3r-116/20 — contestarea actului administrativ

3r-116/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3r-116/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, Gr. Dașchevici, Vl. Clima)

DECIZIE

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul depus de Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc împotriva

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la controlul

normativ al prevederilor pct. 1 din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale

a Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie 2020,

împotriva încheierii din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Natalia Colos și Prascovia Radulov-

Covtoniuc,

constată:

La 25 aprilie 2020, Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc au depus

prin intermediul poștei electronice cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova, prin care au solicitat anularea pct. 1 din dispoziția Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie 2020.

Prin încheierea din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă acțiunea depusă de Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc.

La 28 aprilie 2020, Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc au depus la

Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul poștei electronice, recurs motivat

împotriva încheierii din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului și anularea încheierii din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea recursului au menționat că declararea acțiunii ca inadmisibilă

constituie în esență un refuz din partea Curții de Apel Chișinău de a examina în

fond cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6 §1 din Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Or, restricția impusă

accesului la o instanță de judecată nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă

între mijloacele folosite și scopul urmărit.

În speță, însă, prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că actul

1

administrativ contestat nu lezează dreptul invocat de reclamante, deoarece nu

reprezintă altceva decât invocarea formală a unor temeiuri de inadmisibilitate a

acțiunii, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare.

În opinia recurentelor au revendicat și demonstrat un drept vătămat în sensul

articolelor 17 și 189 din Codul administrativ, în concret faptul că prin pct. 1 din

dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 21 din 24 aprilie 2020 li se

încalcă dreptul la examinare de către Curtea Supremă de Justiție a cauzei lor

privind anularea dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 15 din 08

aprilie 2020 în termen rezonabil, în condițiile în care zilele de 27-30 aprilie 2020

au fost declarate zile de odihnă pentru toate unitățile din sectorul bugetar. Astfel,

având în vedere că Curtea Supremă de Justiție este unitate bugetară, aceasta nu a

activat în perioada 27-30 aprilie 2020, ceea ce denotă că recursul lor din 12 aprilie

2020 împotriva încheierii din 11 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău nu s-a

examinat în această perioadă, deși conform pct. 8 din dispoziția Comisiei pentru

Situații Excepționale nr. 4 din 24 martie 2020, cauzele privind controlul normativ

al actelor Comisiei pentru Situații Excepționale se judecă în termen de 72 de ore.

Prin urmare, recurentele au considerat că au respectat condițiile de

admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, demonstrând inclusiv și

pretinsul drept vătămat.

Prin referința din 20 mai 2020, intimata Comisia pentru Situații Excepționale

a solicitat declararea recursului ca inadmisibil (f.d. 102, 103-104, 105-108).

Primordial, Colegiul consideră oportun de a nota că, noțiunea de „hotărâre”

reglementată la pct. 10 din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020 are un înțeles echivoc. Respectiv,

aceasta nu poate fi înțeleasă în sens larg, ca act judecătoresc de dispoziție emis sub

orice formă, ci doar în sens îngust, așa după cum a fost reglementat de emitentul

actului administrativ normativ, ca act de dispoziție pronunțat asupra fondului

cauzei.

Mai mult ca atât, conform articolului 225 alin. (3) din Codul administrativ, în

cazul în care au fost emise acte administrative individuale și normative referitoare

la securitatea națională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării

excepționale, la măsurile de urgență luate de autoritățile publice în vederea

combaterii calamităților naturale, a incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor și a

altor fenomene similare, instanța de judecată poate fi sesizată doar pentru

exercitarea controlului următoarelor circumstanțe:

a) existența situației excepționale la data la care a fost emis actul;

b) competența autorității publice de a emite actul;

c) existența interesului public care justifică emiterea actului administrativ;

d) imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite actul în condiții

obișnuite.

Prin urmare, actele judecătorești de dispoziție emise de Curtea de Apel

Chișinău sub formă de încheieri, în cauzele de contencios administrativ cu privire

la controlul normativ al dispozițiilor emise de Comisia pentru Situații Excepționale

a Republicii Moldova pot constitui obiect al controlului judiciar în ordine de recurs

în secțiunea 1, conform Capitolului IV din Codul administrativ.

