3r-111/20 — contestarea actului administrativ cu caracter normativ

3r-111/20 — contestarea actului administrativ cu caracter normativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3r-111/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

DECIZIE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând recursul depus de Ilie Dimitriu,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ilie Dimitriu împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova cu privire la controlul normativ parțial al Dispoziției Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020,

împotriva încheierii din 04 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Ilie Dimitriu,

constată:

La 03 aprilie 2020, Ilie Dimitriu a depus prin intermediul poștei electronice

cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ

împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, prin care a

solicitat anularea punctelor 4-11 și 22-40 din Dispoziția Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020 (f.d. 4, 5-10).

La 03 aprilie 2020, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova a depus prin intermediul poștei electronice referință asupra cererii de

chemare în judecată, prin care a solicitat declararea acțiunii ca inadmisibilă,

depusă cu depășirea termenului sau, după caz, respingerea acțiunii ca fiind

neîntemeiată (f.d. 18, 19-25).

Prin încheierea din 04 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 207 alin. (1) și (2) lit. d) și art. 209 din Codul administrativ, s-a declarat

inadmisibilă acțiunea depusă de Ilie Dimitriu (f.d. 27-43).

La 10 aprilie 2020, Ilie Dimitriu a depus la Curtea de Apel Chișinău, prin

intermediul poștei electronice, recurs motivat împotriva încheierii din 04 aprilie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că dispozițiile Codului administrativ nu

contravin sub nicio formă Legii privind regimul stării de urgență, de asediu și de

război nr. 212 din 24 iunie 2004 și urmează a fi aplicate în redacția în care sunt.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău trebuia să aplice normele legale

materiale și de procedură, inclusiv cele ce reglementează modul și termenele de

adresare în instanța de contencios administrativ prevăzute de Codul administrativ

1

și din Codul de procedură civilă, dar nu normele cuprinse la pct. 4-11, 20-40 din

Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din 24

martie 2020.

Recurentul consideră că prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile art. 12

din Codul administrativ, care prevede că un act administrativ normativ este actul

juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în baza

prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Astfel, prevederile contestate în prezenta speță formează obiectul controlului

legalității a unui act administrativ normativ subordonat legii, iar prin prisma

art. 209 alin. (3) din Codul administrativ pentru acțiunea în realizare, acțiunea în

constatare și acțiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acțiunii

în contencios administrativ.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău eronat a ajuns la concluzia că prezenta

acțiune trebuia să fie depusă direct în instanța de judecată în termen de 24 de ore

din momentul afișării pe pagina oficială a Guvernului a Dispoziției Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020, or,

speței îi sunt incidente normele de procedură prevăzute la art. 209 alin. (3) din

Codul administrativ, dar nu prevederile cuprinse la pct. 4 din dispoziția

nominalizată.

Recurentul Ilie Dimitriu a solicitat admiterea recursului și anularea încheierii

din 04 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău.

Conform articolului 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești

împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Instanța de recurs consideră că Ilie Dimitriu s-a conformat prevederilor legale

și a repsectat termenele instituite de legiuitor la articolul 242 din Codul

administrativ pentru demararea căii de atac în ordine de recurs, deoarece încheierea

din 04 aprilie 2020 a primei instanțe a fost notificată recurentului la 06 aprilie 2020

(f.d. 45), iar cererea de recurs motivată a fost depusă prin intermediul poștei

electronice la 10 aprilie 2020 (f.d. 53).

Potrivit articolului 243 alin. (2) din Codul adminsitrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În conformitate cu articolul 243 alin. (1) lit. b) din Codul adminsitrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin

care respinge recursul.

Examinând recursul depus, prin prisma argumentelor invocate de participanții

la proces și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept pertinente

speței, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a-l respinge, din motivele ce succed.

Din materialele cauzei rezultă că obiectul prezentei spețe în contencios

2

administrativ îl formează controlul normativ al punctelor 4-11 și 22-40 din

Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din 24

martie 2020 (f.d. 4, 5-10).

Prin încheierea din 04 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 207 alin. (1) și (2) lit. d) și art. 209 din Codul administrativ, s-a declarat

inadmisibilă acțiunea depusă de Ilie Dimitriu cu privire la controlul normativ al

punctelor 4-11 și 22-40 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020 (f.d. 27-43).

Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de fond, examinând admisibilitatea

acțiunii în contencios administrativ, a reținut că reclamantul Ilie Dimitriu a omis

termenul de contestare de 24 de ore din momentul afișării pe pagina oficială a

Guvernului a Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova nr. 4 din 24 martie 2020.

Verificând temeinicia încheierii din 04 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță cu normele de

drept material și procedural.

Prin articolul 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 s-a

declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17

martie – 15 mai 2020.

Conform articolului 2 din Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și

de război nr. 212 din 24 iunie 2004, se stabilesc:

a) temeiurile, modul și condițiile declarării stării de urgență, de asediu sau de

război, precum și competența autorităților care o declară;

b) măsurile ce se aplică în perioada stării de urgență, de asediu sau de război,

precum și drepturile, obligațiile și răspunderea persoanelor juridice și fizice în

această perioadă.

În corespundere cu articolul 3 din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004, cadrul

juridic al stării de urgență, de asediu și de război îl constituie Constituția Republicii

Moldova, prezenta lege, alte acte normative, precum și acordurile internaționale la

care Republica Moldova este parte.

Potrivit articolului 4 din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004, (1) în perioada stării

de urgență, de asediu sau de război, legile și alte acte normative adoptate pînă la

instituirea stării respective acționează în măsura în care nu contravin prezentei legi.

(2) În perioada stării de urgență, de asediu sau de război, instituite pe întreg

teritoriul țării, nu se admite modificarea Constituției, precum și desfășurarea

alegerilor autorităților publice centrale și locale și a referendumurilor republicane

și locale.

Prin prisma articolului 9 alin. (1) din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004, în

exercitarea atribuțiilor ce le revin pe durata stării de urgență, de asediu sau de

război, organele competente emit dispoziții și ordine executorii în limitele

competenței lor.

Articolul 20 din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 prevede măsurile ce pot fi

aplicate pe durata stării de urgență, în funcție de situația concretă.

La capitolul dat Colegiul reține că, la articolul 2 din Hotărârea nr. 55 din 17

martie 2020, Parlamentul a prevăzut, în conformitate cu articolul 20 din Legea

nr. 212 din 24 iunie 2004, măsurile pentru punerea în executare a cărora Comisia

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova poate emite dispoziții.

Astfel, în sensul acestei norme, pe perioada stării de urgență, Comisia pentru

3

Situații Excepționale a Republicii Moldova va emite dispoziții în vederea punerii

în executare a următoarelor măsuri:

1) instituirea unui regim special de intrare și ieșire din țară;

2) instituirea unui regim special de circulație pe teritoriul țării;

3) introducerea regimului de carantină și luarea altor măsuri sanitaro-

antiepidemice obligatorii;

4) stabilirea unui regim special de lucru pentru toate entitățile;

5) interzicerea desfășurării adunărilor, manifestațiilor publice și a altor acțiuni

de masă;

6) dispunerea, la necesitate, a raționalizării consumului de alimente și de alte

produse de strictă necesitate;

7) coordonarea activității mijloacelor de informare în masă privind:

a) informarea populației despre cauzele și proporțiile situației excepționale,

despre măsurile întreprinse pentru prevenirea pericolului, lichidarea urmărilor

acestei situații și protecția populației;

b) familiarizarea populației cu regulile de comportare în timpul situației

excepționale;

c) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de

telecomunicații;

8) modificarea procedurii de numire în funcție și de destituire a

conducătorilor agenților economici și ai instituțiilor publice;

9) interzicerea demisiei lucrătorilor, cu excepția cazurilor prevăzute de actele

normative, pentru această perioadă;

10) chemarea cetățenilor pentru prestări de servicii în interes public în

condițiile legii;

11) efectuarea, în modul stabilit de lege, a rechizițiilor de bunuri în scopul

prevenirii și lichidării consecințelor situațiilor care au impus declararea stării de

urgență;

12) efectuarea altor acțiuni necesare în vederea prevenirii, diminuării și

lichidării consecințelor pandemiei de coronavirus (COVID-19).

