3ra-706/20 — contestarea actului administrativ, declararea eligibilitatii dosarului de subventionare, incasarea sumei subventiei si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-706/20 — contestarea actului administrativ, declararea eligibilitatii dosarului de subventionare, incasarea sumei subventiei si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-706/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (G. Ciobanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Ecomolcom”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Ecomolcom” împotriva

Instituției Publice „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” privind

contestarea actelor administrative, declararea eligibilității dosarului de

subvenționare, încasarea sumei subvenției și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură”, s-a casat hotărârea din 15 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 25 aprilie 2017, SRL „Ecomolcom”, reprezentată de avocatul Iuliana

Pascal a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice

„Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” privind contestarea actelor

administrative, declararea eligibilității dosarului de subvenționare, încasarea sumei

subvenției și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a relatat că în anul

2015 a depus la Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură”, dosarul de subvenționare nr. XXXXXX.

Conform actului privind înființarea plantației multianuale din 22 iunie 2015,

vizat și coordonat de Aparatul Președintelui Criuleni, reprezentantul Primăriei

Drăsliceni și reprezentantul Secției Teritoriale Chișinău a Agenției, a fost înființată

o plantației de coacăză, pe o suprafață de 2,088 ha.

Prin actul de inspecție nr 108/is din 27 octombrie 2015, a fost constatat faptul

investiției, grupul de lucru constatând că procentul de prindere și de dezvoltare a

arbuștilor fructiferi este de 52%, fapt ce nu se încadrează în prevederile pct. 4 al

Regulamentului cu privire la modul de recepționare și înregistrare a plantațiilor

perene în primul an de vegetație, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 705 din

20 octombrie 1995. Urmare a celor constatate, s-a dispus transmiterea dosarului de

subvenționare spre arhivare.

1

SRL „Ecomolcom”, reprezentată de avocatul Iuliana Pascal a menționat că

fiind în dezacord cu actul emis la 27 noiembrie 2015, a depus contestație, prin care

a solicitat recunoașterea procentului de prindere și dezvoltare a arbuștilor drept

neobiectiv și neveridic, de a nu arhiva dosarul de subvenționare, de a considera

eligibil dosarul și satisfacerea cererii de sprijin financiar în mărime de 91872 lei.

Reclamanta a notat că la 07 decembrie 2015 a fost informată despre crearea

unei comisii ce va verifica repetat existența și corespunderea plantației multianuale

de coacăză neagră.

Astfel, la 24 august 2016 în urma inspecției în teren a fost întocmit raportul de

constatare în care s-a indicat că plantația se află într-o stare satisfăcătoare,

majoritatea plantelor având o dezvoltare normală. Totodată, s-a făcut referire

asupra ilegalităților admise în actul nr. 108/is din 27 octombrie 2015,

solicitându-se anularea acestuia cu recunoașterea dosarului de subvenționare

nr. XXXXXX ca eligibil.

Reclamanta a relevat că la 04 aprilie 2017, a primit răspunsul Agenției de

Intervenție și Plăți în Agricultură nr. 154/03 din 16 martie 2017, prin care a fost

informată că dosarul de subvenționare are statutul respins, rămânând în vigoare

actul nr. 108/is din 27 octombrie 2015.

Reclamanta consideră actul nr. 108/is din 27 octombrie 2015 ilegal și

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 705 din 20 octombrie 1995

privind modul de înregistrare la venituri, punere pe rod, casare și defrișare a

plantațiilor perene, recepționarea și înregistrarea la venituri a plantațiilor perene în

primul an de vegetație se efectuează de către comisie în lunile iunie-august, când

procentul de prindere a materialului săditor poate fi stabilit cu exactitate.

Așadar, rezultă că colaboratorii Agenției de Intervenție și Plăți în Agricultură

efectuând controlul la data de 27 octombrie 2015 au ignorat prevederile legale. Mai

mult, aceștia incorect au indicat că procentul de prindere este mic și frunzele unor

arbuști au culoarea maronie. Or, este evident că la 27 octombrie 2015 arbuștii intră

în faza de repaos, frunzele capătă altă culoare, iar viabilitatea și prinderea acestora

nu poate fi apreciată toamna.

