ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 08.07.2020

2ra-650/20 — repararea prejudiciului material

HOTĂRÂRE
08.07.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
repararea prejudiciului material
Temei legal
temeiurile declararii recursului
Citează această cauză
2ra-650/20 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-650/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Gr. Dașchevici, A. Panov)

8 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Eugeniu Ivanov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Eugeniu Ivanov

împotriva Societății pe Acțiuni „Asito Direct”, Instituției de Învățământ „Universitatea

Slavonă”, intervenient accesoriu Eugeniu Boldescu cu privire la repararea prejudiciului

material,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 decembrie 2015, Eugeniu Ivanov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății pe Acțiuni „Asito” (după modificare SA „Asito Direct”),

Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă”, intervenient accesoriu Eugeniu

Boldescu cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin sentința din 20 martie 2014 a

Judecătoriei Râșcani, menținută prin decizia din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel

Chișinău și decizia din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, Eugeniu

Boldescu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264, alin.

(3) lit. a) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de 4 ani de închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

A menționat că prin aceeași sentință a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată

de partea vătămată Eugeniu Ivanov și s-a încasat de la Eugeniu Boldescu suma de 60

000 de lei cu titlu de prejudiciu moral; a fost admisă în principiu acțiunea civilă

privind încasarea în mod solidar de la Eugeniu Boldescu, Instituția de Învățământ

„Universitatea Slavonă”, Societate pe Acțiuni „Asito” a sumei de 5 000 de euro, cu

titlu de compensare a costului autovehiculului de model „xxxxx” cu numărul de

înmatriculare xxxxx, deteriorat în urma accidentului rutier; a sumei de 38 060,35 de lei

cu titlu de compensare a cheltuielilor suportate pentru tratamentul medical; a sumei de

107 500 de Euro, cu titlu de compensare a tratamentului medical necesar în continuare;

a sumei de 1 700 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor suportate pentru

transportarea autovehiculului cu evacuatorul; a sumei de 2 800 de lei, cu titlu de

compensare a cheltuielilor suportate pentru transportul special și cheltuielilor de

1

judecată, lăsând ca asupra cuantumului prejudiciului material să se pronunțe instanța

de judecată în ordinea procedurii civile.

Eugeniu Ivanov a explicat că prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3471/D

din 21 decembrie 2012 –22 ianuarie 2013 s-a confirmat faptul că a suferit traumă

xxxxx, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur sau

la lovirea de acesta, care prezintă pericol pentru viață și, conform acestui criteriu, în

comun s-a calificat ca vătămare corporală gravă.

A mai relatat că prin certificatul de dezabilitate și capacitate de muncă nr. CM

012147 din 26 februarie 2013 a fost recunoscut xxxxx.

Astfel, reclamantul a susținut că are dreptul atât la compensarea cheltuielilor

suportate în cauza penală, cât și la repararea prejudiciului material cauzat prin

infracțiune.

A adăugat că în rezultatul accidentului rutier autovehiculul său de model „Opel

Vectra”, cu numărul de înmatriculare xxxxx a fost distrus total și nu a fost posibil de

reparat.

Totodată, Eugeniu Ivanov a invocat că necesită o intervenție chirurgicală în

Germania, pentru a-i fi xxxxx, costul căreia constituie 55 000 de Euro, precum și o

intervenție chirurgicală pentru tratamentul xxxxx, costul căruia constituie 7 500 de

Euro. În rezultatul accidentului i-a fost afectată xxxxx, tratamentul cărora a depășit

suma de 50 000 de Euro.

Reclamantul a considerat că pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit,

conform art. 1410 din Codul civil, poartă responsabilitate Instituția de Învățământ

„Universitatea Slavonă”, care era proprietarul automobilului condus de Eugeniu

Boldescu, iar, Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” poartă răspundere materială în

temeiul contractului de asigurare încheiat cu Instituția de Învățământ „Universitatea

Slavonă”.

Eugeniu Ivanov a solicitat încasarea din contul Instituției de Învățământ

„Universitatea Slavonă” și Societății pe Acțiuni „Asito Direct” a prejudiciului format

din: suma de 5 000 de Euro, cu titlu de compensare a costului autovehiculului de

model „Opel Vectra”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, deteriorat în rezultantul

accidentului; suma de 38 060,35 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor suportate

pentru tratamentul medical; suma de 107 500 de Euro, cu titlu de compensare a

costului tratamentului medical ce necesită a fi efectuat în continuare; suma de 1 700 de

lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru transportarea autovehiculului

deteriorat cu evacuatorul; suma de 2 800 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor

suportate pentru transportările speciale și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Eugeniu Ivanov. S-a încasat de la Societatea pe

