2ra-670/20 — Restituirea prestatiei

2ra-670/20 — Restituirea prestatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra–670 /20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. D. Crigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Petrache Raisa, reprezentată de avocatul

Macovei Gheorghe,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Guzun Diana împotriva lui Petrache Ștefan cu privire la restituirea prestației și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Petrache Ștefan, admis apelul declarat

de către Guzun Diana și modificată hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) prin majorarea sumei încasate,

con st ată:

La 27 iunie 2017, Guzun Diana s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere

de chemare în judecată către Petrache Ștefan cu privire la restituirea prestației și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 26 decembrie 2007 între Diana Guzun, în

calitate de beneficiar și SC „BIS-ENGINEERING” SRL în calitate de furnizor a

fost încheiat contractul nr. 40 de livrare a spațiului locativ. În baza contractului

reclamanta s-a obligat să participe cu mijloace financiare la construcția

apartamentului nr. XX, et. 4, situat în blocul locativ din bd. XXXX, mun.

Chișinău.

A mai menționat că, pentru livrarea apartamentului respectiv reclamanta a

1

achitat un preț de 1 149 830 lei. Prețul a fost achitat în două tranșe, 1 083 500 lei

conform ordinului de încasare a numerarului nr. 021 din 23 ianuarie 2008 și 66 330

lei conform chitanței nr. 22 din 01 decembrie 2008 și bonului de casă din aceeași

dată.

Totodată a indicat că, la 17 mai 2010, între reclamant și SC „BIS-

ENGINEERING” SRL a fost încheiat actul de predare-primire al apartamentului

nr. XX în proprietate. Reclamanta a primit în proprietate apartamentul nr. XX, cu

suprafața de 120,3 m2, situat în mun. Chișinău, bd. XXXX, cu nr. cadastral XXXX.

La aceeași dată aceasta și-a înregistrat dreptul de proprietate în Registrul bunurilor

imobile. Apartamentul nr. XX a fost recepționat de către reclamant în variantă

nefinisată (gri).

De asemenea, în perioadă anilor 2010 - 2017, reclamanta a efectuat lucrări de

reparație capitală în apartamentul menționat. Au fost executate și finisate

următoarele lucrări: finisarea tavanelor, pereților, pardoselilor încăperilor

apartamentului, instalarea și montarea elementelor sanitare, lipirea baghetelor pe

pod și baghetelor decorative, executarea și finisarea glafurilor, montarea

laminatului, instalarea plintei pe pardosea, instalarea teracotei, instalarea rețelei

electrice, instalarea prizelor, întrerupătoarelor, instalarea corpurilor de iluminare,

montarea ușilor de acces, schimbarea ferestrelor etc. Toate cheltuielile pentru

achitarea lucrărilor, materialelor de construcție, manoperei au fost acoperite din

contul mijloacelor financiare ale reclamantei. Aceste fapte sunt demonstrate prin

bonuri de plată și facturi fiscale. Aceasta a mobilat apartamentul și s-a mutat cu

traiul în el împreună cu familia sa.

A indicat că, la 16 octombrie 2009, Ștefan Petrache a depus la Judecătoria

Botanica, mun. Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva SC „BIS-

ENGINEERING” SRL cu privire la rezoluțiunea contractului de livrare a spațiului

locativ nr. XX din 09 februarie 2007 încheiat între pârât și SC „BIS-

ENGINEERING” SRL și încasarea sumei de 800 800 lei, cu titlu de preț al

apartamentului. În temeiul contractului menționat pârâtul urma să primească în

proprietate apartamentul nr. XX din același bloc locativ, în care reclamanta a

investit în apartamentul nr. XX. Pe parcursul procesului de judecată pârâtul și-a

concretizat de mai multe ori pretențiile din cererea de chemare în judecată. În acest

sens, la 17 februarie 2011 pârâtul a depus o cerere de concretizare a pretențiilor

prin care a solicitat, inter alia, declararea nulității contractului de livrare a spațiului

locativ nr. 40 din 26 decembrie 2007, Actului de predare-primire din 17 mai 2010

și transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului. Totodată, pârâtul a

solicitat și evacuarea reclamantei împreună cu familia ei din apartamentul nr. XX.

În motivarea acțiunii sale pârâtul a invocat că atât contractul nr. 25 din 09

februarie 2007, cât și contractul nr. 40 din 26 decembrie 2007 au fost încheiate în

privința unuia și aceluiași apartament, care de facto este cu numărul de ordine

„XX”, cu suprafața de 120,3 m2, situat la et. 4, bd. XXXX, mun. Chișinău, cu nr.

