2rac-116/20 — incasarea datoriei, penalitatii , dobinzii

2rac-116/20 — incasarea datoriei, penalitatii , dobinzii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2rac-116/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, I. Dutca, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Royal-

Progres” ,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Royal-Progres” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Clivasima” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și penalității,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Clivasima”, a fost

casată parțial hotărârea din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central cu emitere în această parte a unei noi hotărâri,

c o n s t a t ă

La 13 octombrie 2017 SRL „Royal-Progres” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Clivasima” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și penalității.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 13 martie 2017 și la 22

martie 2017 a încheiat cu pârâtul contractul de prestare a serviciilor de transport

auto internațional nr. 13-03 și nr. 13-04 pentru ruta Moldova-Rusia, prin care în

baza acordului, transportatorul SRL „Royal-Progres” s-a obligat să presteze servicii

de transport în conformitate cu acordul-comandă, iar pârâtul SRL „Clivasima” s-a

obligat să achite serviciile de transport în termenii stabiliți în acordul-comandă sus

numit, în termen de 30 zile calendaristice după descărcare, cu prezentarea

pachetului de documente ce confirmă îndeplinirea serviciilor (CMR, actul de

îndeplinire a serviciilor, factura fiscală).

Reclamantul a susținut că și-a onorat integral obligațiunile contractuale,

pârâtul însă nu a achitat integral costul serviciilor de transport auto internațional

prestate, astfel acumulând o datorie în sumă de 36 900 de lei, constatată în baza

actului, contractului de comandă de transport nr. 13-03 din 13 martie 2017 și nr. 13-

04 din 22 martie 2017, CMR seria CR nr. 0265315 și CMR seria CR nr. 0265319 pe

ruta Moldova-Rusia, actul de acordare a serviciilor de transport auto internațional

din 19 martie 2017 și 27 martie 2017, factura seria TTH DAA nr. 08524552 din 19

martie 2017 în sumă de 3640,35 lei și factura seria THH DAA nr. 08524554 din 27

martie 2017 în sumă de 33259,65 lei, care nu au fost achitate.

A mai declarat reclamantul că potrivit pct. 4 din contractul nominalizat, în

cazul neachitării serviciului de transport în termenul stabilit, este în drept să

calculeze pârâtului o penalitate în mărime de 0,1% din scadența pentru fiecare zi de

întârziere, calculată la perioada de 180 zile care constituie suma de 10251,53 lei,

totodată, își rezervă dreptul de a solicita achitarea dobânzii de întârziere prevăzută

de art. 585 Cod civil.

Întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă a transmis către pârât notificările

cu nr. 13-04/2017 din 22 iunie 2017 și nr. 13-04/2017 din 26 iulie 2017 prin care a

somat debitorul la adresa juridică, cât și prin intermediul telefonului, solicitând în

termen de 7 zile calendaristice achitarea datoriei, totodată fiind preîntâmpinat

despre consecințele neexecutării notificării.

A indicat că la data de 23 mai 2017, între părțile în litigiu a fost semnat un

acord, prin care beneficiarul SRL „Clivasima”, în persoana administratorului Culiuc

Vasile, și-a asumat obligația de a achita datoria restantă față de transportatorul SRL

„Royal-Progres” eșalonat în rate proporțional repartizate, precum și executarea

integrală a tuturor obligațiilor stabilite conform graficului consemnat și autentificat

în temeiul Acordului pentru prestarea serviciilor de transport auto și comenzi, însă,

deoarece beneficiarul nu și-a executat integral obligațiunile stipulate în acord,

reclamantul a înștiința pârâtul despre intenția intentării unei acțiuni civile în instanță

privind încasarea forțată a datoriei, penalității contractuale și dobânzii de întârziere.

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond în perioada 09 noiembrie

2017- 12 martie 2018, pârâtul a achitat datoria, reclamantul diminuând astfel

pretențiile, solicitând doar încasarea penalității – 5125,76 de lei și dobânzilor de

întârziere – 5055,55 de lei.