Acțiuni „Asito” (după modificare SA „Asito Direct”) în beneficiul lui Eugeniu Ivanov

suma de 8 611,69 de lei, cu titlu de compensație pentru cheltuielile de tratament; suma

de 700 000 de lei, cu titlu de compensație pentru tratamentul medical necesar de

efectuat în continuare și suma de 929 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest,

pretențiile din acțiune au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Eugeniu Ivanov și Societatea pe Acțiuni „Asito”, și s-a menținut

hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 3 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Asito Direct”, s-a casat decizia din 18 decembrie

2

2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Eugeniu Ivanov, s-a admis apelul declarat de Societatea

pe Acțiuni „Asito Direct”, s-a casat integral hotărârea din 20 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă hotărâre prin care a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Eugeniu Ivanov. S-a încasat de la Societatea pe

Acțiuni „Asito Direct” în beneficiul lui Eugeniu Ivanov suma de 350 000 de lei cu titlu

de prejudiciul cauzat prin vătămarea gravă a integrității corporale. În rest pretențiile

înaintate față de Societatea pe Acțiuni „Asito”, cât și pretențiile în partea în care sunt

înaintate împotriva Instituției de Învățământ au fost respinse ca neîntemeiate. S-a

încasat de la Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” în beneficiul lui Eugeniu Ivanov

cheltuielile aferente judecării cauzei în mărime totală de 929 de lei.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, prin probele acumulate la

judecarea cauzei se confirmă că reclamantul a suportat următoarele cheltuieli: 38 060,

35 de lei - pentru tratament medical; 30 000 de lei- pentru reanimare; 2 800 de lei, -

pentru transportare specială; 1 700 de lei - pentru transportarea autovehiculului

deteriorat. Iar, prin raportul de expertiză nr. 608/05A din 20 mai 2013 se confirmă

faptul că automobilul de model „xxxxx” a fost distrus definitiv și nu mai poate fi

reparat, costul lui fiind de 5 000 de Euro.

Tot, din probele prezentate instanței, rezultă și faptul că reclamantul necesită

intervenție chirurgicală la o clinică din Germania, unde urmează a-i fi împlântat xxxxx,

costul unei atare intervenții fiind de 55 000 de Euro. Pe lîngă aceasta, reclamantul

necesită intervenție chirurgicală xxxxx fracturat în urma accidentului rutier, costul

tratamentului fiind de 7 500 de Euro. La fel, în rezultatul accidentului rutier, a fost

traumată xxxxx reclamantului, pentru tratamentul cărora sunt necesare cheltuieli de

circa 50 000 de Euro.

În circumstanțele date, instanța de apel a considerat întemeiate pretențiile înaintate

de reclamant față de Societatea pe Acțiuni „Asito” (reorganizată în Societatea pe

Acțiuni „Asito Direct”) privind încasarea sumelor cu titlu de prejudiciu material

efectiv suportat (5 000 de Euro - pentru compensarea costului automobilului de model

„xxxxx”, deteriorat în rezultatul accidentului rutier; 38 060, 35 de lei - compensarea

cheltuielilor suportate pentru tratamentul medical; 1 700 de lei - pentru compensarea

cheltuielilor de transportare a autovehiculului deteriorat; 2 800 de lei - pentru

compensarea cheltuielilor suportate cu necesitatea transportărilor speciale) cît și a

eventualelor cheltuieli necesare pentru tratament (55 000 Euro - pentru intervenție

chirurgicală la o clinică din Germania, 55 000 de Euro - xxxxx, circa 50 000 de Euro

pentru tratamentul xxxxx), or, însuși Societatea pe Acțiuni „Asito” (reorganizată în

Societatea pe Acțiuni „Asito Direct”) recunoaște în principiu aceste cerințe, dar nu este

de acord cu cuantumul lor. Obligația Societatea pe Acțiuni „Asito” (reorganizată în

Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” de a repara prejudiciul cauzat reclamantului în

rezultatul accidentului rutier produs la data de 22 octombrie 2012 din vina lui Eugen

Boldurescu - angajatul Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă” rezultă din

contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă, încheiat între Instituția de

Învățământ „Universitatea Slavonă” și Societatea pe Acțiuni „Asito”, ultima

recunoscînd această obligație, obiectînd doar împotriva sumelor pretinse de reclamant.