2

cadastral XXXX. Reclamanta a înaintat o acțiune reconvențională împotriva

pârâtului și SC „BIS-ENGINEERING” SRL privind declararea nulității

contractului nr. 25 din 9 februarie 2007, încheiat între SC „BIS-ENGINEERING”

SRL și pârât și privind declararea nulității chitanței nr. 5 din 14 martie 2007,

privind transmiterea de către pârât în casa întreprinderii a sumei de 800 800 lei, ca

cotă parte pentru apartament.

La fel a mai susținut că, la 24 iunie 2016 Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

a pronunțat hotărârea nr. 2-4546/11, prin care a admis cererea de chemare în

judecată înaintată de pârât, s-a hotărât declararea nulă a contractului de livrare a

spațiului locativ nr. 40 din 26 decembrie 2007, încheiat între reclamantă și SC

„BIS-ENGINEERING” SRL, și a actului de primire-predare a imobilului în

proprietate din 17 mai 2010, încheiat între reclamantă și SC „BIS-

ENGINEERING” SRL, a repus părțile în poziția inițială încheierii contractului de

livrare a spațiului locativ nr. 40 din 26 decembrie 2007 și a încasat de la SC „BIS-

ENGINEERING” SRL în beneficiul reclamantei suma achitată pentru costul

apartamentului în mărime totală de 1 149 830 lei, a obligat ÎS „Cadastru” de a

efectua modificări în Registrul bunurilor imobile, cu radierea dreptului de

proprietate asupra apartamentului nr. XX din Registrul bunurilor imobile de pe

numele reclamantei, a dispus transmiterea către pârât a dreptului de proprietate

asupra apartamentului nr. XX, cu înscrierea dreptului de proprietate în Registrul

bunurilor imobile, a dispus evacuarea reclamantei împreună cu membrii săi de

familie din apartamentul nr. XX, iar acțiunea reconvențională a reclamantei a fost

respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 25 iunie 2016 reclamanta a

declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fi respinsă, iar acțiunea

reconvențională, admisă. La 21 decembrie 2016, însă, Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat decizia nr. 2a-3463/2016, prin care a respins apelul declarat de

reclamantă și a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău nr. 2-

4546/11 din 24 iunie 2016. Ulterior, prin încheierea nr. 2ra-671/17 din 13 aprilie

2017, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia instanței de apel.

În baza contractului de livrare a spațiului locativ nr. 25 încheiat între pârât și

SC „BIS-ENGINEERING” SRL, primul urma să primească în proprietate

apartamentul nr. XX în variantă nefinisată (gri). În rezultatul hotărârilor instanțelor

de judecată, pârâtul a primit în proprietate apartamentul nr. XX deja cu reparația

capitală realizată de reclamantă.

La 17 mai 2017, la cererea reclamantei, expertul judiciar în construcții, Anatol

Achimov a întocmit Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 175. Potrivit

concluziei nr. 2 din Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 175 diferența de

valoarea a apartamentului nr. XX în care pârâtul a investit bani pentru recepția

acestuia în variantă nefinisată (gri) și valoarea apartamentul nr. 24 după reparația

3

capital, efectuată de către reclamantă, constituie o îmbogățire fără justă cauză.

La fel a indicat că, la 15 iunie 2017 reclamanta a expediat la două adrese ale

pârâtului o pretenție, prin care a solicitat achitarea sumei pentru îmbunătățirile

inseparabile aduse apartamentului nr. XX în sumă de 400 000 lei, în decurs de 7

zile calendaristice de la momentul recepționării pretenției, fiind recepționate de

către pârât la data de 16 iunie 2017, însă până la moment pârâtul nu a restituit

echivalentul îmbunătățirilor aduse apartamentului nr. XX și nici nu a răspuns la

pretențiile expediate.

În viziunea reclamantei, pârâtul a primit prestații și a economisit considerabil

fără temei legal sau contractual ca urmare a îmbunătățirilor aduse apartamentului

nr. XX de către reclamantă.

Prin hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Guzun Diana.

A fost încasat de la Petrache Ștefan în beneficiul Dianei Guzun suma de

354 269, 76 lei.

A fost încasat de la Petrache Ștefan în beneficiul Dianei Guzun suma de 10

000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 200 lei cu titlul de taxă

de stat, achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

A fost încasat de la Petrache Ștefan, în beneficiul statului, taxa de stat de care

a fost scutit reclamanta la depunerea acțiunii.

