2ra-650/20 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-650/20 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-650/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. N. Arabadji)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Gr. Dașchevici, A. Panov)
Î N C H E I E R E
8 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
Judecătorii Mariana Pitic
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Eugeniu Ivanov,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Eugeniu Ivanov
împotriva Societății pe Acțiuni „Asito Direct”, Instituției de Învățământ „Universitatea
Slavonă”, intervenient accesoriu Eugeniu Boldescu cu privire la repararea prejudiciului
material,
împotriva deciziei din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 9 decembrie 2015, Eugeniu Ivanov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Societății pe Acțiuni „Asito” (după modificare SA „Asito Direct”),
Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă”, intervenient accesoriu Eugeniu
Boldescu cu privire la repararea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin sentința din 20 martie 2014 a
Judecătoriei Râșcani, menținută prin decizia din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel
Chișinău și decizia din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, Eugeniu
Boldescu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264, alin.
(3) lit. a) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de 4 ani de închisoare, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.
A menționat că prin aceeași sentință a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată
de partea vătămată Eugeniu Ivanov și s-a încasat de la Eugeniu Boldescu suma de 60
000 de lei cu titlu de prejudiciu moral; a fost admisă în principiu acțiunea civilă
privind încasarea în mod solidar de la Eugeniu Boldescu, Instituția de Învățământ
„Universitatea Slavonă”, Societate pe Acțiuni „Asito” a sumei de 5 000 de euro, cu
titlu de compensare a costului autovehiculului de model „xxxxx” cu numărul de
înmatriculare xxxxx, deteriorat în urma accidentului rutier; a sumei de 38 060,35 de lei
cu titlu de compensare a cheltuielilor suportate pentru tratamentul medical; a sumei de
107 500 de Euro, cu titlu de compensare a tratamentului medical necesar în continuare;
a sumei de 1 700 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor suportate pentru
transportarea autovehiculului cu evacuatorul; a sumei de 2 800 de lei, cu titlu de
compensare a cheltuielilor suportate pentru transportul special și cheltuielilor de
1
judecată, lăsând ca asupra cuantumului prejudiciului material să se pronunțe instanța
de judecată în ordinea procedurii civile.
Eugeniu Ivanov a explicat că prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3471/D
din 21 decembrie 2012 –22 ianuarie 2013 s-a confirmat faptul că a suferit traumă
xxxxx, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur sau
la lovirea de acesta, care prezintă pericol pentru viață și, conform acestui criteriu, în
comun s-a calificat ca vătămare corporală gravă.
A mai relatat că prin certificatul de dezabilitate și capacitate de muncă nr. CM
012147 din 26 februarie 2013 a fost recunoscut xxxxx.
Astfel, reclamantul a susținut că are dreptul atât la compensarea cheltuielilor
suportate în cauza penală, cât și la repararea prejudiciului material cauzat prin
infracțiune.
A adăugat că în rezultatul accidentului rutier autovehiculul său de model „Opel
Vectra”, cu numărul de înmatriculare xxxxx a fost distrus total și nu a fost posibil de
reparat.
Totodată, Eugeniu Ivanov a invocat că necesită o intervenție chirurgicală în
Germania, pentru a-i fi xxxxx, costul căreia constituie 55 000 de Euro, precum și o
intervenție chirurgicală pentru tratamentul xxxxx, costul căruia constituie 7 500 de
Euro. În rezultatul accidentului i-a fost afectată xxxxx, tratamentul cărora a depășit
suma de 50 000 de Euro.
Reclamantul a considerat că pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit,
conform art. 1410 din Codul civil, poartă responsabilitate Instituția de Învățământ
„Universitatea Slavonă”, care era proprietarul automobilului condus de Eugeniu
Boldescu, iar, Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” poartă răspundere materială în
temeiul contractului de asigurare încheiat cu Instituția de Învățământ „Universitatea
Slavonă”.
Eugeniu Ivanov a solicitat încasarea din contul Instituției de Învățământ
„Universitatea Slavonă” și Societății pe Acțiuni „Asito Direct” a prejudiciului format
din: suma de 5 000 de Euro, cu titlu de compensare a costului autovehiculului de
model „Opel Vectra”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, deteriorat în rezultantul
accidentului; suma de 38 060,35 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor suportate
pentru tratamentul medical; suma de 107 500 de Euro, cu titlu de compensare a
costului tratamentului medical ce necesită a fi efectuat în continuare; suma de 1 700 de
lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru transportarea autovehiculului
deteriorat cu evacuatorul; suma de 2 800 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor
suportate pentru transportările speciale și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost
admisă parțial acțiunea depusă de Eugeniu Ivanov. S-a încasat de la Societatea pe
Acțiuni „Asito” (după modificare SA „Asito Direct”) în beneficiul lui Eugeniu Ivanov
suma de 8 611,69 de lei, cu titlu de compensație pentru cheltuielile de tratament; suma
de 700 000 de lei, cu titlu de compensație pentru tratamentul medical necesar de
efectuat în continuare și suma de 929 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest,
pretențiile din acțiune au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin decizia din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse
apelurile declarate de Eugeniu Ivanov și Societatea pe Acțiuni „Asito”, și s-a menținut
hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Prin decizia din 3 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul
declarat de Societatea pe Acțiuni „Asito Direct”, s-a casat decizia din 18 decembrie
2
2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel
Chișinău, în alt complet de judecători.
