3ra-692/20 — cu privire la constestarea incalcarii dreptului de acces la informatie

3ra-692/20 — cu privire la constestarea incalcarii dreptului de acces la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-692/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

DECIZIE

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Constantin Tănase,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Constantin Tănase împotriva Inspectoratului Național de Probațiune,

intervenient accesoriu Întreprinderea Mixtă ,,Moldcell” Societate pe Acțiuni cu

privire la contestarea încălcării dreptului de acces la informație,

împotriva deciziei din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Constantin Tănase împotriva hotărârii din 02

octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 16 noiembrie 2018 Constantin Tănase s-a adresat în instanța de judecată

cu acțiune împotriva Inspectoratului Național de Probațiune, prin care a solicitat

obligarea pârâtului de a furniza copiile contractelor încheiate în perioada anilor

2017-2018 între Inspectoratul Național de Probațiune și ÎM „Moldcell” SA.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în temeiul Legii nr. 982 din

11.05.2000 privind accesul la informație, art. 53 al Legii cu privire la avocatură, a

solicitat la 14 august 2018 să-i fie prezentată pe adresa MD - 2009, Chișinău, str.

Bernardazzi, nr. 68/A, of. 6, informația publică legată de utilizarea softului pentru

monitorizarea electronică a condamnaților, și anume, softul și echipamentul care au

fost utilizate de către Inspectoratul Național de Probațiune pentru monitorizarea

electronică a persoanelor arestate/condamnate până la data de 01 decembrie 2017;

furnizorul softului, numărul și data contractului privind achiziționarea sau dreptul

Inspectoratului Național de Probațiune de utilizare a softului; softul și echipamentul

care au fost utilizate de către Inspectoratul Național de Probațiune pentru

monitorizarea electronică a persoanelor arestate/condamnate între 01 decembrie

1

2017 și 01 iunie 2018, furnizorul softului, numărul și data contractului de

achiziționare sau dreptul Inspectoratului Național de Probațiune de utilizare a

softului, costurile contractelor de furnizare a acestor servicii; softul și echipamentul

care au fost utilizate de către Inspectoratul Național de Probațiune pentru

monitorizarea electronică a persoanelor arestate/condamnate după data de 01 iunie

2018, furnizorul softului, numărul și data contractului de achiziționare sau dreptul

Inspectoratului Național de Probațiune de utilizare a softului și costurile contractelor

de furnizare a acestor servicii.

Prin răspunsul din 16 august 2018 a fost informat că între Inspectoratul

Național de Probațiune și ÎM „Moldcell” SA, în perioada anilor 2017-2018 au fost

semnate o serie de contracte referitoare la achiziționarea tehnologiei de monitorizare

electronică a persoanelor private de libertate.

Urmare acestui răspuns, la data de 24 septembrie 2018 a adresat o cerere către

pârât în care a cerut să-i fie furnizate copiile contractelor încheiate între Inspectoratul

Național de Probațiune și ÎM„Moldcell” SA în perioada anilor 2017-2018. Prin

răspunsul din 11 octombrie 2018, expediat la data de 15.10.2018 i s-a refuzat în

transmiterea actelor menționate pe motiv că acestea ar reprezenta un secret

comercial.

Consideră că refuzul de a furniza documentele solicitate contravin Legii

privind accesul la informație nr. 982 din 11.05.2000 și încalcă dreptul de acces la

informație.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu ÎM „Moldcell” SA. (f.d. 22)

Prin hotărârea din 02 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

cererea de chemare în judecată depusă de către Constantin Tănase împotriva

Inspectoratului Național de Probațiune, intervenient accesoriu ÎM „Moldcell” SA

privind accesul la informație a fost respinsă, ca neîntemeiată. (f.d. 50, 57-60)

Prin decizia din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Constantin Tănase împotriva hotărârii din 02 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 101, 102-113)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 26 mai 2020 Constantin Tănase,

a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 16 martie 2020

a Curții de Apel Chișinău, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii. (f.d. 119-122)

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel la examinarea

cauzei a comis o eroare în aplicarea normelor legale.

Consideră că circumstanțele invocate de către instanțe referitor la acordarea

informațiilor solicitate nu pot fi reținute, ori ÎM „Moldcell” SA a declarat în instanța

de apel că aceste acte nu conțin secrete comerciale. Achizițiile de stat reprezintă o

informație de interes public, astfel că aceste informații nu pot fi considerate secrete

comerciale, decât în anumite circumstanțe, asemenea circumstanțe nefiind

constatate de instanța de fond și de apel.