În același context, reclamanta a precizat că la momentul efectuării controlului,

nu au fost prezenți specialiști agronomi, care ar putea da o apreciere corectă

situației de fapt.

Conform pct. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 910 din 25 iulie 2016, prin

alocarea mijloacelor fondului se urmăresc următoarele scopuri: stimularea

transferului tehnologic și a serviciilor de extensiune, sporirea veniturilor

producătorilor agricoli și diminuarea sărăciei, atragerea pe larg a tinerilor fermieri

în inițierea și dezvoltarea activităților agricole în sectorul rural, utilizarea eficientă

a resurselor naturale și conservarea mediului ambient.

Astfel, prin acțiunile sale, Agenția de Intervenție și Plăți în Agricultură

încalcă grav scopurile stipulate prin lege, defavorizând agricultorii și neîntemeiat

declarând dosarul drept neeligibil.

Prin urmare, Actul nr. 108/is din 27 octombrie 2015 este ilegal în fond, fiind

emis contrar prevederilor legale.

SRL „Ecomolcom”, reprezentată de avocatul Iuliana Pascal a solicitat

anularea actului de inspecție nr. 108/is din 27 octombrie 2015, considerarea

eligibilă a dosarului de subvenționare nr. XXXXXX, încasarea de la Instituția

Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” în contul CÎ „Fruva

2

Natural” a sumei subvenției în valoare de 91872 de lei și compensarea cheltuielilor

de judecată în mărime de 12 000 de lei.

Prin hotărârea din 15 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Ecomolcom”

împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură cu privire la

contestarea actului administrativ. S-a anulat actul de inspecție și control în teren

nr.108/is din 27 octombrie 2015 a Agenției de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură, emis în rezultatul verificării în teren a obiectului proiectului afacerii

conform materialelor dosarului de subvenționare nr. XXXXXX, depus de

SRL „Ecomolcom”. S-a obligat Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură

să emită un act de inspecție, privind aprobarea și autorizarea spre plată a

subvențiilor în mărime de 91 872 lei, SRL „Ecomolcom”, în baza dosarului de

subvenționare nr. XXXXXX. S-a încasat din contul Agenției de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură în beneficiul SRL „Ecomolcom” suma de 6 000 de lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată legate de acordarea asistenței juridice.

Prin hotărârea suplimentară din 23 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, s-a admis cererea SRL „Ecomolcom”, reprezentată de avocatul

Iuliana Pascal privind emiterea unei hotărâri suplimentare, în cauza civilă intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Ecomolcom” împotriva

Instituției Publice „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” cu privire la

contestarea actului administrativ. S-a încasat din contul Instituției Publice „Agenția

de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” în beneficiul SRL „Ecomolcom” suma

subvenției în mărime de 91872 de lei.

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură”. S-a casat hotărârea din 15 august 2017 și hotărârea suplimentară din

23 noiembrie 2017 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu trimiterea cauzei

la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În cadrul ședinței de judecată din 28 februarie 2019 SRL „Ecomolcom”,

reprezentată de avocatul Iuliana Pascal a depus cerere de chemare în judecată

concretizată, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea acestora

(f.d.177-180, Vol. I)

Prin hotărârea din 15 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis parțial acțiunea înaintată de SRL „Ecomolcom” împotriva Instituției

Publice „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” privind anularea

actului de inspecție nr. 108/is din 27 octombrie 2015, declararea eligibilității

dosarului de subvenționare nr. XXXXXX, încasarea sumei subvenției în mărime

de 91 872 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată. S-a anulat actul de

inspecție și control în teren nr. 108/is din 27 octombrie 2015, emis de Instituția

Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură”, în rezultatul verificării

în teren a obiectului proiectului afacerii, în baza materialelor dosarului de

subvenționare nr. XXXXXX, depus de SRL „Ecomolcom”. S-a obligat Instituția

Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură”, să emită un act de

inspecție privind aprobarea și autorizarea spre plată a subvențiilor în mărime de

91872 de lei, în privința SRL „Ecomolcom”, în baza dosarului de subvenționare nr.

