2ra-1016/20 — Recalcularea restantei la îndemnizatie

Dosarul nr. 2ra–1016/20

Prima instanță: Judecătoria Soroca (sediul central), (jud. C. Botnaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA ”Hidroinpex”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Carauș

Valentin împotriva SA ”Hidroinpex” cu privire la recalcularea restanței la

îndemnizația lunară de dizabilitate și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către SA ”Hidroinpex” și de către Carauș

Valentin și menținută hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Soroca (sediul

central),

con st ată:

La 19 septembrie 2018, Carauș Valentin s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva SA ”Hidroinpex”, solicitând recalcularea și

achitarea restanței la îndemnizația lunară de dezabilitate, precum și încasarea

penalităților de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada octombrie 1984 - aprilie 1992 a

fost angajat în calitate de inginer-tehnolog în Secția tehnologică în baza ordinului

nr.40-k din 05 octombrie 1984, apoi în baza ordinului nr. 9-k din 02 martie 1984 a

fost transferat în calitate de inginer pe completare în Secția de aprovizionare cu

materiale tehnice la SA ”Hidroinpex” (carnetul de muncă ЛТ-1 №0151786 fila nr.7).

La 30 iulie 1991, ora 12-00 a avut loc un accident de muncă în urma căruia a

suferit traumatisme grave, incompatibile cu viața, punând viața în pericol, a fost

diagnosticat cu ”XXXXXX, XXXXX de gr.II, XXXXXXX. XXXXXXX XXXX...”

Accidentul de muncă a fost documentat prin întocmirea actului nr.5 din 20

septembrie 1991 și actului comisiei speciale de investigare din 09 decembrie 1991.

1

Drept urmare a accidentului de muncă, reclamantul a pierdut capacitatea de

muncă, la moment având statut de persoană cu dezabilitate accentuată cu pierderea

capacității de muncă totală (inapt de muncă, conform actului nr.5 din 20 septembrie

1991 (forma H-1) și actului f/nr. din 09 decembrie 1991.

Din 04 februarie 1992 i-a fost stabilită îndemnizația de dizabilitate și achitată

de întreprinderea vinovată de producerea accidentului de muncă.

Până la 01 aprilie 2016 îndemnizația stabilită a fost recalculată anual, ținându-

se cont de majorarea salariului mediu lunar pe țară. Totodată, și până la 31 martie

2018 indemnizația a fost achitată, însă din motive necunoscute, nefiind avizat, SA

”Hidroinpex”, începând cu luna aprilie 2018 a sistat achitarea indemnizației, deși

aceasta în continuare este obligată să o achite în conformitate cu legislația în vigoare.

A mai invocat că, la 13 iulie 2018, la sediul SA ”Hidroinpex” a fost depusă și

înregistrată cererea prealabilă. Drept urmare, a fost reluată achitarea indemnizației,

fiind achitată pentru luna aprilie și luna mai, însă fără a fi supusă indexării. La fel,

careva răspuns scris cu referire la achitarea restanței acumulate pe motivul lipsei

indexării anuale în conformitate cu prevederile legale, nu a primit.

Raportând circumstanțele de fapt la aspectele de drept, reclamantul a constatat

că, SA ”Hidroinpex” în mod tacit, fără a informa și fără a avea temei legal a încetat

achitarea îndemnizația de dizabilitate survenită în urma accidentului de muncă

produs din vina angajatorului.

Carauș Valentin a mai indicat că, el fiind ex-angajat al întreprinderii SA

”Hidroinpex”, la moment persoană cu dizabilitate accentuată cu pierderea capacității

de muncă totală (inapt de muncă) în urma accidentului de muncă, ca rezultat al

accidentului de muncă, a pierdut capacitatea de muncă total și în conformitate cu art.

34 al Legii asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale coroborate cu

art. 5 al Legii privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate

angajaților în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării

obligațiunilor de serviciu, întreprinderea este obligată și în continuare să achite

despăgubirea pentru accidente de muncă sub forma indemnizației lunare, care anual

se recalculează în coraport cu salariul mediu lunar pe țară.

Respectiv, lunar, începând cu luna februarie a anului 1992 a așteptat ca SA

”Hidroinpex” își va onora obligațiunea și îi va achita indemnizația cuvenită prin

lege. Cu regret însă, la 01 aprilie 2016, SA ”Hidroinpex” mai întâi nu și-a onorat

obligația de a recalcula îndemnizația după care și cele ulterioare din 2017 și 2018 nu

le-a achitat. Iar începând cu luna aprilie 2018, SA ”Hidroinpex” a încetat a achita

îndemnizația în mod tacit, fapt care îi încalcă dreptul la protecție socială garantată

de lege și îi lezează dreptul la proprietate prin prisma art.1 Protocolul 1 CEDO.

În fața instanței de judecată reclamantul a solicitat recalcularea indemnizației

lunare de dizabilitate survenite în urma accidentului de muncă, achitarea restanței

indemnizației lunare de dizabilitate în mărime de 26 416,2 lei, încasarea penalității

de întârziere la achitarea indemnizației lunare în mărime de 18 401,10 lei și a

2

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Soroca (sediul Central), a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Carauș Valentin.

A fost obligată SSA ”Hidroinpex” să recalculeze și să achite începând cu 01

aprilie 2018 îndemnizația lunară de dizabilitate survenită în urma accidentului de

muncă lui Carauș Valentin.

A fost încasată de la SA ”Hidroinpex” în beneficiul lui Carauș Valentin,

restanța la plata indemnizației de dizabilitate survenită în urma accidentului de

muncă în sumă de 26 416,20 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 18 401,10 lei,

prejudiciul moral în sumă de 4 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în

cuantum de 4000 de lei.

A fost încasată de la SA ”Hidroinpex” în beneficiul statutului, taxa de stat în

mărime de 1 444,51 de lei de a cărei plată a fost scutit reclamantul la înaintarea

acțiunii.

În rest, acțiunea în partea încasării prejudiciului moral într-o sumă mai mare, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, au fost respinse

apelurile declarate de către SA ”Hidroinpex” și de către Carauș Valentin și menținută

hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Soroca (sediul central).

Pentru a decide astfel instanțele au reținut că, în conformitate cu prevederile

art.5 al Legii privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate

angajaților în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării

obligațiunilor de serviciu, recalcularea sumei de compensare a pagubei în modul

specificat la art.4 alin.(1) se efectuează anual, începând cu 1 aprilie, în cazul când

salariul, mediu lunar pe țară din anul precedent anului curent de plată depășește cu

cel puțin 5 la sută salariul mediu lunar pe țară luat în calculul anterior al sumei de

compensare, iar careva temeiuri legale de a nu recalcula și achita această sumă

reclamantului în speță nu au fost identificate.

La 20 martie 2020 (prin oficiul poștal), SA ”Hidroinpex” a declarat recurs

împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

acesteia și remiterea cauzei la rejudecare într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat eronat legea.

La 19 iunie 2020 (prin poștă electronică), Carauș Valentin, reprezentat de

avocatul Drumea Gheorghina, a depus o referință la recursul declarat de către SA

”Hidroinpex” , solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către SA ”Hidroinpex”, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

3

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SA ”Hidroinpex”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

4

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către SA ”Hidroinpex”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA ”Hidroinpex”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5