La 03 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Inspectoratului Național de Probațiune și ÎM „Moldcell” SA copia recursului

2

declarat de către Constantin Tănase împotriva deciziei din 16 martie 2020 a Curții

de Apel Chișinău. (f.d. 137)

Completul specializat relevă că Inspectoratului Național de Probațiune și ÎM

„Moldcell” SA au recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin avizele

de recepție anexate la materialele dosarului.(f.d. 139-140)

La data de 08 iulie 2020 ÎM „Moldcell” SA a depus referință, invocând că

instanța de fond, cât și instanța de apel și-au motivat soluția în mod eronat în baza

explicațiilor și înscrisurilor Inspectoratului Național de Probațiune, fără a cerceta

conținutul contractelor. Totodată, susține recursul, motivând că contractele solicitate

nu conțin secrete comerciale și pot fi furnizate solicitantului. (f.d. 141-143)

La data de 09 iulie 2020 Inspectoratul Național de Probațiune a depus referință,

solicitând respingerea recursului declarat de către Constantin Tănase, considerându-

l neîntemeiat, ori instanțele ierarhic inferioare au constatat cu certitudine că

contractele solicitate nu pot fi eliberate solicitantului pe motivul conținerii în text a

secretului comercial. (f.d. 146-148)

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și în referințe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din data de

19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În

conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de

apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului

administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de

recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

3

Din materialele dosarului se observă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

adoptată la 16 martie 2020, în lipsa lui Constantin Tănase (f.d. 99-100). Decizia

motivată a fost notificată lui Constantin Tănase la data de 08 mai 2020. La 26 mai

2020 Constantin Tănase a declarat recurs motivat. Astfel, Completul consideră că

recursul a fost depus în termen.

Prin încheierea din 08 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul depus de

către Constantin Tănase a fost numit pentru examinare în complet din 5 judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul depus de către Constantin Tănase, a casa integral decizia instanței de apel

și hotărârea instanței de fond, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o decizie nouă.

În speță, Colegiul lărgit consideră necesar de a casa decizia instanței de apel și

hotărârea instanței de fond și a adopta o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, având

în suport următoarele constatări și concluzii.

Conform art. 194 alin. (2) Cod administrative în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Colegiul specializat consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prezentul litigiu este guvernat de prevederile Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019),

ale Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 martie 2000, precum și Legii

cu privire la secretul comercial nr. 171 din 06.07.1994 (abrogat la 01.03.2019).

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că Constantin Tănase, înaintând

prezenta cerere de chemare în judecată, a solicitat obligarea Inspectoratului Național

de Probațiune de a furniza copiile contractelor încheiate în perioada anilor 2017-

2018 între Inspectoratul Național de Probațiune și ÎM „Moldcell” SA referitor la

achiziționarea tehnologiei de monitorizare electronică a persoanelor private de

libertate.

Colegiul lărgit amintește că instanța de fond a respins acțiunea, care a fost

menținută de către instanța de apel.

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut că prin cererea din 24.09.2018

Constantin Tănase a solicitat de la Inspectoratul Național de Probațiune copia

contractelor încheiate între Inspectoratul Național de Probațiune și ÎM „Moldcell”

4

SA în perioada anilor 2017-2018, iar prin răspunsul nr. 07/537 din 11.10.2018,

Inspectoratul Național de Probațiune a adus la cunoștință lui Constantin Tănase, că

părțile contractante s-au obligat să păstreze secretul comercial în temeiul Legii nr.

171 din 06.07.1994 cu privire la secretul comercial, precum și nedivulgarea

informațiilor confidențiale ce țin de producție, tehnologie și administrare a datelor

subiecților probațiunii, motiv pentru care Inspectoratul Național de Probațiune este

în imposibilitate legală de a prezenta informațiile solicitate.