XXXXXX. S-a încasat de la Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură” în beneficiul SRL „Ecomolcom” suma subvenției în mărime

de 91 872 de lei și cheltuielile de judecată legate de acordarea asistenței juridice în

mărime de 9 000 de lei. În rest acțiunea s-a respins ca nefondată.

3

La 29 octombrie 2019 SRL „Ecomolcom”, reprezentată de avocatul Iuliana

Pascal a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din

15 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat

casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei decizii de completare

cu „se recunoaște eligibil dosarul de subvenționare nr. XXXXXX ” și excluderea

propoziției a 3-a din dispozitiv despre actul de inspecție.

La 04 noiembrie 2019 Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură” a declarat apel împotriva hotărârii din 15 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 12 decembrie 2019 SRL „Ecomolcom”, reprezentată de avocatul Iuliana

Pascal a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 15 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat casarea parțială a

hotărârii primei instanțe și încasarea din contul Instituției Publice „Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură” în beneficiul CÎ „Fruva Natural” a sumei

subvenției în valoare de 91872 de lei. Totodată, a solicitat compensarea din contul

Instituției Publice „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” a

cheltuielilor de judecată în mărime de 12000 de lei.

La 28 ianuarie 2020 SRL „Ecomolcom”, reprezentată de avocatul Iuliana

Pascal a depus cerere privind retragerea apelului.

Prin încheierea din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a încetat

procedura de apel în privința cererii de apel depuse de SRL „Ecomolcom”,

reprezentată de avocatul Iuliana Pascal împotriva hotărârii din 15 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură”,

s-a casat hotărârea din 15 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că apelul declarat de

Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” este

întemeiat, motiv din care urmează a fi admis, cu casarea hotărârii contestate și

pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată. Or,

concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, iar normele de drept material au fost aplicate eronat.

În susținerea poziției date, instanța de apel a menționat că instanța de fond

neîntemeiat a admis acțiunea și a dispus anularea actului de inspecție și control în

teren al Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură nr. 108/is din

27 octombrie 2015.

Astfel, prima instanță eronat a ajuns la concluzia că pârâtul a efectuat

inspecția în teren a corectitudinii și legalității materialelor anexate la dosarul de

subvenționare nr. 1.2.-P/1508CR519 la data de 27 octombrie 2015, cu încălcarea

prevederilor pct. 3 al Regulamentului cu privire la modul de recepționare și

înregistrare a plantațiilor perene în primul an de vegetație, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 705 din 20 octombrie 1995. Or, SRL „Ecomolcom” a depus dosarul

la AIPA secția teritorială Chișinău în luna iunie 2015, iar conform cererii de

solicitare a sprijinului financiar în cadrul Oficiului central și anume Direcției de

administrare și control, aceasta a fost înregistrată la 24 august 2015.

4

Prin urmare, la 27 octombrie 2015, reprezentanții AIPA au efectuat inspecția

în teren a corectitudinii și legalității materialelor anexate la dosarul de

subvenționare nr. XXXXXX.

Prin actul de inspecție nr. 108/is din 27 octombrie 2015, dosarul de

subvenționare nr. XXXXXX a fost considerat neeligibil.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că inspecția suplimentară este o

procedură de verificare suplimentară a documentelor, prezentate de către

solicitanții de subvenții, de verificare a condițiilor de eligibilitate, cu efectuarea

controalelor pe teren (examinarea vizuală a obiectului investiției), până la data

autorizării dosarului.

Prin prisma Regulamentului menționat, această procedură este obligatorie

pentru toate dosarele remise spre verificare și se efectuează indispensabil cu

informarea preventivă a solicitantului de subvenții despre inițierea controlului pe

teren, data controlului, tematica, documentele confirmative necesare de a fi

prezentate grupului de inspecție.