Dealtfel, articolul 22 din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 statuează în alin. (1)

că pe durata stării de urgență, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova are următoarele atribuții:

a) emite dispoziții privind aplicarea măsurilor de protecție a populației și

bunurilor, de localizare și lichidare a consecințelor situațiilor excepționale, de

apărare a statului de drept și de menținere sau restabilire a stării de legalitate;

b) controlează activitatea comisiilor pentru situații excepționale ale

autorităților administrației publice locale și analizează modul de desfășurare a

operațiunilor de salvare și de intervenție, adoptă măsuri pentru asigurarea oportună

a acestor comisii cu forțele și mijloacele necesare;

c) exercită dreptul exclusiv de a interzice desfășurarea adunărilor,

manifestațiilor publice și a altor acțiuni de masă;

d) coordonează activitatea mijloacelor de informare în masă privind

informarea populației despre cauzele și proporțiile situației excepționale, despre

măsurile întreprinse de Guvern pentru prevenirea pericolului, lichidarea urmărilor

acestei situații și protecția populației, precum și privind familiarizarea populației

cu regulile de comportare în timpul situației excepționale;

e) dispune, în caz de necesitate, sistarea temporară a livrării gazelor, energiei

4

electrice și apei potabile;

f) limitează sau interzice comercializarea băuturilor alcoolice;

g) stabilește procedura de numire în funcție și de destituire a conducătorilor

agenților economici și ai instituțiilor publice, cazurile cînd este permisă demisia

lucrătorilor;

h) stabilește regimul special de folosire a spațiului aerian;

i) exercită alte atribuții necesare.

În acest sens este imperios faptul că, atribuția Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova de la articolul 22 alin. (1) lit. i), cu următorul

cuprins „exercită alte atribuții necesare”, a fost introdusă în Legea nr. 212 din 24

iunie 2004 prin Legea nr. 54 din 17 martie 2020.

Din conținutul notei-informative la proiectul Legii nr. 54 din 17 martie 2020

rezultă că, operarea acestor amendamente are drept scop asigurarea unei gestionări

optime și eficiente a situațiilor circumscrise ariei de aplicare a prevederilor legii.

Implicit circumstanțelor speței Colegiul reține că, la 24 martie 2020, Comisia

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova a emis Dispoziția nr. 4, care

întrunește condițiile de formă ale unui act administrativ normativ, care este definit

la articolul 12 din Codul administrativ ca act juridic subordonat legii adoptat,

aprobat sau emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau

legale, care nu se supune controlului constituționalității și stabilește reguli de

aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice.

În sensul articolului 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are

drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Articolul 5 din Codul administrativ prevede că activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Astfel, instanța de recurs consideră că prima instanță corect a concluzionat că,

în speță, reclamantul a depus o acțiune în control normativ, în conformitate cu

prevederile articolelor 12 și 206 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ și că, prin

prisma dispozițiilor legale precitate această acțiune urmează să treacă testul de

admisibilitate. Or, în sensul articolului 206 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ,

o acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru anularea în tot sau în

parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).

Colegiul notează că, în esență, scopul acțiunii în control normativ constă în

anularea unui act administrativ normativ care prin acțiunea sa aduce o atingere

ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite persoane.

Conform articolului 12 din Codul administrativ, un act administrativ normativ

este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică

în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Potrivit articolului 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

5

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Articolul 189 din Codul administrativ garantează în alin. (1) că orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Însă, articolul 207 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ prevede că, acțiunea

în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când acțiunea a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 209.

Deopotrivă, articolul 209 alin. (3) din Codul administrativ, stipulează că

pentru acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea de control normativ

nu există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ.

Prin dispoziția nr. 4 din 24 martie 2020, Comisia pentru Situații Excepționale

a Republicii Moldova a dispus în pct. 4-11 și 22-40 că:

excepționale se contestă direct în instanța de judecată în termen de 24 de

ore din momentul afișării pe pagina oficială a Guvernului.