Prin hotărârea din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea a fost admisă integral; s-a încasat a din contul SRL „Clivasima” în

beneficiul SRL „Royal-Progres” penalitatea contractuală în sumă de 5125,76 de lei,

dobânda legală de întârziere în sumă de 5055,55 de lei, iar în total suma de

10181,31 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 octombrie 2018 SRL

„Clivasima” a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de SRL „Clivasima”, a fost casată parțial hotărârea din 13

septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, în partea încasării dobânzii

de întârziere și în această privință a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care s-a

respins pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere. În rest, hotărârea din 13

septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea încasării

penalității contractuale în sumă de 5125,76 a fost menținută.

2

La 21 martie 2020 SRL „Royal-Progres” a depus recurs prin poșta electronică

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

aplicat excepția retroactivității legii civile noi în procesul examinării cauzei direct în

sala de judecată, încălcând astfel normele de drept procedural.

În opinia recurentului, instanța de apel a ignorat prevederile art. 7 alin. (1)

Cod civil modernizat, conform cărora legea civilă nu are caracter retroactiv.

A menționat că SRL „Royal Progres” nu a renunțat la dobânda de întârziere,

deoarece aceasta a fost achitată integral de SRL „Clivasima” , prin urmare nu putea

accepta excepția retroactivității contrar prevederilor art. 7 Cod civil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chșinău a emis decizia la data de 23

ianuarie 2020. Prin urmare recurs depus de SRL „Royal-Progres” la data de 21

martie 2020 prin poșta electronica este în termen.

Curtea Supremă de Justiție a transmis în adresa intimatei SRL „ Clivasima”

copia recursului, recepționată la data de 11 mai 2020, însă referință nu a fost

depusă.

Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a

interpretat în mod eronat legea.

Conform materialelor dosarului se constată că între SRL „Royal-Progres” și

SRL „Clivasima” au fost încheiate contracte comandă de prestare a serviciilor de

transport auto internațional nr. 13-03 și nr. 13-04 pentru ruta Moldova-Rusia,

potrivit cărora, în baza acordului, transportatorul SRL „Royal-Progres” s-a obligat

să presteze servicii de transport în conformitate cu acordul-comandă, iar pârâtul

SRL „Clivasima” s-a obligat să achite serviciile de transport în termenii stabiliți în

acordul- comandă în termen de 30 zile calendaristice după descărcare, cu

prezentarea pachetului de documente ce confirmă îndeplinirea serviciilor (CMR,

actul de îndeplinire a serviciilor, factura fiscală).

Totodată din materialele cauzei se constată existența raportului contractual

între cele două părți, executarea obligațiilor de către transportator și neexecutarea

deplină a obligațiilor de către beneficiar, care nu a achitat integral costul serviciilor

de transport auto internațional prestate, acumulând o datorie în sumă de 36 900 de

3

lei, fapt confirmat prin contractul comandă de transport nr. 13-03 din 13 martie

2017 și nr. 13-04 din 22 martie 2017, CMR seria CR nr. 0265315 și CMR seria CR

nr. 0265319 pe ruta Moldova- Rusia, Actul de acordare a serviciilor de transport

auto internațional din 19 martie 2017 și 27 martie 2017, factura seria TTH DAA nr.

08524552 din 19 martie 2017 în sumă restantă de 3640,35 lei și factura seria TTH

DAA nr. 08524554 din 27 martie 2017 în sumă de 33259,65 lei, suma creanței,

conform calculului prezentat de reclamant constituind 36 900 lei.

Potrivit acordului privind stabilirea graficului de achitare a datoriilor din 23

mai 2017, părțile în litigiu au ajuns la un consens privind achitarea datoriei totale de

100523,55 de lei, ce rezultă din trei comenzi de transport: nr. 13-03 și nr. 13-04 din

19 martie 2017 și nr. 13-04 din 22 martie 2017. Însă pentru serviciile acordate în

temeiul acestor trei comenzi de transport efectuate de transportator, beneficiarul a

achitat parțial doar sumă de 8000 lei, datoria constituind 92 523,55 lei.

