

S-a constatat că prin scrisoarea nr. 1200/3795 din 23 martie 2017 a SA

„Apă-Canal Chișinău”, SRL „Trabo-Plus” a fost informată că începând cu 01 mai

3

2017 contractul privind recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații

majorate de poluanți din 27 mai 2011 se reziliază, iar, din 01 mai 2017 raporturile

de recepționare și evacuare a apelor uzate vor fi reglementate suplimentar prin

semnarea unui acord bilateral, întocmit conform legislației de mediu. Din

conținutul scrisorii enunțate reiese că din 01 mai 2017 contractul privind

recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți din

27 mai 2011 a fost reziliat și respectiv, nu mai produce efecte juridice între părți,

inclusiv în partea stabilirii tarifului diferențiat și modalității de calcul al acestuia.

Instanța de apel a menționat că soluția de admitere a acțiunii este derivată de

interpretarea corectă a art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul public de

alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din 13.12.2013, or o interpretare justă a

normei, ce reprezintă și unica constituantă a actului administrativ contestat,

generează admiterea acțiunii. SRL „Trabo-Plus”, în calitatea sa de client, a fost

pusă într-o situație de incertitudine referitor la modalitatea de stabilire a tarifului

diferențiat aplicat de SA „Apă-Canal Chișinău”, incertitudine ce nu a fost

înlăturată și pe parcursul examinării cauzei. Instanța de apel a indicat că în anexa

nr. 2 la ordinul nr. 20 din 17 martie 2017 a SA „Apă-Canal Chișinău” este

prevăzută formula de calcul a tarifului diferențiat, ceia ce indică suplimentar la

faptul că tariful aplicat de către SA „Apă-Canal Chișinău” a fost stabilit unilateral,

contrar prevederilor normelor legale care reglementează modalitățile de calcul a

tarifului diferențiat, fie conform condițiilor contractuale, iar în lipsa unor clauze în

contract, conform modalității stabilite prin Legea privind plata pentru poluarea

mediului și prin alte acte legislative.

Modalitate de calcul a tarifului diferențiat, aplicabilă de SA „Apă-Canal

Chișinău” nu este reglementată de o normă legală sau normativă. În acest sens,

instanța de apel a reținut că la moment între SRL „Trabo-Plus” și SA „Apă-Canal

Chișinău” nu este încheiat un contract cu privire la recepționarea și preepurarea

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți, unde să fie indicată modalitatea

de calcul și condițiile de plată privind recepționarea și preepurarea apelor uzate, iar

Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, la care a făcut

trimitere SA „Apă-Canal Chișinău”, nu reglementează metodologia de calcul a

tarifelor diferențiate.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 08 aprilie 2020 SA „Apă-

Canal Chișinău” a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 19

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a dispus

anularea facturii fiscale AAB nr. 4706275 din 30.06.2017 în sumă de 196 886,23

lei, emisă pentru depășirea concentrației maxim-admisibile în adresa SRL „Trabo-

Plus”, cu emiterea unei noi decizii, de respingere a acțiunii înaintată de către SRL

„Trabo-Plus”. (f.d. 93-98, 106-111, vol. II)

În motivarea recursului recurenta a indicat că modalitatea de calcul al

tarifului diferențiat, în caz de depășire în apele uzate evacuate a concentrațiilor

maxim-admisibile, de către SRL „Trabo-Plus” este expres prevăzută în pct. 5.7 al

Contractului de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă potabilă și de

canalizare nr. 394133 din 28.11.2016 cu anexa nr. 1 (ce conține lista ingredienților

cu limita CMA), care stabilește expres că în cazul în care Consumatorul noncasnic

4

evacuează ape uzate, calitatea cărora, după substanțele în suspensii și consumul

biochimic de oxigen (CB05), depășesc normativele stabilite, se aplică un tarif

diferențiat pentru l m3 de ape uzate, calculat proporțional depășirii indicilor

normativelor stabilite.

A menționat că factura fiscală seria AAB nr. 4706275 din 30.06.2017 cu

suma totală spre achitare în mărime de 196 886,23 lei calculată pentru tarife

diferențiate este emisă în conformitate cu prevederile actelor legislative și

normative în vigoare, cât și a prevederilor stabilite potrivit condițiilor Contractului

de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă potabilă și de canalizare nr.

394133 din 28.11.2016, încheiat între părți. Mai mult ca atât, SRL „Trabo-Plus”

contestă factura seria AAB nr. 4706275 din 30.06.2017 invocând ilegalitatea ei, iar

pe de altă parte recunoaște facturile înaintate ulterior, conform calculului tarifului

diferențiat în cazul depășirii CMA în apele uzate, achitând cu regularitate până în

prezent, fapt confirmat prin actul de control al datoriilor pentru serviciile de

canalizare în cazul depășirii normelor CMA din 02.05.2019.

La 04 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL

„Trabo-Plus” și Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică copia

recursului declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva deciziei din 13

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 227)

Completul specializat relevă că SRL „Trabo-Plus” și Agenția Națională

pentru Reglementare în Energetică au recepționat copia recursului expediat, fapt

confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele dosarului, fără a depune

referințe. (f.d. 113, 114)

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257

alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie

2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia

instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului

administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de

recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

5

termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de apel a pronunțat decizia la data de 13 februarie 2020.

Instanța de apel a notificat recurentei SA „Apă-Canal Chișinău” copia deciziei

motivate la 11 martie 2020. (f.d. 88, vol. II)

SA „Apă-Canal Chișinău” a depus recursul la 08 aprilie 2020, în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

6

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurentă este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Societatea pe Acțiuni” Apă-Canal Chișinău” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

7