2rac-173/19 — încasarea datoriei, dobinzii de intîrziere

2rac-173/19 — încasarea datoriei, dobinzii de intîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-173/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (R. Țurcanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, N. Simciuc, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu

răspundere limitată „Rovigo”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Privat-Trans” împotriva Societății cu răspundere limitată „Rovigo”

cu privire la încasarea datoriei, penalității contractuale, dobânzii de întârziere și

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Rovigo”, a fost admis

apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Privat-Trans”, a fost casată parțial

hotărârea din 22 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă în

această parte o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 11 decembrie 2017, SRL „Privat-Trans” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Rovigo” cu privire la încasarea datoriei, penalității

contractuale, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 28 iulie 2017, SRL

„Rovigo”, în calitate de client, a încheiat cu SRL „Privat-Trans”, în calitate de

transportator, contractul pentru transportarea mărfurilor și comanda de transport

nr.1044/17.

A invocat că în temeiul contractului nr.1044/17, reclamantul s-a obligat să presteze

servicii de transport pârâtului, iar ultima să achite suma de 1100 de euro pentru serviciile

prestate.

A menționat că, în baza scrisorii de transport internațional CMR seria MD

nr.0266272, reclamantul a executat obligația sa de a transporta marfa în termen, fapt

confirmat prin aplicarea ștampilei destinatarului pe CMR. A relevat că potrivit actului de

predare - primire a lucrărilor îndeplinite seria nr. WI 9666337 din 08.08.2017, suma pe

1

care o datorează pârâtul față de reclamant este de 1100 de euro, ce constituie

echivalentul a 23299,21 de lei.

A afirmat că în baza comenzii de transport nr.1044/17 din 28 iulie 2017, pârâtul s-a

obligat să achite serviciile prestate în termen de 5 zile lucrătoare din momentul

recepționării mărfii, adică cel târziu la 15.08.2017 pentru factura seria WI nr.9666337.

A susținut că până în prezent pârâtul nu a achitat nimic din datoria contractuală în

mărime 23299,21 de lei, astfel, potrivit actului de verificare între reclamant și pârât,

ultimul are o datorie pentru comanda de transport nr.1044/17 în mărime de 23299,21 de

lei.

A indicat că, în scopul respectării procedurii prealabile referitor la neachitarea

datoriilor potrivit comenzii de transport menționate mai sus, reclamantul a expediat

pârâtului 2 pretenții la data de 23.08.2017 și la 30.08.2017.

A precizat că penalitatea calculată pentru perioada de 114 zile constituie suma de

26328,1 lei, iar aplicând prevederile art.619 alin.(2) Codul civil, constată că pentru

comanda de transport nr.1044/17 din data de 15.08.2017 și până la data de 06.12.2017

dobânda de întârziere pe care o datorează pârâta constituie suma de 1298,37 de lei,

precum și pentru înaintarea prezentei acțiuni reclamantul a suportat cheltuieli de

judecată, compuse din taxa de stat în sumă de 1527,77 de lei și de asistență juridică în

mărime de 4000 de lei, care urmează de a fi încasate din contul pârâtei.

A solicitat reclamantul SRL „Privat-Trans” încasarea în beneficiul său de la SRL

„Rovigo” a datoriei în mărime de 23299,21 de lei, a penalității contractuale în mărime

în mărime de 26328,10 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1298,37 de lei pentru

comanda de transport nr.1044/17 din 28.07.2017, a taxei de stat în mărime de 1527,77

de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 4000 de lei.

Prin hotărârea din 22 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost

admisă parțial acțiunea, a fost încasat de le SRL „Rovigo” în beneficiul SRL „Privat-

Trans” datoria în sumă de 23299,21 de lei, suma de 2164 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru asigurarea acțiunii, suma de 2000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

și taxa de stat în sumă de 698,97 de lei, proporțional părții admise din acțiune. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 03 iulie 2018, SRL „Privat-Trans”, reprezentată de avocatul Sergiu

Cotruță, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea integrală a acțiunii (f.d.130).

La data de 03 iulie 2018, SRL „Rovigo”, reprezentat de avocatul Tatiana Enachi, a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea

integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii

(f.d.133).

Prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de SRL „Rovigo”, reprezentat de avocatul Tatiana Enachi, a fost admis apelul

declarat de SRL „Privat-Trans”, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a fost casată

parțial hotărârea primei instanțe cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu

încasarea de la SRL „Rovigo” în beneficiul SRL „Privat-Trans” a sumei de 26328, 10 lei

2

cu titlu de penalității, a sumei de 1298,37 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma

de 1527 de lei taxa de stat achitată în prima instanță și suma de 4000 de lei cheltuieli de

asistență juridică suportate în prima instanță. În rest, hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a stabilit că, la data de 28 iulie 2017

între SRL „Privat-Trans” și SRL „Rovigo” s-au născut relații civile reciproce,

reglementate de art. 980 Codul civil, fiind încheiată comanda de transport nr.1044/17, în

temeiul căreia SRL „Privat-Trans” s-a obligat să transporte încărcătura SRL „Rovigo”

din Italia în Republica Moldova, iar pârâtul s-a obligat să achite costul serviciilor în

mărime de 1100 euro, prin transfer bancar, în decurs de 5 zile lucrătoare din momentul

recepționării mărfii de către destinatar (f.d.13).

A stabilit instanța de apel că condițiile de transportare au fost indicate CMR,

invoice, iar marfa, denumită utilaj, avea greutatea de 900 kg, cu volumul de 19 m3 și

urma a fi încărcată la 04.08.2017 ora 08.00.

În același timp, Colegiul instanței de apel a reținut faptul că, în baza scrisorii de

transport internațional CMR seria MD nr.0266272, efectiv a fost încărcată spre

transportare marfa cu greutatea de 903,40 kg și cu cubaj de 17,4 m3 (f.d.16). Având în

vedere parametrii mărfii încărcate și transportate, instanța de apel a respins afirmațiile

SRL „Rovigo” despre aceia că reclamantul nu ar fi transportat toată marfa, or, indicii

care caracterizează marfa prezentată spre transportare combat aceste argumente.

Dat fiind faptul că în apărarea sa SRL „Rovigo” a mizat doar pe aceia că

reclamanta nu ar fi transportat toată marfa, iar acest argument a fost combătut cu probele

prezentate de părți, instanța de apel a ajuns la concluzia certă cu privire la respingerea

apelului declarat de SRL „Rovigo”.

Totodată, conform actului de predare-primire a lucrărilor îndeplinite din 08 august

2017, SRL „Privat-Trans” și SRL „Rovigo”, examinând rezultatele lucrărilor de

transport al mărfurilor în traficul rutier internațional, au convenit că transportatorul a

îndeplinit lucrările în întregime, spre plată fiind valabilă suma din contract în mărime de

1100 de euro, echivalentul a 23299,21 de lei (f.d.15).

A mai remarcat instanța de apel că, la data de 26 iulie 2017 a fost întocmită factura

fiscală nr.9666337, conform căreia SRL „Rovigo” urma să achite suma de 23299,21 de

lei, compusă din serviciile de transport și expediție Italia-Moldova, în baza de comanda

de transport 1044/17 din 28.07.2017 (f.d.14).

Colegiul instanței de apel a menționat că, în temeiul actului de verificare din 07

noiembrie 2017, a fost reconfirmată datoria SRL „Rovigo” către SRL „Privat-Trans”

SRL, care constituie suma de 23299,21 de lei (f.d.30).

În circumstanțele relevate, instanța de apel a stabilit că SRL „Privat-Trans” a

îndeplinit integral obligațiile asumate, pe când SRL „Rovigo” nu a achitat în întregime

prețul transportării încărcăturii, fapt care a cauzat prejudicii transportatorului.

În circumstanțele date, instanța de apel a considerat justă și soluția primei instanțe

de admitere a pretenției cu privire la încasarea de la SRL „Rovigo” în beneficiul SRL

”Privat-Trans” a datoriei în mărime de 23299,21 de lei.

3

A mai stabilit instanța de apel că pct.1.1 al comenzii de transport nr.1044/17 din 28

iulie 2017, la secțiunea „Termeni și condiții de achitare”, menționează că transferul

bancar urmează să se efectueze în decurs de 5 zile lucrătoare, din momentul

recepționării mărfii de către destinatar (f.d.13).

Conform pct.5 al comenzii de transport nr.1044/17 din 28 iulie 2017, eventualele

încălcări a termenilor de achitare prevăzuți în contract sau comanda de transport, de la

client se încasează o penalitate în mărime de 1% din suma creanței debitoare pentru

fiecare zi de întârziere pînă la achitarea completă.