Instanța de apel a notat referitor la pretențiile înaintate față de Instituția de

Învățământ „Universitatea Slavonă” ca sunt nefondate, deoarece, la judecarea cauzei s-

3

a stabilit că persoana vinovată de producerea accidentului rutier este Eugeniu

Boldescu, într-adevăr, la momentul impactului, conducea automobilul de model

„xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, care aparținea cu drept de proprietate

Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă”, însă din probele acumulate rezultă

cert faptul, că respectivul mijloc de transport a ieșit din posesia instituției fără voința și

în lipsa vinovăției acesteia, fapt recunoscut de însuși Eugeniu Boldescu în cadrul

urmăriri penale, cât și din declarațiile martorilor O.Orehova și I.Lașco. În așa situație

Instituția de Învățământ „Universitatea Slavonă” este absolvită de obligația de a repara

prejudiciul cauzat persoanei vătămate în rezultatul accidentului rutier, or, art. 1410

alin.(3) Cod civil (în redacția de pînă la 1 martie 2019), prevede expres că posesorul

izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul cauzat dacă demonstrează că

izvorul de pericol sporit a ieșit din posesiunea lui ca urmare a acțiunilor ilicite ale unor

terți. În acest caz, răspunderea revine persoanei care a dobîndit în mod ilicit izvorul de

pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului de pericol sporit este vinovat de

faptul că izvorul a ieșit din posesiunea lui, el va răspunde pentru prejudiciu în mod

solidar cu persoana care l-a dobîndit în posesiune în mod ilicit.

La 17 decembrie 2019 Eugeniu Ivanov a declarat recurs împotriva deciziei din 26

septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău fiind completat prin recursul suplimentar

din 18 decembrie 2019, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, consideră decizia contestată

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea.

A menționat că instanța de apel a favorizat nejustificat Societatea pe Acțiuni

„Asito”, limitându-se ilegal la constatarea că acțiunea urmează a fi admisă doar în

partea în care sumele pretinse nu depășesc 350 000 de lei, în rest sunt respinse ca

lipsite de suport legal. De asemenea, instanța inferioară nu a ținut cont de faptul că

accidentul a avut loc la data de 22 octombrie 2012, în rezultatul căruia a devenit

xxxxx, fapt confirmat prin certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă nr.

CMO12147 din 26 februarie 2013, și până în ziua de azi nu își poate restabili sănătatea

și nu primește compensația stabilită prin lege din cauza intimaților.

A relatat că instanța de judecată a ignorat faptul că în temeiul art. 14 lit. b) din

Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, limitele răspunderii asiguratorului sunt în sumă

de 1 000 000 de lei pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări corporale sau

deces, dar nu mai mult de 5 000 000 de lei indiferent de numărul persoanelor păgubite

într-un accident, de aceea afirmația instanței precum că prin lege este stabilit plafonul

maximal despăgubirii pentru o persoană în mărime de 350 000 de lei, este o aberație.

A afirmat că nu corespunde realității argumentul instanței de apel referitor la faptul

că mijlocul de transport de model „xxxxx” cu numărul de înmatriculare xxxxx a ieșit

din posesia Instituției de Învățământ „Universitatea Slavonă” fără voința și în lipsa

vinovăției acesteia, motiv din care instituția este absolvită de obligația de a repara

prejudiciul cauzat părții vătămate în rezultatul accidentului rutier, or, în cadrul

examinării dosarului penal s-a constatat că Boldescu avea foaia de parcurs și se

îndrepta spre stația de alimentare cu combustibil când a fost comis accidentul rutier.

4

Eugeniu Ivanov a susținut că instanța ierarhic inferioară a ignorat fără temei legal

necesitatea compensării cheltuielilor eventuale pentru tratamentul chirurgical întru

restabilirea sănătății deteriorate în urma accidentului din 22 octombrie 2012.

În drept, și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 429, 430, 431, 432, 434,

437, Cod de procedură civilă.

Prin referința depusă la data de 23 martie 2020 Societatea pe Acțiuni „Asito

Direct” a solicitat ca recursul declarat de către Eugeniu Ivanov să fie considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa recurentului la data de 16 octombrie 2019, însă acte care să ateste recepționarea

acesteia de către recurent la materialele cauzei lipsesc. (f.d.47, Vol. II).

Prin urmare, recursul din 17 decembrie 2019, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Eugeniu Ivanov, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Eugeniu Ivanov, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Eugeniu Ivanov, urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Eugeniu Ivanov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-07-03
0,97
2ra-1008/19 — repararea prejudiciului material
Dosarul nr. 2ra-1008/2019 prima instanţă: Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani (jud: N. Arabadji) instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu) D E C I Z I E 03 iulie 2019 mun. Chişinău Colegiul civil, c
CSJ 2015-10-21
0,95
1ra-1030/2015 — art. 264 al.3 lit.a CP
Dosarul nr. 1ra-1030/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat,
CSJ 2016-09-07
0,93
2ra-1854/16 — încasarea prejudiciului material și moral
Dosarul nr. 2ra-1854/16 Instanţa de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chişinău – I. Bulhac Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna Î N C H E I E R E 07 septembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de cont
CSJ 2021-01-14
0,93
1ra-276/ 2020 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-276/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 24 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor
CSJ 2020-06-26
0,93
1ra-109/20 — art. 264 alin. 3 lit. a Cod penal
Dosarul nr. 1ra-109/20 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 05 mai 2020 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în următoarea componență: Președinte: Timofti Vladimir, Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor
Sursă