2ra-778/20 — constatarea faptului acceptării succesiunii

Dosarul nr. 2ra-778/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Ocnița (jud. D. Dolghieri)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Lidia Dragomirețcaia,

în cauza civilă, la cererea depusă de către Lidia Dragomirețcaia, persoana

interesată Primăria orașului Frunză, raionul Ocnița cu privire la constatarea faptului

acceptării succesiunii,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de către Lidia Dragomirețcaia, a fost casată hotărârea din

29 iulie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița și a fost emisă o nouă hotărâre cu

privire la respingerea cererii,

constată:

La 17 mai 2019 Lidia Dragomirețcaia, persoana interesată Primăria or.Frunză,

r-nul Ocnița a depus cerere cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii.

În motivarea cererii petiționarul a indicat că, finul său, Constantin Conco a

decedat la 05 august 2018, iar după decesul acestuia a primit bunurile, care i-au

aparținut, inclusiv casa și lotul de pământ de pe lângă casă din str. xxxx.

A menționat că, în ultimii ani de viață a fost permanent cu decedatul și a

îngrijit și de mama acestuia, Anellea Cucolevscaia, care a decedat la 15 septembrie

2013.

A susținut că, a suportat cheltuieli de înmormântare, întreținere și îngrijire,

deoarece i-a înmormântat și îngrijit pe ambii.

A afirmat că, toate impozitele și cheltuielile, serviciile au fost suportate din

contul său, a asigurat paza și a folosit toate bunurile succesorale, care au aparținut

defuncților.

A solicitat constatarea faptului acceptării de către ea a succesiunii prin intrarea

în posesia bunurilor succesorale, inclusiv a terenului agricol din or. Frunză, după

decesul lui Constantin Conco.

1

Prin hotărârea din 29 iulie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița cererea

depusă de către Lidia Dragomirețcaia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de către Lidia Dragomirețcaia, a fost casată hotărârea primei instanțe și a

fost emisă o nouă hotărâre, prin care cererea depusă de către Lidia Dragomirețcaia a

fost respinsă.

Instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei rezultă că, Constantin

Conco a decedat la 05 august 2018 (f. d. 10).

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, speței date îi sunt aplicabile

prevederile Codului civil în vigoare la data decesului defunctului, deci prima instanță

incorect a aplicat prevederile Codului civil în redacția de după republicarea acestuia

din 01 martie 2019.

Totodată, instanța de apel, reieșind din prevederile art. 1432, 1499 și 1500

alin. (1) din Codul civil, a reținut că, petiționarul Lidia Dragomirețcaia nu are

calitatea de moștenitor legal al averii succesorale rămase după decesul lui Constantin

Conco, respectiv, cererea depusă de către Lidia Dragomirețcaia, persoana interesată

Primăria or. Frunză cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii urmează

a fi respinsă.

La 12 martie 2020 Lidia Dragomirețcaia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea cererii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, au fost încălcate și aplicate eronat normele de

drept material.

A menționat că, instanțele judecătorești nu au luat în considerare faptul că,

defunctul Constantin Conco nu are moștenitori.

A susținut că, nu a solicitat instanței de judecată recunoașterea sa ca succesor

al bunurilor, pe care le administrează, dar a solicitat constatarea intrării în posesie a

unei persoane, care îngrijește de averea rămasă după decesul ultimului proprietar,

pînă în momentul în care Primăria or. Frunză va accepta succesiunea și va satisface

pretențiile sale ca creditor.

A afirmat că, Primăria or. Frunză cunoaște faptul că, timp de 10 ani a îngrijit

de Constantin Conco și de Anellea Cucolevscaia, a suportat cheltuieli pentru

înmormântarea acestora și pentru întreținerea gospodăriei și a achitat pentru energia

electrică și termică consumată.

A considerat că, instanța de apel eronat a aplicat art. 1432, 1499 și 1500 din

Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019).

Prin notificarea din 27 martie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa Primăriei or. Frunză, r-nul Ocnița copia recursului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței, însă ultima nu și-a valorificat acest

drept și nu a depus referință (f. d. 106).

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Bălți a expediat copia

deciziei contestate în adresa părților la 14 ianuarie 2020, iar la 17 ianuarie 2020

recurenta a recepționat-o, fapt confirmat prin avizul de recepție a acesteia (f. d. 34).

Astfel, recursul declarat la 12 martie 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Lidia Dragomirețcaia nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Lidia Dragomirețcaia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Lidia Dragomirețcaia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Lidia Dragomirețcaia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

4