În rest acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Petrache Ștefan, admis apelul declarat de către Guzun

Diana și modificată hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) prin majorarea sumei încasate de la 354 269,76 lei la suma de 396 229,76

lei.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că, Petrache

Ștefan are calitatea de acceptant în sensul legii chiar dacă nu a consimțit la

realizarea economiilor sau la primirea prestațiilor. Urmare a îmbunătățirilor aduse

și primirii apartamentului în variantă finisată, pârâtul și-a majorat patrimoniul său

prin reducerea corelativă a patrimoniului reclamantei fără a fi îndreptățit de un

temei legal sau contractual.

La 20 ianuarie 2020 (suplinit ulterior la 06 mai 2020, 22 iulie 2020), Petrache

Raisa, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, a declarat recurs împotriva

deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat eronat legea precum și apreciat în mod arbitrar probele.

Prin încheierea din 06 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost înlocuit

defunctul pârât Petrache Ștefan cu succesorul lui în drepturi Petrache Raisa.

4

Prin încheierea din 20 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Petrache Raisa, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, a fost considerat

admisibil.

La 09 iunie 2020 (prin poștă electronică), Guzun Diana, reprezentată de

avocatul Bivol Andrei, a depus o referință la recursul declarat de către Petrache

Raisa, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, solicitând respingerea acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 08

octombrie 2019, expediată părților la 13 noiembrie 2019, fără a fi anexate probe ce

ar confirma cu certitudine data recepționării acesteia, iar recursul a fost declarat la

20 ianuarie 2020, fapt ce atestă că recurenta s-a conformat normelor procedurale

legale și a declarat în termen recursul.

În conformitate cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75).

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Petrache Raisa, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe,

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei recurate, din

considerentele ce urmează.

În corespundere cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să

mențină decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

5

încheierile atacate cu recurs.

Potrivit prevederilor art. 1389 alin. (1) al Codului civil (în redacția în vigoare

la data relevantă speței), persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobândit

ceva (acceptant) ca urmare a executării unei prestații de către o altă persoană

(prestator) sau a realizat în alt mod o economie din contul altuia este obligată să

restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a economisit. Nu este relevant

faptul dacă îmbogățirea fără justă cauză a avut loc ca rezultat al comportamentului

uneia dintre părți, a unui terț sau ca urmare a unei cauze independente de voința

lor.

În acest context este de menționat că, art. 311 alin. (1) al aceleiași legi

stipulează că, posesorul de bună-credință care nu are dreptul să posede bunul sau

care a pierdut acest drept este obligat să-l predea persoanei îndreptățite. În cazul în

care persoana îndreptățită nu-și realizează dreptul, iar posesorul consideră pe bună

dreptate că trebuie să păstreze posesiunea în continuare, fructul bunului și

drepturile aparțin posesorului.

Pe parcursul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine că, temei de

adresare în instanța de judecată cu prezenta acțiune a servit faptul transmiterii în

proprietatea recurentei prin hotărârea din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău a unui apartament, care anterior a aparținut intimatei Guzun Diana

și care l-a îmbunătățit din cont propriu. Astfel, în viziunea Dianei Guzun diferența

de valoare a apartamentului în care a investit Petrache Ștefan, succedat de Petrache

Raisa, și valoarea lui în urma reparației capitale efectuate de intimată reprezintă o

îmbogățire fără justă cauză.

Pentru a se opune pretențiilor Dianei Guzun, Petrache Ștefan succedat de

Petrache Raisa, a invocat că, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat greșit

asupra calității de acceptant în sensul art. 1389 al Codului civil a lui Petrache

Ștefan, or prin hotărârea din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

în urma declarării nulității contractului încheiat între Guzun Diana și SC „BIS-

ENGINEERING” SRL, părțile au fost repuse în situația inițială încheierii

contractului. Astfel, beneficiarul real al contraprestației este SC „BIS-

ENGINEERING” SRL, care în viziunea recurentului urmează să compenseze orice

valoare crescută a apartamentului.

Vis-a-vis de cele menționate supra, Colegiul lărgit ajunge la concluzia

netemeiniciei alegațiilor recurentului, apreciindu-le ca fiind eronate, or acestea sunt

prezentate în mod distorsionat, creând o altă versiune a circumstanțelor cauzei

contrară realității.

Așadar, potrivit hotărârii enunțate, pe lângă nulitatea contractului încheiat

între Guzun Diana și SC „BIS-ENGINEERING” SRL și încasarea din contul

societății în beneficiul reclamantei a costului apartamentului, a fost transmis lui

Petrache Ștefan cu drept de proprietate apartamentul în litigiu, hotărârea

judecătorească servind, de fapt, acel act juridic translativ de proprietate.