Dispozițiilor Comisiei pentru situații excepționale aparține Curții de Apel

Chișinău.

instanță.

pronunțării.

aplicabile la examinarea cauzelor, în măsura în care nu contravin

prevederilor prezentei dispoziții.

justifică prin scopul instituirii stării de urgență la nivel național și care

vizează încălcarea dispozițiilor Comisiei pentru situații excepționale a

Republicii Moldova, termenul de contestare a deciziei agentului

constatator este de 48 ore de la data emiterii acesteia sau, pentru părțile

care nu au fost prezente la ședința de examinare a cauzei contravenționale,

de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condițiile art.4471

alin.(8) din Codul contravențional.

prevăzut la punctul 22.

examinarea cauzei, cât și la pronunțarea deciziei și nu a fost informată

despre decizia emisă poate contesta decizia agentului constatator și peste

termen, dar nu mai târziu de 24 ore de la data începerii executării

sancțiunii contravenționale sau a perceperii despăgubirii materiale.

depune, inclusiv prin intermediul poștei electronice, la autoritatea din care

face parte agentul constatator, care a examinat cauza, conform

6

competenței teritoriale. În cel mult 24 ore de la data depunerii, agentul

constatator expediază contestația și dosarul cauzei contravenționale în

instanța de judecată competentă.

aplicată prin procesul-verbal cu privire la contravenție sau prin decizia

agentului constatator.

a agentului constatator pot fi contestate cu recurs, în termen de 24 ore din

data aplicării sancțiunii, în instanța de fond conform competenței

teritoriale.

a agentului constatator pot fi contestate în baza următoarelor temeiuri:

28.1.contravenientul a fost sancționat pentru o faptă care nu vizează

încălcarea dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova;

28.2.s-au aplicat sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de partea

specială a cărții a doua.

instanță, judecătorul verifică competența și, după caz:

29.1.dispune remiterea după competență a dosarului cu privire la

contravenție;

29.2.fixează data examinării cauzei contravenționale, dispune citarea

părților și altor participanți la ședință, întreprinde alte acțiuni pentru

buna ei desfășurare.

dosarului în instanță.

poate prelungi termenul de judecare a cauzei cu 24 de ore.

se remite părților, care nu au fost prezente la ședința de judecare a cauzei

contravenționale, inclusiv prin poșta electronică, și, la cerere, celor

prezente, faptul expedierii consemnându-se în dosar.

ținându-se cont de prevederile punctul 22-32 din prezenta Dispoziție.

pot fi atacate cu recurs, care poate fi depus și prin poștă electronică,

pentru a se repara erorile de drept, în următoarele temeiuri:

34.1.contravenientul a fost sancționat pentru o faptă neprevăzută de Codul

Contravențional și de Dispozițiile Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova;

34.2.s-au aplicat sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de lege sau

nu corespund faptei săvârșite sau persoanei contravenientului;

34.3.contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenționale

pentru această faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii

contravenționale, sau aplicarea sancțiunii a fost înlăturată de o nouă

lege ori anulată de un act de amnistie, sau a intervenit decesul

contravenientului ori împăcarea părților în cazul prevăzut de lege;

34.4.faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

7

34.5.a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului.

termen de 24 de ore de la data pronunțării hotărîrii judecătorești sau,

pentru părțile care nu au fost prezente la ședința de judecare a cauzei

contravenționale, de la data comunicării hotărîrii judecătorești, dar nu mai

târziu de 48 de ore de la data pronunțării hotărîrii judecătorești.

mult 12 ore de la data expirării termenului de declarare a recursului,

instanței de recurs.

executarea ei.

următoarele decizii:

39.1.respinge recursul și menține hotărîrea atacată dacă recursul:

a) este tardiv;

b) este inadmisibil;

c) este nefondat;

39.2.admite recursul, casând hotărîrea atacată, parțial sau integral, și

adoptă una dintre următoarele soluții:

a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului

contravențional în cazurile prevăzute la art.441 din Codul

contravențional;

b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărîri, însă fără a înrăutăți

situația contravenientului.

contravin prezentei Dispoziții.

Reieșind din circumstanțele cauzei, Colegiul consideră că instanța de fond

corect a ajuns la concluzia că reclamantul Ilie Dimitriu a contestat pct. 4-11 și 22-

40 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4

din 24 martie 2020, cu omiterea termenului legal de 24 ore din momentul afișării

pe pagina oficială a Guvernului.

La aspectul dat instanța de recurs opinează că, deși, Ilie Dimitriu contestă

prevederile pct. 4 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova nr. 4 din 24 martie 2020, la depunerea acțiunii în control normativ acesta

trebuia să respecte această normă și să o depună în termen, sub sancțiunea

declarării acțiunii inadmisibile.