Totodată, instanțele au menționat că conform acordului adițional nr. 1 la

contractul nr. 17 din 12.04.2018 de achiziționare a serviciilor de valoare mică,

Inspectoratul Național de Probațiune în calitate de beneficiar și ÎM „Moldcell” SA

în calitate de prestator au garantat nedivulgarea informațiilor confidențiale ce țin de

producție, tehnologie, sau administrare a datelor mobile și hosting pentru subiecții

Inspectoratului Național de Probațiune a căror divulgare (transmitere, scurgere)

poate atinge interesele comerciale legitime și datele cu caracter personal.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluzia instanței de fond și a instanței de apel contradictorii

circumstanțelor cauzei, fiind rezultată din interpretarea eronată a normelor de drept

material.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se atestă că Constantin

Tănase, anticipat prezentului litigiu, prin cererea din 14 august 2018 a solicitat de la

Inspectoratul Național de Probațiune prezentarea informației publice, legate de

utilizarea softului pentru monitorizarea electronică a condamnaților, și anume, softul

și echipamentul care a fost utilizat de către Inspectoratul Național de Probațiune

pentru monitorizarea electronică a persoanelor arestate/condamnate în perioada până

la data de 01 decembrie 2017 și după data de 01 iunie 2018.

Inspectoratul Național de Probațiune prin răspunsul nr. 07/429 din 16.08.2018,

a adus la cunoștință lui Constantin Tănase că în temeiul art. 1 al Legii cu privire la

secretul comercial nr. 171 din 06.07.1994 softul și echipamentul utilizat de către

Inspectoratul Național de Probațiune pentru monitorizarea electronică a persoanelor

constituie un secret comercial, care totodată asigură protecția datelor cu caracter

personal al persoanelor fizice aflate sub monitorizare electronică. Furnizorul softului

până la data de 01.12.2017 este SRL „Europarc”, având încheiat cu Inspectoratul

Național de Probațiune contractul nr. 8 din data de 29.03.2016. În temeiul art. 1 al

Legii cu privire la secretul comercial nr. 171 din 06.07,1994, softul și echipamentul

utilizat de către Inspectoratul Național de Probațiune pentru monitorizarea

electronică a persoanelor constituie un secret comercial care totodată asigură

protecția datelor cu caracter personal al persoanelor fizice aflate sub monitorizare

electronică. Furnizorul softului între 01.12.2017 - 01.06.2018 este ÎM „ Moldcell”

SA, având încheiat cu Inspectoratul Național de Probațiune contractul nr. 40 din

31.10.2017 cu suma de 7500,00 lei, contractul nr. 107 din 29.12.2017 cu suma totală

de 9900,00 lei, contractul nr. 17 din 12.04.2018 până la 31.05.2018 cu suma totală

de 15000,00 lei. Furnizorul softului este SRL „TEMOS COMERȚ” având încheiat

cu Inspectoratul Național de Probațiune contractul nr. 25 din 24.05.2018 cu suma

totală de 49 000,00 lei.

5

Urmare acestui răspuns, la 24 septembrie 2018 Constantin Tănase a adresat o

nouă cerere Inspectoratului Național de Probațiune, prin care a solicitat prezentarea

copiei contractelor de prestare a serviciilor respective, încheiate între Inspectoratul

Național de Probațiune și ÎM „Moldcell” SA în perioada anilor 2017-2018.

Inspectoratul Național de Probațiune, cu referire la art. 7 alin. (2) lit. b) din

Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11.05.2000, prin răspunsul nr. 07/537

din 11 octombrie 2018, a refuzat prezentarea copiilor contractelor solicitate,

motivând că potrivit prevederilor contractuale, părțile s-au obligat să păstreze

secretul comercial în temeiul Legii cu privire la secretul comercial nr. 171 din

06.07.1994, precum și nedivulgarea informațiilor confidențiale ce țin de producție,

tehnologie și administrare a datelor subiecților probațiunii.

Instanțele ierarhic inferioare au susținut acest argument al Inspectoratului

Național de Probațiune ca temei de respingere a acțiunii depuse de către Constantin

Tănase.

Lecturând legea aplicabilă litigiului, instanța de recurs observă că conform art.

10 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11.05.2000 persoana

are dreptul de a solicita furnizorilor de informații, personal sau prin reprezentanții

săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu excepțiile stabilite de legislație. (2)

Dreptul persoanei de a avea acces la informații, inclusiv la informațiile cu caracter

personal, nu poate fi îngrădit decât în condițiile legii. (3) Orice persoană care solicită

acces la informații în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligația de a-

și justifica interesul pentru informațiile solicitate.