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond în perioada 09 noiembrie

2017-12 martie 2018, pârâtul a achitat datoria, reclamantul micșorând pretențiile.

Astfel, SRL „Royal-Progres” și-a concretizat pretențiile, solicitând încasarea

dobânzii de întârziere și penalității contractuale.

Prin hotărârea din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la SRL „Clivasima” în

beneficiul SRL „Royal Progres” penalitatea contractuală în sumă de 5 125,76 de lei,

dobânda legală de întârziere în sumă de 5 055,55 de lei, în total 10 181,31 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 octombrie 2018 SRL

„Clivasima”, în persoana administratorului Culiuc Vasile, a contestat-o cu apel,

solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 23 ianuarie 2020 Curtea de Apel Chișinău a admis apelul

declarat de SRL „Clivasima”, a casat parțial hotărârea din 13 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea încasării dobânzii de întârziere și în

această parte a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins pretenția privind

încasarea dobânzii de întârziere. În rest, hotărârea din 13 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central, în partea încasării penalității contractuale în

sumă de 5 125,76 de lei a fost menținută.

Instanța de apel, raportând la starea de fapt constatată normelor de drept

material aplicabile, ce guvernează raportul juridic litigios, a conchis că soluția

instanței de fond în partea admiterii pretenției de încasare a dobânzii de întârziere

este incorectă, invocând situația apărută urmare a modificărilor la Codul civil

introduse prin Legea nr. 133 din 15.11.2018 privind modernizarea Codului civil și

modificarea unor acte legislative.

A mai notat instanța de apel că potrivit prevederilor art. 942 alin. (4) Cod civil,

modernizat, în cazul în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la

alegere, fie dobânda de întârziere calculată conform dispozițiilor prezentului articol,

fie penalitatea pentru întârziere. De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri

pentru prejudiciul cauzat în partea neacoperită de dobânda de întârziere.

Instanța de apel a menționat că conform prevederilor art. 39 din Legea nr.

1125 din 13.06.2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil, dispozițiile art. 942-

945 din Codul civil, introduse prin Legea nr. 133 din 15.11.2018, se aplică începând

4

cu 1 martie 2019 și obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 1 martie

2019 sau din alte temeiuri survenite înainte de 1 martie 2019.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a reiterat că urmare a modificărilor la Codul

civil, creditorul nu mai poate solicita încasarea ambelor modalități de despăgubire:

dobânda de întârziere și penalitate, urmând a fi încasată doar una din aceste plăți.

După cum a menționat instanța de apel, urmare a acestui fapt, reprezentantul

SRL „Royal-Progres”, în ședința instanței de apel a comunicat că solicită a fi

menținută hotărârea instanței de fond în partea încasării penalității de întârziere.

În acest sens a indicat instanța de apel că deoarece la data adresării cu

prezenta acțiune în instanță pârâta înregistra o datorie față de reclamantă, datorie

care nu a fost stinsă nici după înaintarea notificărilor prealabile, fiind achitată pe

parcursul examinării pricinii, Colegiul a specificat că „SRL „Royal-Progres”

dispunea de dreptul de a solicita și plata penalităților. Or, acestea erau direct și clar

prevăzute în contractul semnat de cele două entități, obligația fiind pusă în sarcina

beneficiarului serviciului de transport în cazul neachitării în termen a datoriei pentru

serviciul prestat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, apreciază eronată soluția instanței de apel în partea respingerii

pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, în condițiile aplicării eronate

a normelor de drept material de către instanță.

Or, la caz este de principiu că reclamanta, adresându-se cu prezenta acțiune și

solicitând încasarea dobânzii de întârziere, și-a întemeiat pretenția în baza

dispozițiilor art. 585 Cod civil în redacția legii până la 01 martie 2019, care prevede

că în cazul în care, conform legii sau contractului, obligația este purtătoare de

dobândă, se plătește o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei

dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Instanța de recurs consideră că reclamanta, conducându-se de prevederile

citate, în mod justificat a solicitat încasarea din contul pârâtului a dobânzii de

întârziere calculată pe perioada de 175 de zile, egală cu 5 055,55 de lei.