6

Instanța de recurs atestă că instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că,

acceptantul prestației în sensul art. 1389 al Codului civil este anume Petrache

Ștefan, succedat de Petrache Raisa, or apartamentul nu a trecut în proprietatea

societății care ulterior l-a transmis recurentului, ci direct în proprietatea acestuia

printr-o hotărâre de judecată.

În continuare Colegiul lărgit respinge argumentele recurentului, în special

indicate în suplimentul la recurs din 22 iulie 2020, cu privire la faptul ignorării de

către instanțele ierarhic inferioare a efectelor nulității contractului încheiat între

Guzun Diana și SC „BIS-ENGINEERING” SRL, or după cum s-a constatat cu

certitudine, pe lângă nulitatea contractului, Petrache Ștefan a solicitat transmiterea

în proprietatea acestuia a apartamentului, iar actul translativ de proprietate nu este

contractul încheiat de Petrache Ștefan cu SC „BIS-ENGINEERING” SRL ci o

hotărâre judecătorească irevocabilă.

Concluzionând asupra celor expuse până la acest moment, instanța de recurs

punctează că, Petrache Ștefan prin hotărâre judecătorească a obținut un apartament

cu o valoare mai mare decât valoarea prevăzută în contractul încheiat între dânsul

și societate, adică a realizat o economie fără temei legal sau contractual din contul

Dianei Guzun, la caz fiind irelevant dacă această îmbogățire rezultă din acțiunile

intimatei sau chiar a SC „BIS-ENGINEERING” SRL, anume Petrache Ștefan,

succedat de Petrache Raisa, are calitatea de acceptant al acestor îmbunătățiri și

acesta urmează să le recupereze.

Cu referire la valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului de către Guzun

Diana și nerecunoscute de Petrache Ștefan, succedat de Petrache Raisa, instanța de

recurs atestă următoarea situație de fapt.

În primul rând, recurentul contestă însăși faptul efectuării de către Guzun

Diana a careva lucrări de reparație, menționând în acest sens că SC „BIS-

ENGINEERING” SRL prin contractul încheiat cu intimata s-a obligat să efectueze

anumite lucrări de finisare, alegații care nu pot fi reținute pentru admiterea

recursului.

Așadar, în pofida faptului că de ambele părți au fost prezentate două rapoarte

de expertiză extra-judiciară / evaluare care în mod separat indică asupra faptului

efectuării lucrărilor de reparație capitală și valoarea acestora, lucrările efectuate de

SC „BIS-ENGINEERING” SRL la darea în proprietate a apartamentului și cele

efectuate suplimentar de Guzun Diana pot fi deduse prin contrapunerea

contractului încheiat cu societatea și concluziile asupra volumului acestor lucrări

expuse în raportul nr. 175 din 17 mai 2017. Pentru a evita repetări inutile instanța

de recurs va însuși constatările instanțelor inferioare la acest capitol și va constata

că lucrările contestate de recurent diferă în mod evident de cele prestate de

societate.

În al doilea rând, Petrache Ștefan succedat de Petrache Raisa, se opune valorii

îmbunătățirilor apartamentului primit, invocând faptul că Guzun Diana a prezentat

7

probe ce demonstrează că aceasta ar fi suportat cheltuieli de 13 433, 26 de lei și nu

396 229, 76 de lei, obiecții care la fel nu pot fi reținute de către instanța de recurs,

or acestea au fost prezentate pentru probarea însuși a faptului efectuării pe

parcursul la o perioadă anumită a unor lucrări de reparație, iar pentru probarea

valorii concrete al acestor lucrări Guzun Diana a considerat de cuviință să prezinte

un raport de expertiză extra-judiciară.

În acest context chiar și raportul de evaluare prezentat de recurent indică cert

asupra faptului efectuării unor lucrări de reparație considerabile care cu mult

depășesc valoarea în viziunea recurentului pretinsă de a fi probată de către

intimată.

Cu referire la faptul că evaluarea costului îmbunătățirii apartamentului a fost

făcută fără a se lua în calcul amortizarea de peste 7 ani al acestor lucrări, Colegiul

lărgit evidențiază că, potrivit prevederilor art. 1393 alin. (1) al Codului civil (în

redacția în vigoare la data relevantă speței), în cazul imposibilității de a restitui în

natură bunul obținut fără justă cauză, acceptantul urmează să restituie prestatorului

bunul la prețul din momentul dobândirii, precum și să-i repare prejudiciile cauzate

prin diminuarea ulterioară a prețului bunului, dacă nu a restituit prețul imediat după

ce a aflat lipsa justei cauze pentru prestația acceptată.