Art. 7 alin. 1 din legea menționată supra indică că exercitarea dreptului de acces

la informație poate fi supusă doar restricțiilor reglementate prin lege organică și care

corespund necesităților: a) respectării drepturilor și reputației altei persoane; b)

protecției securității naționale, ordinii publice, ocrotirii sănătății sau protecției

moralei societății. Alin (2) lit. b) prevede că în conformitate cu alineatul (1) al

prezentului articol, accesul la informațiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepția

informațiilor confidențiale din domeniul afacerilor, prezentate instituțiilor publice

cu titlu de confidențialitate, reglementate de legislația privind secretul comercial, și

care țin de producție, tehnologie, administrare, finanțe, de altă activitate a vieții

economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele

întreprinzătorilor. (3) Dacă accesul la informațiile, documentele solicitate este

parțial limitat, furnizorii de informații sunt obligați să prezinte solicitanților părțile

documentului, accesul la care nu conține restricții conform legislației, indicându-se

în locurile porțiunilor omise una din următoarele sintagme: „secret de stat”, „secret

comercial”, „informație confidențială despre persoană”. Refuzul accesului la

informație, la părțile respective ale documentului se întocmește cu respectarea

prevederilor articolului 19 din prezenta lege. (4) Nu se vor impune restricții ale

libertății de informare decât dacă furnizorul de informații poate demonstra că

restricția este reglementată prin lege organică și necesară într-o societate

democratică pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei sau

protecției securității naționale și că prejudiciul adus acestor drepturi și interese ar fi

mai mare decât interesul public în cunoașterea informației. (5) Nimeni nu poate fi

pedepsit pentru că a făcut publice anumite informații cu accesibilitate limitată, dacă

6

dezvăluirea informațiilor nu atinge și nu poate să atingă un interes legitim legat de

securitatea națională sau dacă interesul public de a cunoaște informația depășește

atingerea pe care ar putea să o aducă dezvăluirea informației.

În conformitate cu art. 19 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982

din 11.05.2000 refuzul de a furniza o informație, un document oficial va fi făcut în

scris, indicându-se data întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul

refuzului, făcându-se în mod obligatoriu trimitere la actul normativ (titlul, numărul,

data adoptării, sursa publicației oficiale), pe care se bazează refuzul, precum și

procedura de recurs a refuzului, inclusiv termenul de prescripție. (2) Furnizorii de

informații nu pot fi obligați să prezinte probe ale inexistenței informațiilor

nedocumentate.

Conform art. 1 alin. (1) al Legii cu privire la secretul comercial nr. 171 din

06.07.1994 (abrogat la 01.03.2019) prin secret comercial se înțeleg informațiile ce

nu constituie secret de stat, care țin de producție, tehnologie, administrare, de

activitatea financiară și de altă activitate a agentului economic, a căror divulgare

(transmitere, scurgere) poate să aducă atingere intereselor lui. (2) Informațiile ce

constituie secret comercial sunt proprietate a agentului antreprenoriatului sau se află

în posesia, folosința sau la dispoziția acestuia în limitele stabilite de el în

conformitate cu legislația.

Instanța de recurs constată că între Inspectoratul Național de Probațiune și ÎM

„Moldcell” SA au fost încheiate contractul nr. 40 din 31.10.2017 cu suma de 7500,00

lei, contractul nr. 107 din 29.12.2017 cu suma totală de 9900,00 lei, contractul nr.

17 din 12.04.2018 cu suma totală de 15000,00 lei.

Materialele cauzei atestă că prin acordul adițional nr. 1 din 12.04.2018 de

modificare a contractului nr. 17 din 12.04.2018 de achiziționare a serviciilor de

valoare mică, Inspectoratul Național de Probațiune în calitate de beneficiar și ÎM

„Moldcell” SA în calitate de prestator au adus următoarele modificări la Contractului

nr. 17 din 12.04.2018 de achiziționare a serviciilor de valoare mică: pct. 11.3. se

completează în final cu următorul conținut: în temeiul Legii nr. 171 din 06.07.1994

cu privire la secretul comercial și art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 982 din

11.05.2000 privind accesul la informație, părțile garantează nedivulgarea

informațiilor confidențiale ce țin de producție, tehnologie, sau administrare a datelor

mobile și hosting pentru subiecții Inspectoratului Național de Probațiune a căror

divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele comerciale legitime și

datele cu caracter personal.

Urmare a acestui acord, Inspectoratul Național de Probațiune a respins cererea

lui Constantin Tănase de a-i furniza copiile contractelor.

