2r-326/20 — încasarea datoriei

2r-326/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2r-326/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (jud. S. Caitaz)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. I. Dănăilă, T. Berdilă, G. Vavrin)

DECIZIE

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ivan Cozma,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere

Limitată (Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy” Societate cu

Răspundere Limitată) împotriva lui Ivan Cozma cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii din 18 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins cererea depusă de Ivan Cozma cu privire la repunerea în termen de declarare

a apelului și s-a restituit apelul declarat de Ivan Cozma,

c o n s t a t ă:

La 06 iulie 2018, Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată (în prezent Întreprinderea cu

Capital Străin „Premier Energy” Societate cu Răspundere Limitată) a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Ivan Cozma solicitând încasarea sumei de

13569,81 de lei, formată din datoria la energia electrică facturată în mărime de

11778,04 lei și dobânda de întârziere în mărime de 1791,77 de lei, încasarea taxei

de stat în sumă de 407,09 lei.

Prin hotărârea din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL și s-a încasat de la Ivan Cozma în beneficiul ÎCS „Gaz

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL suma de 11778, 04 lei în contul achitării

datoriei, dobânda de întârziere în mărime de 1791,77 de lei, cheltuielile de judecată

privind achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime

de 407,09 lei, iar în total suma de 13976,90 de lei.

La 24 aprilie 2019, Ivan Cozma a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

14 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, solicitând repunerea în

termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 18 mai 2020 a Curții de Apel Cahul s-a respins cererea lui

Ivan Cozma cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit

1

cererea de apel depusă de Ivan Cozma împotriva hotărârii din 14 septembrie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, ca fiind depusă peste termen; s-a remis

apelantului Ivan Cozma cererea de apel.

La 11 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice (f.d.59) și prin intermediul

poștei (f.d.63), Ivan Cozma a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 18 mai

2020 a Curții de Apel Cahul, casarea încheierii, emiterea unei decizii de repunere în

termen a apelului și restituirea cauzei pentru judecarea apelului.

În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

motivând că instanța de apel a conchis respingerea cererii de repunere și restituirea

cererii de apel ca fiind depusă peste termenul legal, cu referire la prevederile art. 369

alin.(1) lit.b), alin.(11) Cod de procedură civilă, în contextul cărora instanța de apel

poate convoca participanții la proces în ședință prealabilă doar în cazul alin.(1) lit.b),

însă o ședință în acest sens nu a fost convocată.

Totodată, a indicat că repunerea în termen se face de către instanța de apel în

cazurile și ordinea prevăzută de art. 116 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, care

prevede repunerea persoanelor în termen, dacă din motive întemeiate au omis

termenul de îndeplinire a unui act de procedură.

Recurentul a considerat neîntemeiate concluziile instanței de apel precum că

prima instanță i-a expediat cererea de chemare în judecată cu înscrisurile atașate,

care ar fi fost recepționată conform avizului de recepție, deoarece nu a primit așa

acte și nu a semnat avizul de recepție. Respectiv, nu a fost înștiințat despre intentarea

procesului civil și nu a avut posibilitatea de a urmări procesul și de a se interesa de

soarta dosarului în intervale rezonabile de timp, cum menționează instanța.

La fel, a precizat că nu a recepționat hotărârea primei instanțe, deși, s-a indicat

despre expedierea acestei și restituire avizului cu mențiunea „plecat”. Astfel se

recunoaște faptul că nu a recepționat hotărârea. Respectiv nu a cunoscut de existența

hotărârii și nu a putut înainta apelul în termen în conformitate cu prevederile art. 362

Cod de procedură civilă. În perioada dată nu a fost plecat un timp îndelungat.

Copia recursului declarat a fost expediat în adresa intimatului la 02 iulie 2020,

conform scrisorii de însoțire (f.d.67) și a fost recepționată la 07 iulie 2020, conform

avizului de recepție (f.d.69).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 18 mai 2020, iar Ivan

Cozma a declarat recurs la 11 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice (f.d.59)

și prin intermediul poștei (f.d.63).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei încheierii recurentului la 20 mai

2020, conform scrisorii de însoțire (f.d.55) și a fost recepționată la 27 mai 2020,

conform avizului de recepție (f.d.56).Astfel, recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Ivan Cozma și va menține încheierea contestată, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

2

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL împotriva lui Ivan Cozma cu privire la încasarea datoriei, a fost

pronunțat la 14 septembrie 2018 (f.d.30).