Prin decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins ca
neîntemeiat apelul declarat de Eugeniu Ivanov, s-a admis apelul declarat de Societatea
pe Acțiuni „Asito Direct”, s-a casat integral hotărârea din 20 decembrie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă hotărâre prin care a fost
admisă parțial acțiunea depusă de Eugeniu Ivanov. S-a încasat de la Societatea pe
Acțiuni „Asito Direct” în beneficiul lui Eugeniu Ivanov suma de 350 000 de lei cu titlu
de prejudiciul cauzat prin vătămarea gravă a integrității corporale. În rest pretențiile
înaintate față de Societatea pe Acțiuni „Asito”, cât și pretențiile în partea în care sunt
înaintate împotriva Instituției de Învățământ au fost respinse ca neîntemeiate. S-a
încasat de la Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” în beneficiul lui Eugeniu Ivanov
cheltuielile aferente judecării cauzei în mărime totală de 929 de lei.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, prin probele acumulate la
judecarea cauzei se confirmă că reclamantul a suportat următoarele cheltuieli: 38 060,
35 de lei - pentru tratament medical; 30 000 de lei- pentru reanimare; 2 800 de lei, -
pentru transportare specială; 1 700 de lei - pentru transportarea autovehiculului
deteriorat. Iar, prin raportul de expertiză nr. 608/05A din 20 mai 2013 se confirmă
faptul că automobilul de model „xxxxx” a fost distrus definitiv și nu mai poate fi
reparat, costul lui fiind de 5 000 de Euro.
Tot, din probele prezentate instanței, rezultă și faptul că reclamantul necesită
intervenție chirurgicală la o clinică din Germania, unde urmează a-i fi împlântat xxxxx,
costul unei atare intervenții fiind de 55 000 de Euro. Pe lîngă aceasta, reclamantul
necesită intervenție chirurgicală xxxxx fracturat în urma accidentului rutier, costul
tratamentului fiind de 7 500 de Euro. La fel, în rezultatul accidentului rutier, a fost
traumată xxxxx reclamantului, pentru tratamentul cărora sunt necesare cheltuieli de
circa 50 000 de Euro.
În circumstanțele date, instanța de apel a considerat întemeiate pretențiile înaintate
de reclamant față de Societatea pe Acțiuni „Asito” (reorganizată în Societatea pe
Acțiuni „Asito Direct”) privind încasarea sumelor cu titlu de prejudiciu material
efectiv suportat (5 000 de Euro - pentru compensarea costului automobilului de model
„xxxxx”, deteriorat în rezultatul accidentului rutier; 38 060, 35 de lei - compensarea
cheltuielilor suportate pentru tratamentul medical; 1 700 de lei - pentru compensarea
cheltuielilor de transportare a autovehiculului deteriorat; 2 800 de lei - pentru
compensarea cheltuielilor suportate cu necesitatea transportărilor speciale) cît și a
eventualelor cheltuieli necesare pentru tratament (55 000 Euro - pentru intervenție
chirurgicală la o clinică din Germania, 55 000 de Euro - xxxxx, circa 50 000 de Euro
pentru tratamentul xxxxx), or, însuși Societatea pe Acțiuni „Asito” (reorganizată în
Societatea pe Acțiuni „Asito Direct”) recunoaște în principiu aceste cerințe, dar nu este
de acord cu cuantumul lor. Obligația Societatea pe Acțiuni „Asito” (reorganizată în
Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” de a repara prejudiciul cauzat reclamantului în
rezultatul accidentului rutier produs la data de 22 octombrie 2012 din vina lui Eugen
Boldurescu - angajatul Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă” rezultă din
contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă, încheiat între Instituția de
Învățământ „Universitatea Slavonă” și Societatea pe Acțiuni „Asito”, ultima
recunoscînd această obligație, obiectînd doar împotriva sumelor pretinse de reclamant.