Astfel, Direcția Inspecție și Control pe teren a AIPA, în cadrul verificării

corectitudinii și legalității materialelor anexate la dosarul de subvenționare a

SRL „Ecomolcom”, precum și a plantației multianuale de coacăză, ce constituie

obiect al investiției, a constatat că procentul de prindere și de dezvoltare al

arbuștilor fructiferi de coacăză neagră este în jur de 52 %. Iar, acest fapt nu se

încadrează perfect în prevederile pct. 4 al Regulamentului cu privire la modul de

recepționare și înregistrare a plantațiilor perene în primul an de vegetație, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 705 din 20 octombrie 1995 și pct. 30-31 din

Regulament. Or, așa cum s-a constatat, la caz, există un decalaj colosal între

procentul de prindere impus de prevederile Regulamentului și procentul de

prindere constatat la caz.

Din aceste raționamente, nu există niciun temei legal de a dispune anularea

actului de inspectare pe teren, atâta timp cât acesta a reflectat situația reală, la

momentul efectuării controlului.

Cu referire la raportul de constatare al AIPA din 24 august 2016, instanța de

apel a menționat că, prin Ordinul MAIA nr. 141 din 23 iulie 2015, a fost creat un

grup de lucru care avea ca scop doar reexaminarea și luarea deciziilor, privind

eligibilitatea dosarelor declarate neeligibile de către AIPA. La rândul său, Ordinul

MAIA nr.141 din 23 iulie 2015, a fost modificat, astfel conform Ordinului MAIA

nr.194 din 07 octombrie 2015, deciziile grupului de lucru au caracter consultativ

nu obligatorii și executorii.

Iar, potrivit raportului de constatare la capitolul Rezultatele examinării (fila

nr. 3) – rezultă cu certitudine că, media de plante uscate și goluri pentru toate

sectoarele examinate constituie 13,4 % din numărul total de 66 plante, examinate

pe sectoarele I-III.

Prin urmare, chiar și în acest sens, la momentul inspecției suplimentare,

procentul de prindere și dezvoltare a arbuștilor de coacăză neagră este mai mic de

90 la sută față de prevederile proiectului de plantare.

În baza demersului direcției juridice AIPA nr. 54/07 din 26 martie 2019 s-a

efectuat, repetat, o inspecție suplimentară a investiției, conform dosarului de

subvenționare nr. XXXXXX, depus de către SRL „Ecomolcom”, în urma căruia s-

a emis actul de inspecție nr. 51 din 08 aprilie 2019, prin care șeful Secției

monitorizare post inspecție Andrei Racu s-a deplasat la fața locului, în

r-nul. Criuleni, s. Drăsliceni, în scopul inspectării plantației de coacăză depusă spre

5

subvenționare conform dosarului sus menționat, SMP AIPA a informat preventiv

telefonic solicitantul despre inițierea controlului.

Însă, ajungând la fața locului, solicitantul nu a permis accesul la obiectul

investițional, fapt ce contravine secțiunii a 3-a din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr 352/2015, iar în lipsa permisiunii inspectării obiectului

investițional, ce ar da posibilitatea verificării și inspectării repetate a plantației de

coacăză pentru care se solicită subvenția, nu există niciun temei legal de anulare a

actului de inspecție și control inițial, premisă neîntemeiată admisă de instanța de

fond.

Mai mult, instanța de fond, prematur a obligat Instituția Publică „Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură” să emită un act de inspecție privind

aprobarea și autorizarea spre plată a subvențiilor în mărime de 91872 lei, în

privința SRL „Ecomolcom”, în baza dosarului de subvenționare

nr. XXXXXX, având în vedere că acesta nu a fost supus procedurii de examinare

de către Direcția Autorizare și Plăți al AIPA, sub aspectul verificării corectitudinii

calculelor și a sumei subvenției solicitate, iar în procesul de examinare a dosarelor

de subvenționare conform procedurii stabilite de lege, cuantumul sprijinului

financiar alocat poate să difere de cuantumul sprijinului financiar solicitat de către

solicitantul de subvenții.

Or, acordarea sprijinului financiar este precedat de depunerea unei cereri, cu

anexarea la ea a actelor stabilite prin Hotărâre de Guvern, de examinarea acesteia

și emiterea unei decizii în acest sens.