Astfel, încheierea din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău poate forma

obiectul controlului judiciar în ordine de recurs.

Conform articolului 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

2

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești

împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Instanța de recurs consideră că Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc

s-a conformat prevederilor articolului 242 din Codul administrativ pentru

demararea căii de atac în ordine de recurs, deoarece în speță recursul motivat

împotriva încheierii din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost depus prin

intermediul poștei electronice la 28 aprilie 2020 (f.d. 93).

Potrivit articolului 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În conformitate cu articolul 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin

care respinge recursul.

Examinând recursul depus, prin prisma argumentelor invocate de participanții

la proces și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a-l respinge, din următoarele considerente.

Din materialele cauzei rezultă că obiectul prezentei spețe în contencios

administrativ îl formează controlul normativ al prevederilor pct. 1 din dispoziția

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie

2020, prin care zilele de 27 aprilie – 30 aprilie 2020 s-au declarat zile de odihnă

pentru toate unitățile din sectorul bugetar și instituțiile/autoritățile publice la

autogestiune, cu excepția:

1.1. instituțiilor medico-sanitare, de sănătate publică și servicii auxiliare

pentru instituțiile de sănătate publică, serviciilor de salvare, urgență și de

asistență socială;

1.2. autorităților administrative din domeniul apărării naționale, ordinii

publice și securității naționale;

1.3. instituțiilor de învățământ de toate nivelurile (de educație timpurie,

instituțiile de învățământ primar, secundar, profesional tehnic, superior, de

învățământ extrașcolar și de învățământ special), care vor asigura desfășurarea

procesului educațional la distanță;

1.4. Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, Casei Naționale de

Asigurări Sociale, Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;

1.5. Băncii Naționale a Moldovei.

Prin încheierea din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibilă

acțiunea în contencios administrativ depusă de Natalia Colos și Prascovia Radulov-

Covtoniuc cu privire la controlul normativ al prevederilor pct. 1 din dispoziția

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie

2020.

Curtea de Apel Chișinău, ca primă instanță, examinând admisibilitatea

acțiunii în contencios administrativ, a reținut că prevederile pct. 1 din dispoziția

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie

3

2020 nu afectează niciun drept subiectiv personal al reclamantelor. Prima instanță

a notat că doar persoana în privința căreia sunt aplicate măsurile stabilite prin

dispozițiile contestate este îndreptățită de a le contesta în instanță în vederea

apărării drepturilor și intereselor sale.

Mai mult ca atât, prima instanță a notat că, deși, reclamantele invocă

încălcarea drepturilor sale doar în privința declarării zilelor de 27-30 aprilie 2020

ca fiind de odihnă doar în raport cu activitatea Curții Supreme de Justiție, acestea

contestă integral norma pct. 1 din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale

a Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie 2020, inclusiv în privința altor unități

din sectorul bugetar și instituții/autorități publice la autogestiune, referitor la care

nu invocă existența unui drept încălcat.

Verificând temeinicia încheierii din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

instanța de recurs a constatat că aceasta este temeinică și legală, fiind emisă în

concordanță cu normele de drept procedural pertinente speței.

În conformitate cu articolul 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în

contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească

susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă

în special când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art. 17.

În sensul articolului 17 din Codul administrativ drept vătămat este orice drept

sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Conform articolului 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Implicit speței deduse judecății instanța de recurs atestă că prin articolul 1 din

Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 s-a declarat stare de urgență pe

întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai 2020.

La articolul 2 din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 au fost

exhaustiv enumerate măsurile întru executarea cărora Comisia pentru Situații

Excepționale va emite dispoziții pe perioada stării de urgență.