Deși, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat în lipsa pârâtului Ivan

Cozma, Colegiul accentuează că prima instanța a expediat în adresa lui Ivan Cozma

din satul Haragîș, raionul Cantemir, copia dispozitivului hotărârii judecătorești la 17

septembrie 2018 cu scrisoare (f.d.31), în temeiul art. 236 alin. (4) Cod de procedură

civilă, conform căruia participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea

dispozitivului hotărîrii primesc copia hotărîrii în decurs de 5 zile.

Aici Colegiul notează că corespondența a fost restituită instanței cu mențiunea

„plecat” (f.d.36-37).

Cu referire la adresa indicată la expedierea corespondenței de către instanță și

anume satul Haragîș, raionul Cantemir, Colegiul precizează că aceasta este adresa

reflectată și de apelantul/recurent Ivan Cozma atât în cererea de apel (f.d.37), cât și

în cererea de recurs (f.d.60-61), ca fiind domiciliul său.

Concomitent Colegiul precizează, aspect, în esență, conturat și de instanța de

apel, că cererea de chemare în judecată cu anexele a fost expediată cu scrisoare

recomandată și aviz de primire în adresa pârâtului, care a fost recepționată contra

semnătură (f.d.29).

Or, litigiul a fost judecat unipersonal, în procedura scrisă a cererilor cu valoare

redusă, în conformitate cu art. 2763-2764 Cod de procedură civilă, în baza

materialelor existente.

În temeiul art. 2763 alin. (1), (2), (3) Cod de procedură civilă, procedura cu

privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. Judecătorul poate dispune citarea

participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite

solicitarea uneia dintre părți de a examina cererea în ședință publică. Judecătorul

poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținînd cont de

împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune

printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul. În termen de 30 de

zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate,

inclusiv în cazul comunicării prin intermediul Programului integrat de gestionare a

dosarelor, pîrîtul prezintă instanței judecătorești și reclamantului o referință, precum

și copii de pe înscrisurile necesare. Pârâtul poate depune o cerere reconvențională în

condițiile art.172 și 173 doar dacă valoarea acțiunii reconvenționale nu depășește

valoarea admisibilă și condițiile legale de exercitare a cererii inițiale cu valoare

redusă.

În sensul art. 2764 alin. (1), (2), (3) Cod de procedură civilă, instanța

soluționează cauza și adoptă dispozitivul hotărârii într-un termen de cel mult 6 luni

de la data depunerii cererii. Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de chemare în

judecată și înscrisurile anexate, pîrîtul nu depune referință, soluționarea cererii se

face în baza materialelor anexate la dosar. Hotărârea judecătorească adoptată se

3

publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la

proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind nejustificată afirmația

recurentului precum că nu a primit cererea de chemare în judecată cu anexele în

condițiile în care aceasta a fost expediată la aceeași adresă indicată de către recurent

în actele întocmite de el personal.

De altfel, alegația recurentului precum că nu a semnat personal avizul de

recepție este irelevantă, în situația în care prin prisma art. 100, art. 105 alin. (6) Cod

de procedură civilă, actele de procedură/înștiințările pot fi comunicate unuia dintre

membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu destinatarul, însă în acest sens,

înscrisuri care să ateste contrariul, nu au fost prezentate de către recurent.

Mai mult, prima instanța și-a exercitat obligația de expediere a corespondenței

la adresa pârâtului, însă obligația de predare către destinatar a corespondenței revine

lucrătorului poștal conform Regulilor privind prestarea serviciilor poștale, aprobate

prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind justificată constatarea instanței de

apel precum că odată cu recepționarea cererii de chemare în judecată cu anexele,

pârâtul a fost înștiințat despre intentarea procesului civil împotriva sa de către ÎCS

„Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

În această succesiune logică, Colegiul notează că nu poate fi pusă pe seama

instanței de judecată faptul că corespondența și anume dispozitivul hotărârii primei

instanțe, expediată la aceeași adresă, a fost restituită cu mențiunea „plecat”, în

situația în care obligația de predare către destinatar a corespondenței, precum și

completarea cu anumite mențiuni, revine lucrătorului poștal în contextul Regulilor

privind prestarea serviciilor poștale.

Deși, recurentul a pretins că o perioadă îndelungată nu a fost plecat, nu a

prezentat anumite dovezi care ar justifica poziția sa, precum și că ar fi încercat să

afle de ce corespondența adresată lui la domiciliul din satul Haragîș, raionul

Cantemir, a fost restituită instanței cu mențiunea „plecat”.

Or, conform art. 30 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare până la 01 martie

2019, cât și în virtutea art. 38 alin.(1) Cod civil, în redacția în vigoare din 01 martie

2019, se consideră că persoana își păstrează domiciliul atât timp cât nu și-a stabilit

un altul.