Or, deși, articolul 209 alin.(3) din Codul administrativ stipulează că, pentru

acțiunea în realizare, acțiunea în contestare și acțiunea de control normativ nu

există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ, acest termen a fost

restricționat prin efectul pct. 4 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale

a Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020, care produce efecte până nu va fi

anulat sau modificat.

Colegiul decelează că respectarea de către părți a termenelor de adresare în

instanță constituie o obligație pozitivă a părților și urmărește scopul asigurării unei

bune funcționări a justiției.

În acest sens sunt imperioase dispozițiile articolului 2 alin. (2) din Codul

administrativ, care statuează că anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă

8

privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative

speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această

reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.

Articolul 4 alin. (1) din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 prevede în mod

imperativ că în perioada stării de urgență, de asediu sau de război, legile și alte acte

normative adoptate până la instituirea stării respective acționează în măsura în care

nu contravin prezentei legi.

Așadar, anume pentru eficiența articolului 4 alin. (1) din Legea nr. 212 din 24

iunie 2004, Comisia pentru Situații Excepționale a stipulat în pct. 4 din Dispoziția

nr. 4 din 24 martie 2020 că, dispozițiile normative și individuale ale Comisiei

pentru Situații Excepționale se contestă direct în instanța de judecată în termen de

24 de ore din momentul afișării pe pagina oficială a Guvernului.

Mai mult ca atât, prin prisma pct. 9 din Dispoziția Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020, contestația declarată

cu omiterea termenului, nu poate fi repusă în termen.

În această ordine de idei, Colegiul atestă că Ilie Dimitriu a depus contestația

împotriva Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 4 din 24 martie

2020 abia la 03 aprilie 2020, fapt care confirmă depășirea termenului legal de 24

de ore, calculat din momentul afișării acestea pe pagina oficială a Guvernului.

La aspectul dat este important că toate Dispozițiile Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova au fost publicate pe pagina oficială a

Guvernului www.gov.md, la compartimentele Comisia pentru Situații

Excepționale și Noul Coronavirus Covid-19 (https://gov.md/ro/content/informatii-

privind-coronavirus), precum și pe pagina web oficială a Cancelariei de Stat, la

rubrica „Coronavirus” (https://cancelaria.gov.md/ro/apc/coronavirus). La fel,

informațiile cu privire la aceste dispoziții fiind difuzate mediatic pe scară largă la

toate posturile radio și de televiziune națională, pe paginile oficiale ale Guvernului

și Ministerului Sănătății, pe rețelele de socializare etc., în briefingurile de presă

susținute de Prim-ministrul Republicii Moldova imediat după fiecare ședință a

Comisiei pentru Situații Excepționale.

Colegiul învederează că publicarea pe pagina oficială a Guvernului și a

Cancelariei de Stat, precum și briefingurile de presă susținute de Prim-ministrul

Republicii Moldova și difuzarea în mediul on-line a informațiilor referitor la

Dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale are drept scop susținerea unui

mediu informațional virtual și accesibil pentru toți cetățenii, indiferent de locul

aflării lor.

La fel, instanța de recurs consideră că Curtea de Apel Chișinău corect a

reținut din alegațiile lui Ilie Dimitriu că, primind procesul-verbal cu privire la

contravenție din 24 martie 2020 și având intenția de a-l contesta, ultimul s-a

consultat referitor la procedura de contestare, care este reglementată prin aceiași

Dispoziție a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din

24 martie 2020, dispunând astfel de timp suficient și rezonabil pentru a se adresa

cu acțiune în control normativ al acesteia.

În acest sens este relevantă și opinia Curții Europene a Drepturilor Omului,

expusă în jurisprudența sa constantă, conform căreia limitele de termen

(prescripția) impuse în vederea apărării judiciare a drepturilor pretinse a fi lezate,

sunt acceptabile în interesul unei bune administrări a justiției, urmărind un scop

legitim de a asigura securitatea raporturilor juridice și protejarea persoanelor ce ar

9

putea fi acuzate împotriva învinuirilor lipsite de actualitate (stale claim)

susceptibile de a provoca dificultăți în eliminarea și preîntâmpinarea actelor de

injustiție.