La fel, articolele 3 și 4 din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020

stipulează că dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova sunt obligatorii și executorii pentru conducătorii autorităților

administrației publice centrale și locale, ai agenților economici, ai instituțiilor

publice, precum și pentru cetățeni și alte persoane aflate pe teritoriul Republicii

Moldova și intră în vigoare din momentul emiterii.

În această ordine de idei, la 24 aprilie 2020, Comisia pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova a emis dispoziția nr. 21 din 24 aprilie 2020,

care inter alia stipulează la pct. 1 că zilele de 27 aprilie – 30 aprilie 2020 se

declară zile de odihnă pentru toate unitățile din sectorul bugetar și

instituțiile/autoritățile publice la autogestiune, cu excepția:

1.1. instituțiilor medico-sanitare, de sănătate publică și servicii auxiliare

pentru instituțiile de sănătate publică, serviciilor de salvare, urgență și de

4

asistență socială;

1.2. autorităților administrative din domeniul apărării naționale, ordinii

publice și securității naționale;

1.3. instituțiilor de învățământ de toate nivelurile (de educație timpurie,

instituțiile de învățământ primar, secundar, profesional tehnic, superior, de

învățământ extrașcolar și de învățământ special), care vor asigura desfășurarea

procesului educațional la distanță;

1.4. Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, Casei Naționale de

Asigurări Sociale, Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;

1.5. Băncii Naționale a Moldovei.

În conformitate cu art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Articolul 3 din Codul administrativ stipulează că legislația administrativă are

drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Din interpretarea logico-juridică a normelor precitate rezultă că unul din

elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ, inclusiv a acțiunii în

control normativ, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din

formele activității administrative, or, acțiunea în contencios administrativ trebuie

să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

La acest aspect Colegiul notează că testului de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ urmează a fi supusă și acțiunea de control normativ,

inclusiv prin verificarea revendicării unui drept propriu vătămat și una din formele

activității administrative, conform articolelor 12 și 206 alin. (1) lit. e) din Codul

administrativ. Or, în esență, scopul acțiunii în control normativ constă în anularea

unui act administrativ normativ, care prin acțiunea sa aduce o atingere ilegală unui

drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite persoane.

Conform articolului 206 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ, o acțiune în

contencios administrativ poate fi depusă pentru anularea în tot sau în parte a unui

act administrativ normativ (acțiune de control normativ).

În corespundere cu articolul 12 din Codul administrativ, un act administrativ

normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o

autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune

controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un

număr nedeterminat de situații identice.

Potrivit articolului 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Articolul 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ garantează controlul

judecătoresc al activității administrative și stipulează că acesta nu poate fi îngrădit.

Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în

sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa

instanței de judecată competente.

5

Astfel, din normele precitate rezultă cert că scopul acțiunii în control normativ

constă în anularea unui act administrativ normativ, care prin acțiunea sa aduce o

atingere ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite

persoane.

Sub acest aspect Colegiul relevă că prevederile articolului 207 alin. (2) lit. e)

din Codul administrativ urmează a fi aplicată în corespundere cu dispozițiile

articolelor 17, 20 și 39 din Cod administrativ.

Din coroborarea normelor citate mai sus rezultă că revendicarea dreptului

propriu este una din condițiile fundamentale pentru ca acțiunea în contencios

administrativ să treacă testul admisibilității.

Această concluzie rezultă și din dispozițiile articolelor 3 și 38 alin. (2) din

Codul administrativ, care în esență stipulează că orice persoană care revendică un

drept vătămat de către o autoritate publică în sensul articolului 17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de judecată

competente.

Așadar, normele legale citate supra interzic un contencios obiectiv de

legalitate și denotă opțiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ

subiectiv efectiv, implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al

reclamantului, astfel încât înaintarea oricărei acțiuni în contencios administrativ

prevăzute la articolul 206 alin. (1) din Codul administrativ evocă pentru

admisibilitate revendicarea unui drept subiectiv exclusiv al reclamantului.

Revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin

cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată

vătămarea dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor 17,

38 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al

său” se referă la drepturi subiective concrete.