Astfel, Curtea de apel Chișinău a reținut că marfa a fost recepționată de către

apelanta-pîrîtă la data de 08.08.2018, fapt confirmat prin scrisorile trimise de SRL

„Rovigo”, unde aceasta indică că nu are pretenții față de marfa ce a fost livrată de către

reclamant și față de timpul livrării (f.d.49, 52-53, 99-100). Mai mult în cadrul examinării

cauzei reprezentantul pîrîtului a menționat faptul că SRL „Rovigo” a recepționat marfa

și că nu are pretenții la timpul livrării mărfii, respectiv este cert că marfa a fost

recepționată la data de 08.08.2018, după cum este menționat și în actul de predare –

primire. Instanța de apel a remarcat că pârâtul era obligat prin contractul de transport de

marfă să efectueze transferul bancar în decurs de 5 zile lucrătoare, din momentul

recepționării mărfii - 08.08.2018, însă SRL „Rovigo” nu și-a executat obligațiunile

contractuale, astfel, din perspectiva prevederilor art.624 Codul civil, instanța de apel a

încasat penalitatea calculată pentru perioada de 114 zile, ceia ce constituie suma de

26328,10 de lei. Concomitent, pârâtul este ținut și la plată dobânzii legale de întârziere

în sumă de 1298,37 de lei (f.d.17-19, 20-22). La calcularea dobânzii de întârziere, prin

prisma art.619 alin.(2) Codul civil, a fost luată în calcul perioada cuprinsă între

15.08.2017-06.12.2017.

În această ordine de idei, instanța de apel a aplicat prevederile art. 90, 94, 96 CPC

și a încasat de la SRL „Rovigo” în beneficiul SRL „Privat-Trans” cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 4000 de lei, fiind o sumă necesară și rezonabilă.

Reieșind din faptul că instanța de apel a admis pretențiile cu privire la încasarea

penalității și dobânzii de întârziere a majorat și cuantumul taxei de stat, astfel a încasat

de la SRL „Rovigo” în beneficiul SRL „Privat-Trans” taxa de stat în mărime de 1527,77

de lei.

La data de 18 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel la emiterea acesteia a încălcat și a interpretat eronat normele

de drept material aplicabile speței.

A susținut că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în cazul transportării

mărfurilor voluminoase, de bază se consideră volumul și nu greutatea mărfii, deoarece

anume lipsa spațiului reprezintă impedimentul în transportarea mărfii și nicidecum

greutatea acesteia, reguli de bază pentru organizarea și transportarea mărfii, stipulate

4

expres în actele normative de rigoare, prevederi legale, pe care instanța de apel le-a

interpretat și aplicat eronat.

A susținut că instanța de apel a ignorat totalmente atitudinea de bună-credință a

recurentului-pârât, care a întreprins toate acțiunile posibile de a soluționa pașnic litigiul

iscat din cauza intimatului, care nu a transportat cele 19 m3 stabiliți în contract,

încărcând doar 17m3, din motivul prezentării mai devreme la locul de încărcare și

ignorării solicitării de a reveni la locul de încărcare.

În acest sens, instanța de apel a desconsiderat faptul că aplicarea ștampilei pe CMR

nu a făcut decât să confirme faptul recepționării celor 17m3 de către recurent, dar nu a

întregii comenzi în volum de 19m3, precum a fost specificat în contract, iar alte acte nu

au fost semnate de către pârât, anume din motivul necorespunderii prevederilor

contractuale. Pe când instanța de apel a motivat eronat soluția de admitere parțială a

acțiunii, bazîndu-se pe argumentul că SRL „Rovigo” a semnat actul de primire-predare

a mărfii, fără a invoca careva obiecții. A subliniat că a semnat doar CMR, confirmând

că nu are obiecții la cele 17m3 transportate, însă alt act sau factură nu a semnat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 08

noiembrie 2018, însă la actele cauzei nu sunt date despre recepționarea acesteia de către

recurent.

În circumstanțele date, recursul declarat de SRL „Rovigo” la data de 18 februarie

2019, prin intermediul oficiului poștal, este depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Rovigo” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie

să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă

motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL

„Rovigo” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Rovigo” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6