În cauza Ponomaryov contra Ucrainei, Curtea Europenă a Drepturilor Omului

a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice pentru simplul

fapt că instanțele naționale au permis părții să depună un apel după o perioadă

îndelungată de timp și după începerea executării hotărârii judecătorești, deși

posibilitatea reînnoirii termenului nu este nelimitată din momentul ce părțile ar

trebui să facă pași cu intervale rezonabile pentru a afla de situația procedurilor

judiciare de care ei au cunoștință.

Așadar, Colegiul conchide că, în speță, prin restricționarea termenului de

înaintare a acțiunilor în control normativ a Dispozițiilor Comisiei pentru Situații

Excepționale nu s-a admis încălcarea dreptului lui Ilie Dimitriu la acces liber la

justiție și dreptul la un proces echitabil, or, obiectul acțiunii în contencios

administrativ vizează măsuri ce țin de combaterea efectivă a pandemiei COVID-

19, iar starea de urgență, cu titlu de principiu, impune măsuri neordinare, dar

proporționale, prerogative specifice conceptului de manus militari. În situații

excepționale puterea publică în limitele proporționalității are dreptul și obligația de

a proteja și conserva efectiv dreptul la viață, sănătatea și ființa națiunii.

Măsurile, inclusiv cele cu caracter normativ specifice funcției normative a

statului, ce pot fi întreprinse pe durata stării de urgență nu poartă un caracter

nelimitat, fapt prevăzut și de Legea fundamentală a Republicii Moldova, cum ar fi

inter alia imposibilitatea Revizuirii Constituții (art. 142 alin. (3)), suprimarea

dreptului la viață, ocrotirea sănătății, interzicerea torturii, interzicerea sclaviei,

independența justiției, accesul la justiție, dreptul la apărare, egalitatea de tratament.

În același mod, marja de apreciere, adică dreptul discreționar al Comisiei pentru

Situații Excepționale este supus limitelor legale enunțate.

Astfel, starea de urgență prin natura sa juridică presupune, în scopurile

enunțate, o concentrare temporară, în condițiile legii, a puterii de stat în mâinile

anumitor entități prevăzute de lege pentru o gestionare efectivă și eficientă a stării

respective. Or, în caz contrar Comisia pentru Situații Excepționale ar fi doar o

instituție formală și existentă doar în plan ipotetic. Uneori, în situațiile de urgență,

asediu sau război, măsurile întreprinse de anumite autorități publice în statele

democratice mai poartă denumirea în doctrina dreptului statal ca dictatură

constituțională, când se impune salvarea vieții și sănătății persoanei, menținerea

păcii juridice și un nivel rezonabil de respectare ale altor drepturi și libertăți

fundamentale, inclusiv conservarea ființei națiunii. Mai mult ca atât, termene

respective vizează doar starea de urgență.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat în jurisprudența sa

constantă că dreptul de acces la justiție poate fi restricționat de către statele

membre ale Consiliului Europei, însă limitările aduse acestui drept trebuind să

respecte câteva principii cum ar fi: un raport rezonabil între scopul urmărit și

mijloacele alese, scopul urmărit trebuie să fie legitim și să nu afecteze substanța

dreptului.

Astfel, contenciosul administrativ instituit de Codul administrativ nu este un

contencios obiectiv de legalitate, dar subiectiv, implicând apărarea unui drept

subiectiv propriu.

În cumulul circumstanțelor constatate de instanța de recurs și expuse supra,

10

Colegiul ajunge la concluzia că instanța de fond corect a dispus inadmisibilitatea

acțiunii înaintate de Ilie Dimitriu împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova cu privire la controlul normativ parțial al Dispoziției Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4 din 24 martie 2020, din

motivul omiterii termenului de contestare.

Conjunctura concluziilor trase de instanța de recurs și expuse supra profilează

netemeinicia recursului și necesitatea respingerii acestuia, cu menținerea încheierii

din 04 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform articolelor 193, 241 și 243 alin. (1) lit. b), (2) și (3) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Ilie Dimitriu împotriva încheierii din 04 aprilie

2020 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza în contencios administrativ

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ilie Dimitriu împotriva

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la controlul

normativ parțial al Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova nr. 4 din 24 martie 2020.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

11