La capitolul dat Colegiul învederează că revendicarea dreptului trebuie să fie

dedus din memoriul cererii de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a

fi invocată vătămarea dreptului propriu, or, sintagmele utilizate în textul articolelor

17, 38 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui

drept al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile prin

ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare actio

popularis.

În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta

trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii

unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli

sau conjuncturi [Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale

Uniunii Europene (cererea nr. 45572/00)]. Curtea a subliniat că în Convenție nu

este prevăzută posibilitatea de a angaja o actio popularis în scopul interpretării

drepturilor recunoscute în Convenție; aceasta nu autorizează nici persoanele

particulare să se plângă în legătură cu o dispoziție de drept intern doar pentru că

aceștia consideră, fără să fi suportat în mod direct efectele, că dispoziția respectivă

încalcă Convenția (Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva Regatului Unit).

Respectiv, conjunctura descrisă mai sus interzice apriori înaintarea în

contencios administrativ a acțiunilor populare actio popularis, or, sub sancțiunea

declarării acțiunii inadmisibile, în cadrul acțiunii în control normativ reclamantul

trebuie să revendice un drept subiectiv al său vătămat prin activitate

6

administrativă,.

Însă, studiind cererea de chemare în judecată, precum și cererea de recurs,

Colegiul atestă că pretențiile formulate de reclamantele Natalia Colos și Prascovia

Radulov-Covtoniuc asupra prevederilor de la pct. 1 din dispoziția Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie 2020, în contextul

în care se solicită anularea integrală a acestui punct, nu afectează personal

drepturile niciunei din reclamante. Or, acestea nu au invocat că ar fi afectate de

dispozițiile contestate per ansamblu în privința tuturor unităților din sectorul

bugetar și instituțiilor/autorităților publice la autogestiune, pentru care au fost

declarate zilele respective ca fiind de odihnă.

Astfel, Colegiul consideră că prima instanță just a constatat că, deși, Natalia

Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc invocă încălcarea drepturilor sale doar în

privința declarării zilelor de 27-30 aprilie 2020 ca fiind de odihnă doar în raport cu

activitatea Curții Supreme de Justiție, acestea contestă textul integral al pct. 1 din

dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 21 din

24 aprilie 2020, inclusiv și în privința altor unități din sectorul bugetar și

instituții/autorități publice la autogestiune, referitor la care nu invocă existența unui

drept încălcat.

Succesiv, Colegiul nu poate accepta argumentul recurentelor, precum că

declararea zilelor de 27-30 aprilie 2020 ca fiind de odihnă pentru Curtea Supremă

de Justiție și s-a încălcat dreptul la judecare în termen rezonabil a cauzei lor în

contencios administrativ cu privire la controlul normativ al dispoziției Comisiei

pentru Situații Excepționale nr. 15 din 08 aprilie 2020.

În acest sens este imperios faptul că, la 09 aprilie 2020, Natalia Colos și

Prascovia Radulov-Covtoniuc au depus la Curtea de Apel Chișinău acțiune

împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale cu privire la controlul normativ al

dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 15 din 08 aprilie 2020 și

obligarea emiterii actului administrativ individual.

Prin încheierea din 11 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Natalia Colos și

Prascovia Radulov-Covtoniuc cu privire la controlul normativ al dispoziției

Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 15 din 08 aprilie 2020 și obligarea

emiterii actului administrativ individual.

La 12 aprilie 2020, Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc au depus la

Curtea de Apel Chișinău, prin poștă electronică, recurs împotriva încheierii din 11

aprilie 2020.

La aspectul dat Colegiul notează că, în virtutea atribuțiilor sale, activitatea

instanțelor de judecată în perioada stării de urgență este reglementată de Comisia

pentru Situații Excepționale și, în contextul circumstanțelor speței, prin dispozițiile

președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție.