Implicit, Colegiul reiterează că recurentul atât în cererea de apel, cât și cererea

de recurs indică aceeași adresă de domiciliu: satul Haragîș, raionul Cantemir (f.d.37,

60, 61), unde instanța de judecată a și expediat corespondența(f.d.28,29,31).

În consecință, Colegiul reține ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel

precum că argumentele apelantului/recurent nu pot constitui temei de repunere în

termenul de declarare a apelului. Or, recurentul nu a prezentat anumite

probe/înscrisuri care să confirme că nu a cunoscut despre existența litigiului, precum

și imposibilitatea exercitării căii de atac, apelul, în termenul stabilit de legiuitor.

Or, doar afirmația recurentului precum că nu a recepționat cererea de chemare

în judecată cu anexele și nu a semnat avizul de recepție nu poate justifica omiterea

termenului de declarare apelului, în situația în care poziția dat nu a fost confirmată

prin anumite probe/înscrisuri.

Deși, apelantul/recurent în aserțiunile sale indică prevederile art. 116 alin.(1)

Cod de procedură civilă, care stipulează că persoanele care, din motive întemeiate,

4

au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de

către instanță, însă, totodată, recurentul în sensul art. 116 alin.(3) Cod de procedură

civilă, conform căruia urma să anexeze probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului, nu anexează nici un înscris în dovedirea criticilor aduse.

Cu referire la alegația recurentului precum că nu a fost convocată ședință de

judecată, având în vedere prevederile art. 369 alin. (11) Cod de procedură civilă,

Colegiul menționează că în conformitate cu art. 369 alin. (11) Cod de procedură

civilă, asupra restituirii cererii de apel decide un complet din 3 judecători, fără

citarea participanților la proces. Instanța de apel poate convoca participanții la

proces în ședință prealabilă doar în cazul stabilit la alin.(1) lit.b).

Astfel, în sensul dispoziției legale invocate de recurent, instanța poate invita în

ședință de judecată, însă, la caz, instanța de apel a decis examinarea cererii de

repunere în termen și restituirea cererii de apel, fără citarea participanților la proces.

În consecință, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel

privind respingerea cererii lui Ivan Cozma de repunere în termenul de declarare a

apelului, motiv pentru care a restituit ca fiind depusă în afara termenului legal a

cererii de apel înaintată împotriva hotărârii din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir, or, instanța a refuzat repunerea în termen.

De altfel, în temeiul art. 369 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

În altă ordine de idei, Colegiul accentuează că în virtutea art. 110 Cod de

procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată

(judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte

persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de

procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează că termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța

de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

Corelând normele de drept procedural citate supra cu situația de fapt, Colegiul

iterează că instanța de apel corect a reținut că nu este justificată omiterea termenului

de procedură privind declararea apelului.

5

La caz, Colegiul notează că, instanța de apel corect a conchis despre lipsa

probelor care ar confirma imposibilitatea exercitării căii de atac, apelul și ar justifica

omiterea termenului de declarare a apelului. Or, alegațiile declarative ale

recurentului nu confirmă temeinicia cererii de repunere în termen.

Având în vedere că în temeiul art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă,

termenul de atac este de 30 de zile din data pronunțării dispozitivului hotărârii

judecătorești, prin prisma art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, termenul a

început a curge imediat datei următoare pronunțării dispozitivului hotărârii

judecătorești.

Subsecvent, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată ipoteza instanței de apel

precum că apelantul a exercitat calea de atac, apelul, în afara termenului prevăzut de

art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Concomitent, Colegiul accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui termen de

declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în

special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții.

De altfel, prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării

drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și

asigurarea securității raporturilor juridice.

În corolar, pornind de la lipsa unor încălcări de ordin procedural sau de altă

natură, care ar determina casarea încheierii contestate, Colegiul apreciază ca fiind

corectă concluzia instanței de apel privind respingerea cererii de repunere în

termenul de declarare a apelului și restituirea apelului ca fiind declarat în afara

termenului legal, or, instanța de apel a refuzat repunerea în termen.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, circumstanțele relatate denotă că recurentul a neglijat

posibilitatea de valorificare în termen a drepturilor procedurale.

Dealtfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Din considerentele menționate, având în vedere că instanța de apel la emiterea

încheierii contestate s-a conformat prevederilor legale corelate cu circumstanțele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va respinge recursul declarat și va menține încheierea contestată.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

6

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ivan Cozma.

Se menține încheierea din 18 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz

Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată

(Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy” Societate cu Răspundere

Limitată) împotriva lui Ivan Cozma cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7