Raportând norma legală la caz, instanța de recurs reține că momentul

dobândirii de către Petrache Ștefan, succedat de Petrache Raisa, a apartamentului,

este momentul devenirii irevocabile a actului translativ de proprietate – hotărârii

judecătorești, adică nu mai devreme de 13 aprilie 2017, dată la care a fost emisă

încheierea Curții Supreme de Justiție pe cazul dat. Din acest considerent raportul

de expertiză extra-judiciară din 17 mai 2017, sub aspectul actualității prețurilor,

reprezintă o probă pertinentă, admisibilă și veridică.

În context, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

motivelor invocate, cu privire la fondul cauzei civile.

Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe caz (a

se vedea, printre alte autorități, cauza Kamil Uzun vs Turcia, hotărârea din 10 mai

2007, § 64; cauza Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin

Câmpeanu vs România (Marea Cameră), hotărârea 17 iulie 2014, § 156).

Articolul 82 al Codului de procedură civilă prevede că cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

În conformitate cu art. 94 din același Cod, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care a avut câștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului. În

cazul mai multor reclamanți sau pârâți, aceștia sunt obligați să compenseze

8

cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, în funcție de interesul

fiecăruia ori de caracterul litigiului dintre ei. Dacă unul dintre coparticipanți a

utilizat mijloace speciale de apărare judiciară, ceilalți nu sunt responsabili de

cheltuielile lui. Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a

cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul

revizuirii.

Reținând că prin referința depusă, la 09 iunie 2020, Guzun Diana,

reprezentată de avocatul Bivol Andrei, a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată

suportate pentru asistența juridică, precum și de faptul că recursul declarat de către

Petrache Raisa, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe urmează a fi respins,

Colegiul lărgit va admite cererea și va dispune încasarea cheltuielilor suportate de

intimată în instanța de recurs.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată se reține că, la referință a

fost anexat un cont de plată nr. 1/2020 din 03 iunie 2020 eliberat de Biroul Asociat

de Avocați ”Bivol Soțchi & Partners” pe numele Dianei Guzun în mărime de 200

de Euro. Totodată, prin extrasul bancar din 05 iunie 2020 eliberat de BC

”Victoriabank” SA se atestă că, Guzun Diana a achitat în beneficiul Biroului

asociat de avocați menționat suma de 3 896,66 de lei, indicând în calitate de

destinație de plată: Consultanță juridică și reprezentare în fața Curții Supreme de

Justiție în prezenta cauza civilă.

Pornind de la practica CtEDO, cheltuielile pentru asistenta juridică trebuie să

fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada

cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea

prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor

documente: a) dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de

plată prin virament sau bonurile de plată); b) copia de pe facturile de strictă

evidentă, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de

legislație; c) listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului

aferent acestora (cu tariful și orarul).

În același context, stabilind dacă costul asistenței juridice solicitate de

reclamant este rezonabil, CtEDO a luat în calcul noutatea și complexitatea

chestiunilor de fapt și de drept puse în discuție (cauza Manole și alții c. Moldovei,

13/07/2010, § 11). Pe de altă parte, dacă cauza este repetitivă și există o

jurisprudență bine stabilită în privința chestiunilor disputate, CtEDO a acordat o

compensație mai mică pentru asistența juridică (cauza Oprea c. Moldovei,

21/12/2010, § 55).

Astfel, instanța de recurs reținând probele prezentate pentru dovada

cheltuielilor suportate, complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor

juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca

depusă de aceștia, faptul în ce măsură munca lui în cauza respectivă i-a limitat

capacitatea de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa restricțiilor de timp

9

impuse de client și de circumstanțele cauzei, durata relației dintre avocat și client,

experiența, reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de

apărare utilizate în cauză, faptul că acestea urmează să fie necesare, realmente

angajate și rezonabile ca mărime, și faptul că a fost prezentat raport prin care

avocatul a indicat acțiunile efectuate, va admite parțial pretenția și va încasa

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1000 de lei, sumă care în viziunea

instanței de recurs este una rezonabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat de Petrache

Raisa, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, împotriva deciziei din 08

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, este neîntemeiat și care urmează a fi

respins cu menținerea deciziei contestate.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Petrache Raisa, reprezentată de avocatul

Macovei Gheorghe.

Se menține decizia din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Guzun Diana

împotriva lui Petrache Ștefan cu privire la restituirea prestației și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Se încasează de la Petrache Raisa în beneficiul Dianei Guzun suma de 1000

de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, cererea cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, se

respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

10