Astfel, conform dispozițiilor președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 36 din 27 martie 2020, nr. 42 din 06 aprilie 2020, nr. 43 din 16 aprilie

2020 și nr. 44 din 24 aprilie 2020 zilele de 30 martie – 03 aprilie 2020, 07-17

aprilie 2020, 21-24 aprilie 2020 și 27-30 aprilie 2020 sunt declarate zile de odihnă

pentru toți angajații Curții Supreme de Justiție. Recuperarea acestor zile se va

realiza în modul stabilit de Guvern, după ridicarea stării de urgență. Ședințele de

judecată, precum și pronunțarea hotărârilor motivate pe cauzele penale fixate

pentru aceste perioade s-au contramandat, despre ce publicul larg a fost informat

7

pe pagina web a Curții Supreme de Justiție – www.csj.md.

Potrivit dispoziției președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 44

din 24 aprilie 2020, prin derogare de la pct. I, în cazul apariției necesității

examinării unor cauze de natură urgentă, care nu suferă amânare, vor fi antrenați

judecătorii, personalul strict necesar înregistrării și repartizării dosarelor, precum și

asistentul/asistenții judiciari ai judecătorilor raportori pe cauzele respective. Prin

derogare de la pct. 1, se antrenează pentru zilele de 29 aprilie și 30 aprilie 2020

șeful Secretariatului Curții Supreme de Justiție, personalul contabilității și Direcției

resurse umane, precum și personalul din secția asigurare tehnico-materială

(șoferul) pentru efectuarea activităților de calculare a salariilor pentru luna aprilie

2020.

Prin urmare, Colegiul consideră că prima instanță corect a conchis că

prevederile pct. 1 din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova nr. 21 din 24 aprilie 2020 nu atestă lezarea dreptului invocat de

reclamantele-recurente, acțiunea acestora fiind inadmisibilă. Or, cererile în justiție

pe durata stării de urgență națională trebuie să denote un caracter sporit de

seriozitate. La caz, însă, acțiunea în control normativ este înaintată în contradicție

cu dispozițiile legale pertinente, in concreto lipsa unui drept personal lezat prin

activitatea administrativă.

La capitolul dat instanța de recurs consideră opozabile și prevederile

articolului 225 alin. (3) din Codul administrativ, care stipulează că în cazul în care

au fost emise acte administrative individuale și normative referitoare la securitatea

națională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepționale, la

măsurile de urgență luate de autoritățile publice în vederea combaterii calamităților

naturale, a incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor și a altor fenomene similare,

instanța de judecată poate fi sesizată doar pentru exercitarea controlului

următoarelor circumstanțe:

a) existența situației excepționale la data la care a fost emis actul;

b) competența autorității publice de a emite actul;

c) existența interesului public care justifică emiterea actului administrativ;

d) imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite actul în condiții

obișnuite.

Astfel, în cazul acțiunii controlului normativ al dispozițiilor Comisiei pentru

Situații Excepționale, suplimentar condițiilor de admisibilitate generale, cererea

urmează să corespundă și condițiilor speciale prevăzute la articolul 225 alin. (3)

din Codul administrativ.

În speță, însă, acțiunea înaintată de Natalia Colos și Prascovia Radulov-

Covtoniuc nu corespunde nici prevederilor articolului 225 alin. (3) din Codul

administrativ.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că prima instanță corect a ajuns la

concluzia de a declara inadmisibilă, în temeiul articolului 207 alin. (1) și (2) lit. e)

din Codul administrativ, acțiunea în contencios administrativ depusă de Natalia

Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc cu privire la controlul normativ al

prevederilor pct. 1 din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova nr. 21 din 24 aprilie 2020.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că încheierea din 27

aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău este întemeiată și legală, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

8

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a respinge recursul depus de Natalia Colos și Prascovia

Radulov-Covtoniuc.

Conform articolelor 193, 241 și 243 alin. (1) lit. b), (2) și (3) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc

împotriva încheierii din 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Natalia Colos și Prascovia Radulov-Covtoniuc împotriva Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la controlul normativ

al prevederilor pct. 1 din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova nr. 21 din 24 aprilie 2020.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

9