Raportând cadrul legal citat la circumstanțele de fapt ale cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține ca este

necesar de constatat dacă contractele încheiate între Inspectoratul Național de

Probațiune și ÎM „Moldcell” SA în perioada anilor 2017-2018, în special, obiectul

acestora, constituie informația ce ține de producție, tehnologie, administrare, finanțe,

de altă activitate a vieții economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate

atinge interesele întreprinzătorului ÎM „Moldcell” SA sau dacă conțin date cu

caracter personal.

7

Pentru a constata corect corespunderea informației respective este necesar de a

cunoaște obiectul contractelor nr. 40 din 31.10.2017, nr. 107 din 29.12.2017 și nr.

17 din 12.04.2018 încheiate între Inspectoratul Național de Probațiune și ÎM

„Moldcell” SA și impactul divulgării (transmitere, scurgere) informației date

intereselor ÎM „Moldcell” SA.

Din materialele cauzei se observă că instanța n-a vizualizat și n-a cercetat aceste

contracte pentru a verifica caracterul informației care se deține în ele.

Fiind parte la aceste contracte, ÎM „Moldcell” SA, prin reprezentantul său, în

cadrul ședințelor de judecată (f.d. 97-100), în referințele depuse (f.d. 85-87, 141-

143) a informat instanțele că obiectul contractelor nr. 40 din 31.10.2017, nr. 107 din

29.12.2017 și nr. 17 din 12.04.2018 încheiate între Inspectoratul Național de

Probațiune și ÎM „Moldcell” SA constituie prestări servicii exprimate doar prin

transport date (Internet) și Hosting (oferirea spațiului pentru stocarea datelor

electronice), unde, pe de o parte, ÎM „Moldcell” SA are calitate de prestator, iar

Inspectoratul Național de Probațiune de beneficiar și că careva secrete comerciale

cu privire la tehnologii contractele nu conțin.

Aici, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că Inspectoratul Național de Probațiune,

considerând că documentele solicitate conțin informație parțial limitată, și anume,

secret comercial, urma să prezinte solicitantului documentele indicându-se în

locurile porțiunilor omise una din următoarele sintagme: „secret de stat”, „secret

comercial”, „informație confidențială despre persoană”.

Deoarece, nu au fost administrate alte probe ce ar confirma faptul că contractele

încheiate între Inspectoratul Național de Probațiune și ÎM „Moldcell” SA în perioada

2017-2018 cu privire la achiziționarea tehnologiilor de monitorizare prezintă în

întregime secret comercial, refuzul de a prezenta copiile acestor contracte

solicitantului de informație - Constantin Tănase contravin Legii privind accesul la

informație nr. 982 din 11.05.2000 și conduce la lezarea drepturilor ultimului, or,

accesul la informațiile oficiale constituie un drept fundamental al persoanei de a fi

informat, o modalitate de control asupra activității autorităților/instituțiilor publice,

de stimulare a formării opiniilor și participării active a populației la procesul de luare

a deciziilor în spirit democratic.

În concluzie, instanța de recurs relevă că în cadrul judecării cauzei, instanțele

de judecată ierarhic inferioare au creat participanților la proces condiții obiective și

echitabile pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea pentru părți a dreptului la un proces echitabil, garantat și

asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului, dar

soluțiile adoptate sunt greșite.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul depus de către Constantin Tănase, a casa integral decizia din 16 martie 2020

a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 02 octombrie 2019 a Judecătoriei

8

Chișinău, sediul Rîșcani și de a emite o decizie nouă de admitere acțiunii înaintată

de către Constantin Tănase.

În conformitate cu art. 247, art. 248, alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 258, alin. (3)

din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Constantin Tănase.

Se casează decizia din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 02 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și se emite o nouă

decizie.

Se admite cererea de chemare în judecată depusă de către Constantin Tănase

împotriva Inspectoratului Național de Probațiune, intervenient accesoriu

Întreprinderea Mixtă ,,Moldcell” Societate pe Acțiuni cu privire la contestarea

încălcării dreptului de acces la informație.

Se obligă Inspectoratul Național de Probațiune de a furniza copiile

contractelor încheiate în perioada anilor 2017-2018 între Inspectoratul Național de

Probațiune și ÎM „Moldcell” SA referitor la achiziționarea tehnologiilor de

monitorizare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

9