Instanța de apel consideră eronată concluzia instanței de fond în acest sens și

din considerentul că, în procesul de examinare a dosarelor de subvenționare

conform procedurii stabilite de lege, cuantumul sprijinului financiar alocat, poate

să difere de cuantumul sprijinului financiar solicitat de către solicitantul de

subvenții. În acest context, acordarea mijloacelor financiare în mărime de 91872 de

lei, fără ca dosarul de subvenționare să fie supus examinării sub aspectul

corectitudinii calculelor și a sumei subvenției solicitate, există riscul acordării

mijloacelor financiare neregulamentar și ilegal către SRL „Ecomolcom”. Iar, în

urma admiterii integrale a acestor pretenții, SRL „Ecomolcom” poate beneficia de

mijloace de subvenționare din bugetul statului, pentru suprafața de plantație de

coacăză, care nici nu era/actual nu este plantată conform Regulamentului, respectiv

nu poate fi subvenționată, astfel, prejudiciind bugetul statului.

Totodată, instanța de apel consideră ca fiind neîntemiată și concluzia instanței

de fond ce ține de obligarea Agenției de Intervenție și Plăți în Agricultură, la

acordarea sprijinului financiar în sumă de 91 872 de lei. Or, atâta timp cât cerințele

invocate supra, urmau a fi respinse, nu este premisa legală de a emite și o hotărâre

în obligare, precum nu este posibil de obligat AIPA și la acordarea subvenției

solicitate, astfel, creîndu-se riscul de subrogare a instanței de judecată în activitatea

autorității administrative, iar în final, excede competențele instanței de judecată.

Prin urmare, ținând cont de faptul că instanța de fond, la examinarea cauzei a

interpretat eronat legea, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au

fost constatate și elucidate pe deplin, iar concluziile expuse în hotărâre sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei instanța de apel consideră că cererea de apel

înaintată de către Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură” urmează a fi admisă, cu casarea hotărârii contestate și emiterea unei

noi decizii de respingere a acțiunii înaintate de SRL „Ecomolcom”.

6

La 14 mai 2020 SRL „Ecomolcom” a declarat recurs împotriva deciziei din

16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a indicat că nu este de acord cu

decizia din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, deoarece instanța de apel la

pronunțarea dispozitivului deciziei s-a expus asupra unei alte hotărâri contestate și

anume a hotărârii din 15 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În continuare, a menționat că instanța de apel la emiterea deciziei contestate

nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

justă a cauzei, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea

care urma a fi aplicată și a încălcat normele de drept procedural.

Astfel, în urma celor relatate recurenta a precizat că instanța de apel a

examinat cauza superficial, motiv din care consideră decizia contestată

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, iar hotărârea primei instanțe, care este legală

și întemeiată urmează a fi menținută.

Or, în cazul în care instanța de apel a considerat că hotărârea instanței de fond

în partea încasării subvențiilor este incorectă, urma să o modifice, dar nu să

respingă acțiunea ca neîntemeiată.

La 30 iunie 2020 Instituția Publică „Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură” a depus referință împotriva cererii de recurs, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de SRL „Ecomolcom” cu menținerea deciziei

instanței de apel.

La 13 iulie 2020 SRL „Ecomolcom” a depus cerere, prin care a solicitat

examinarea admisibilității recursului în ședință publică pentru a avea posibilitatea

de a-și apăra interesele și a răspunde la eventuale întrebări.

Instanța de recurs consideră cererea privind examinarea admisibilității

recursului în ședință publică neîntemeiată și care urmează a fi respinsă din

următoarele motive.

Conform art. 246 alin. (1) Codul administrative, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Astfel, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție a decis examinarea admisibilității recursului declarat de

SRL „Ecomolcom” fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei și

orei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, or, este inoportună

invitarea participanților la proces, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs

au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actului

judecătoresc contestat.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

7

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 16 martie 2020 și a expediat-o

în adresa părților la 15 mai 2020.

Din materialele cauzei rezultă că SRL „Ecomolcom” a recepționat copia

deciziei din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău la 26 mai 2020

(f.d.76, Vol.II).

În aceste circumstanțe, recursul declarat de SRL „Ecomolcom” la

14 mai 2020 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de SRL „Ecomolcom” în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

8

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Astfel, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către

SRL „Ecomolcom”, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Ecomolcom”, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

9