Instanța de apel, însă, fără a supune aprecierii cuvenite a pretenției respective

în raport cu prevederile legale sub imperiul cărora urmează a fi judecată acțiunea în

această parte, s-a limitat în mod confuz la mențiunea că urmare a modificărilor la

Codul civil creditorul nu mai poate solicita încasarea ambelor modalități de

despăgubire: dobânda de întârziere și penalitate, urmând a fi încasată doar una din

aceste plăți.

La baza motivării soluției instanța de apel a indicat că în corespundere cu art.

942 alin. (4) Cod civil, modernizat, în cazul în care s-a stipulat o clauză penală,

creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobînda de întîrziere calculată conform

dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru întîrziere. De asemenea,

creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în partea neacoperită de

dobînda de întîrziere.

A mai indicat că în conformitate cu art. 39 din Legea pentru punerea în

aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, dispozițiile art.942-945 din Codul

civil, introduse prin Legea nr.133 din 15.11.2018 privind modernizarea Codului

civil și modificarea unor acte legislative, se aplică, începând cu 1 martie 2019, și

5

obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 1 martie 2019 sau din alte

temeiuri survenite înainte de 1 martie 2019.

La acest capitol, instanța de recurs observă că dispozițiile art. 942 din Codul

civil modernizat au fost introduse prin Legea nr.133 din 15.11.2018, care a intrat în

vigoare la data de 14 decembrie 2018 prin publicare ei în Monitorul Oficial.

Prin prisma alegațiilor recurentului referitor la aplicarea în speță a prevederilor

art. 942 Cod civil modernizat prin Legea nr. 133 din 15.11.2018, Colegiul

evidențiază că la data apariției litigiului și pronunțării hotărârii primei instanțe - 13

septembrie 2018, Codul civil nu era modernizat, or, această dispoziție legală a fost

completată prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare la data de 14 decembrie

2018.

În conformitate cu art. 6 alin.(1), (2) Cod civil (în vigoare la momentul

producerii faptului juridic), legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și

nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior,

nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea

nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare.

Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării

sale în vigoare.

Aceleași prevederi se regăsesc în art. 7 Cod civil modernizat prin Legea nr.

133 din 15.11.2018.

Prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivit

căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea

ei în vigoare, iar nu și situațiilor anterioare. Astfel, în virtutea principiului

neretroactivității, toate actele și faptele juridice ce se produc între momentul intrării

în vigoare și cel al abrogării unei legi vor fi guvernate de aceasta.

Corelând norma citată cu situația de fapt, Colegiul conchide că instanța de apel

eronat a aplicat în speță prevederile art.942 Cod civil modernizat, or, la data

constituirii situației juridice, precum și examinării litigiului în prima instanță – 13

septembrie 2018, această normă nu era în vigoare, ci abia la data de 14 decembrie

2018, fiind introduse prin Legea nr.133/2018 privind modernizarea Codului civil și

modificarea unor acte legislative.

Astfel, la soluționarea cauzei și anume în partea expunerii instanței asupra

dreptului de solicitarea dobânzii de întârziere, instanța de apel urma să ia în

considerare normele codului civil în vigoare în perioada judecării cauzei în prima

instanță.

Or, este incontestabil că situația juridică supusă judecării la caz s-a format

anterior intrării în vigoare a prevederilor art. 942 din Codul civil modernizat.

În atare situație este cert faptul că SRL „Clivasima” urmează să achite în

beneficiul SRL „Royal-Progres”, pe lângă penalitatea contractuală și dobândă de

întârziere, în temeiul art. 585 Cod civil, în redacția legii până la 01 martie 2019,

circumstanță reținută de prima instanță.

Ca urmare a celor menționate și în conexiunea celor relatate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră ca decizia instanței de apel este neîntemeiată, fapt ce impune necesitatea

6

admiterii recursului, casării deciziei instanței de apel și menținerii hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Royal-

Progres” .

Se casează decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Royal-Progres” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Clivasima”

cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și penalității.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

7