Instanța de apel a notat referitor la pretențiile înaintate față de Instituția de
Învățământ „Universitatea Slavonă” ca sunt nefondate, deoarece, la judecarea cauzei s-
3
a stabilit că persoana vinovată de producerea accidentului rutier este Eugeniu
Boldescu, într-adevăr, la momentul impactului, conducea automobilul de model
„xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, care aparținea cu drept de proprietate
Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă”, însă din probele acumulate rezultă
cert faptul, că respectivul mijloc de transport a ieșit din posesia instituției fără voința și
în lipsa vinovăției acesteia, fapt recunoscut de însuși Eugeniu Boldescu în cadrul
urmăriri penale, cât și din declarațiile martorilor O.Orehova și I.Lașco. În așa situație
Instituția de Învățământ „Universitatea Slavonă” este absolvită de obligația de a repara
prejudiciul cauzat persoanei vătămate în rezultatul accidentului rutier, or, art. 1410
alin.(3) Cod civil (în redacția de pînă la 1 martie 2019), prevede expres că posesorul
izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul cauzat dacă demonstrează că
izvorul de pericol sporit a ieșit din posesiunea lui ca urmare a acțiunilor ilicite ale unor
terți. În acest caz, răspunderea revine persoanei care a dobîndit în mod ilicit izvorul de
pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului de pericol sporit este vinovat de
faptul că izvorul a ieșit din posesiunea lui, el va răspunde pentru prejudiciu în mod
solidar cu persoana care l-a dobîndit în posesiune în mod ilicit.
La 17 decembrie 2019 Eugeniu Ivanov a declarat recurs împotriva deciziei din 26
septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău fiind completat prin recursul suplimentar
din 18 decembrie 2019, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de
admitere integrală a acțiunii.
În motivarea cererii de recurs a invocat că, consideră decizia contestată
neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în
mod eronat legea.
A menționat că instanța de apel a favorizat nejustificat Societatea pe Acțiuni
„Asito”, limitându-se ilegal la constatarea că acțiunea urmează a fi admisă doar în
partea în care sumele pretinse nu depășesc 350 000 de lei, în rest sunt respinse ca
lipsite de suport legal. De asemenea, instanța inferioară nu a ținut cont de faptul că
accidentul a avut loc la data de 22 octombrie 2012, în rezultatul căruia a devenit
xxxxx, fapt confirmat prin certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă nr.
CMO12147 din 26 februarie 2013, și până în ziua de azi nu își poate restabili sănătatea
și nu primește compensația stabilită prin lege din cauza intimaților.
A relatat că instanța de judecată a ignorat faptul că în temeiul art. 14 lit. b) din
Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, limitele răspunderii asiguratorului sunt în sumă
de 1 000 000 de lei pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări corporale sau
deces, dar nu mai mult de 5 000 000 de lei indiferent de numărul persoanelor păgubite
într-un accident, de aceea afirmația instanței precum că prin lege este stabilit plafonul
maximal despăgubirii pentru o persoană în mărime de 350 000 de lei, este o aberație.
A afirmat că nu corespunde realității argumentul instanței de apel referitor la faptul
că mijlocul de transport de model „xxxxx” cu numărul de înmatriculare xxxxx a ieșit
din posesia Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă” fără voința și în lipsa
vinovăției acesteia, motiv din care instituția este absolvită de obligația de a repara
prejudiciul cauzat părții vătămate în rezultatul accidentului rutier, or, în cadrul
examinării dosarului penal s-a constatat că Boldescu avea foaia de parcurs și se
îndrepta spre stația de alimentare cu combustibil când a fost comis accidentul rutier.
4
Eugeniu Ivanov a susținut că instanța ierarhic inferioară a ignorat fără temei legal
necesitatea compensării cheltuielilor eventuale pentru tratamentul chirurgical întru
restabilirea sănătății deteriorate în urma accidentului din 22 octombrie 2012.
În drept, și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 429, 430, 431, 432, 434,
437, Cod de procedură civilă.
Prin referința depusă la data de 23 martie 2020 Societatea pe Acțiuni „Asito
Direct” a solicitat ca recursul declarat de către Eugeniu Ivanov să fie considerat
inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în
adresa recurentului la data de 16 octombrie 2019, însă acte care să ateste recepționarea
acesteia de către recurent la materialele cauzei lipsesc. (f.d.47, Vol. II).
Prin urmare, recursul din 17 decembrie 2019, este declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Eugeniu Ivanov, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Eugeniu Ivanov, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
5
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor
procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța
de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor
și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul
declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa
constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de
către Eugeniu Ivanov, urmează a fi considerat ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Eugeniu Ivanov.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
Judecătorii Mariana Pitic
Nicolae Craiu
6